RSS

Monthly Archives: July 2012

Cu nervii la pământ

Cred că dintotdeauna doar cu ajutorul Domnului am reușit să trec de examene, dar odată, anume, acest ajutor a fost mai evident pentru mine.

Se întâmpla în anul 3 de facultate, înaintea examenului de Farmacologie, spre sfârșitul unei sesiuni cu adevărat extenuante, în urma căreia rămăsesem total fără resurse psihice, fizice și emoționale.

Eram, la modul cel mai serios, cu nervii la pământ, gata oricând să plâng sau să mă înfurii pe oricine din orice… amorțită de atâta stat și învățat, fără timp pentru a mai ieși să mă recreez puțin. Distanța între examene era foarte mică, iar materia uriașă.

Așadar, aveam câteva zile pentru următorul examen. În noaptea dinaintea examenului, vecinii dădeau un chef-monstru…

Eu mă rugam plângând, cu ultimul suflu de voință pe care îl mai aveam. Țin minte exact cuvintele: „Doamne, am făcut tot ceea ce am putut, nu mai pot, ajută-mă!”.

Și vine ziua cea mare, toți ne pregăteam să intrăm în sala de examen. Eu cu cartea în mână, mai aveam timp doar pentru un singur capitol…

Așa că, am citit intens acel capitol. Și din 3 subiecte care îmi vin, 2 erau din capitolul pe care-l învățasem cu câteva minute înainte (ceva despre antibioticele din familia Aminoglicozidelor).

Ca să nu mai spun că, inițial, am tras la sorți alt număr de subiect despre care nu știam mai nimic. Profesoara s-a răzgândit brusc, mi-a schimbat biletul, cică nu ar fi insistat suficient la curs pe capitolul respectiv.

Am luat 10 cu felicitări, și am fost îndelung lăudată de doamna profesoară. De ar fi știut ea că erau destul de multișoare capitole pe care nu mai avusesem timp să le citesc, nu m-ar mai fi lăudat atât.

Slavă Ție, Doamne, pentru mila pe care o reverși asupra robilor tăi. Deși, aceștia adesea uită și „dau vina” pe coincidență sau hazard….

Advertisements
 
Leave a comment

Posted by on 07/29/2012 in Dumnezeu

 

O fotografie, o rugăciune

Teoria literaturii este o materie care dă multă bătaie de cap multor studenți. Eram în curtea facultății cu prietena mea, învățam. Ea m-a fotografiat când arătam partea de curs pe care o înțelegeam și îmi doream „să pice” la examen, rugându-mă lui Dumnezeu să fie așa.

De atunci, mai trecuseră câteva zile bune. Dumnezeu m-a auzit și când mă rugam pentru o altă parte cursului pe care aș fi vrut să o am ca subiect de examen, deși rugăciunea mea nu era făcută cu evlavie.

La examen a fost bine, căci am primit subiectele pe care le vroiam și m-a luminat Dumnezeu  cum să le abordez. Am luat 9.

Abia după ce trecuse deja ceva timp, când prietena mea și cu mine vizionam pozele făcute în acea zi în curtea facultății, am observat că ceea ce arătam în acea fotografie era exact unul dintre subiectele primite la examen. Slavă Ție, Doamne!

Iulia Anamaria, Cluj-Napoca, 2012

 
Leave a comment

Posted by on 07/26/2012 in Dumnezeu

 

Recapitulare de 10

Nu demult am avut un examen oral. Pe lângă faptul că abia puteam ține minte acele multe caracteristici ale unor dialecte, aveam și impresia că nu mai știu nimic, parcă totul mi se ștersese din minte. Însă, încercam să îmi păstrez calmul, gândindu-mă că Sfântul Nicolae mă va ajuta.

Totuși, am sunat-o pe o prietenă care îl iubește mult pe Sfântul Nicolae și i-am cerut rugăciunea, iar ea mi-a insuflat multă încredere în milostivirea Sfântului, spunându-mi că o ajutase și pe ea de multe ori, chiar și atunci când nu se pregătise mai deloc pentru examene.

După aceea, am citit o jumătate din Acatist și apele s-au mai liniștit.

Fetele care așteptau să le vină rândul (căci intram câte unul în sala de examinare) începeau să recapituleze și m-am alăturat lor.

Ajunsă în sala de examen, m-am descurcat bine, profesorul a fost mulțumit și am luat 10. Abia apoi am realizat că Sfântul avusese grijă să nimeresc subiecte ale căror răspunsuri făceau parte din recapitulările sporadice pe care le făcusem cu colegele mele înainte de a intra în examen.

Iulia Anamaria, Cluj-Napoca, 2012

 

Cum să răsfoiești o carte cu folos

Sfântul Nicolae are, și el, multe merite în traiectoria mea studențească. Într-o noapte, fiind în criză de timp, pentru că nu citisem una dintre cărțile despre care urma să vorbesc a doua zi, L-am rugat pe Dumnezeu și pe Sfântul Nicolae să mă ajute. Am citit cartea pe fragmente, parcă cineva îmi indica peste ce să sar și pe ce anume să mă concentrez.După acea noapte nedormită, Bunul Dumnezeu și Sfântul Nicolae mi-au dat putere să îmi păstrez limpede și să îmi expun ideile. Acest fapt mi-a adus așa multă bucurie încât mă gândeam să tai peste numele meu scris pe pagina de prezentare și să îl trec pe al Sfântului.

Iulia Anamaria, Cluj-Napoca, 2012

 

Stres… Ah, dar chiar nu-i nevoie!

Și a venit facultatea. Am ajuns în Cluj singură. Nu uitasem de Dumnezeu. Îmi plăcea în continuare să merg la vecernii (când zic asta, se subînțelege că pe lângă slujba de duminică). Și mergeam. Și mă rugam.

S-au ivit multe poveri sufletești pentru că m-am trezit singură într-un loc unde nu cunoșteam pe nimeni. M-am apropiat de Dumnezeu mai mult, așa cum facem toți când dăm de greu. Mă rugam mai mult decât atunci când eram acasă.

A venit și sesiunea cu note dezastruoase. Eram foarte stresată și mă tot gândeam că am greșit facultatea. Că nu sunt capabilă. Pe de o parte, mă bucuram pentru că, în sfârșit, vedeam toți că notele din liceu nu reflectau întotdeauna realitatea. Dar pe de altă parte, notele luate acum (printre care și un 1,4 la un examen parțial, iar din acesta 1 punct era din oficiu) îmi puneau în pericol locul în cămin.

Am plâns mult și mă rugam lui Dumnezeu și Maicii Domnului să mă ajute. Și am primit ajutorul. Am trecut examenele, dar la limită (cam la toate luasem în jur de 5). În ceea ce privește media, față de colegii mei, mă situam pe o poziție destul de precară. Eram distrusă.

Dar apoi m-a luminat Dumnezeu  și mi-a dat să înțeleg că nu e treaba mea să mă stresez de note. Eu trebuia să încerc să învăț cât pot de mult, să nu stau și să am conștiința împăcată că am parcurs toate materialele. Restul rămâne în grija Lui.

În momentul când mi-am spus asta m-am liniștit și am putut participa activ la cursurile și seminariile din semestrul II. Dar a venit vara și iar sesiunea. Totuși nu îmi mai  era teamă. Mi-am spus: „Ce-o fi, o fi!”. Iar dacă nu prind loc în cămin, are Domnul grijă să nu mă lase pe drumuri.

În mijlocul sesiunii, sora mea a avut brilianta idee (nu mă judecați, o iubesc mult de tot) de a-și fixa data nunții chiar atunci. Nunta avea loc acasă, și până acolo aveam de parcurs un drum de aproximativ 12 ore.

Și cum era nunta surorii mele, nu puteam doar să vin dimineața și să plec seara. Așa că, în mijlocul sesiunii, am fost timp de 5 zile acasă, perioadă în care nu am învățat nimic. 

Eram puțin neliniștită, dar L-am rugat pe Dumnezeu să mă ajute să parcurg măcar o dată materiile și, în rest, fie voia Lui. Examenele au fost grele, iar notele mele uriașe.

Atât de mari, încât am prins cămin printre primii.

 
Leave a comment

Posted by on 07/20/2012 in Dumnezeu, Maica Domnului

 

După 3 ani de amânare

Continuare la Mărturia “Nimic fără Dumnezeu”

P.S.: Şi m-au ajutat şi acum! Am susţinut cu bine disertaţia şi am luat 9! Mare bucurie!

Nu reuşeam să duc la bun sfârşit acest masterat de “Studii avansate în lingvistică”. Am amânat lucrarea vreo 3 ani. Părintele Iustin Pârvu mă avertizase că trebuie să mă pregătesc din timp dacă vreau să fac masteratul la Litere.

Am reuşit cu ajutorul lui Dumnezeu şi al sfinţilor Săi, sfinţi pe care i-am “vizitat”, într-un mini pelerinaj prin centrul Bucureştiului, în Postul Paştilor din acest an: Sfântul Nectarie, Sfântul Spiridon, Sfântul Dimitrie cel Nou şi Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena, Sfântul Mina, Sfântul Nicolae, Sfântul Pantelimon, Sfinţii Epictet şi Astion, Sfânta Varnava şi Sfântul Apostol Filip –  moaştele ultimilor cinci sfinţi le-am găsit în biserica Sfântul Ioan Botezătorul, lângă magazinul Unirea.

Am cerut, însă, ajutor special Părintelui Ilie Lăcătuşu, pe care l-am descoperit anul acesta în luna ianuarie. Am ajuns la sfântul tot cu ajutorul lui Dumnezeu. Am obţinut permisul de conducere în octombrie anul trecut. Şi până în martie când am mersul la Părintele Ilie Lăcătuşu, nu condusesem deloc.

Cu o seara înainte de a ajunge la mormântul Sfântului, în Bucureşti, m-a sunat prietena cu care trebuia sa merg acolo şi mi-a spus: “Vezi că mâine conduci!”. “Aoleu! Eşti sigură? Te laşi pe mâna mea? Păi, eu nu am condus deloc de 6 luni (cu atât mai mult în afara Ploieştiului!)”.

“Da. Voi sta în dreapta ta şi ne vom ruga”. Şi aşa a şi făcut. A citit acatistul Părintelui Ilie Lăcătuşu. Eu am zis în mintea mea atunci “Doamne Iisuse Hristoase, nu eu să conduc, ci Tu!”. Şi vă mărturisesc că am simţit în braţele mele putere, l-am simţit pe Hristos cu mine. Aşa am ajuns cu bine la Părintele Ilie, pe care îl consider sfânt.

Deşi aveam un “sac” de rugăminţi, nu am putut să cer decât să termin cu bine masteratul. Şi iată că nu m-a dezamăgit! Piedici am avut destule, dar într-o lună şi un pic mi-am făcut lucrarea: “Paradoxul în Jurnalul fericirii de Nicolae Steinhardt. Interpretare semantico-pragmatică”.

Acum ce să spun? Că urmează un alt examen? Da. Vine examenul de titularizare. Şi nu am decât vreo 10 zile timp pentru studiu. Din nou la Sfinţii mei!

 
2 Comments

Posted by on 07/20/2012 in Părintele Ilie Lăcătuşu

 

„Cereți și vi se va da!”

Un prieten mi-a povestit cum l-a ajutat Maica Domnului să ia BAC-ul după ce picase deja de 5 ori.

El a cerut în timpul rugăciunii să fie luminat pentru a ști exact ce să învețe.

În acel an, subiectul la limba și literatura română viza statutul intelectualului într-o operă postbelică. Cei mai mulți elevi au picat pentru că l-au considerat pe personajul lui Marin Preda, Ilie  Moromote, un intelectual. Prietenul meu, însă, a trecut cu bine și a scris ce trebuia, pentru rugăciunile Maicii Domnului.

Ajutor primim dacă cerem, dar greșeala noastră e că de multe ori ne atribuim nouă succesul și uităm cui se datorează de fapt. De asemenea, dacă ne rugăm lui Dumnezeu sau Maicii Domnului sau Sfinților nu înseamnă că vom lua note mari neînvățând nimic (deși, cred, sunt și astfel de cazuri), ci înseamnă doar că acceptăm ajutorul lor în a împlini lucrurile lumești care nu depind numai de noi.

Și mesajul de luat acasă: să facem atât cât ne stă în putere, așa încât să avem conștiința împăcată, iar restul să-l lăsăm în voia lui Dumnezeu. Vom vedea lucruri mari de la Dumnezeu! Iată, cine cere, primeşte!

 
1 Comment

Posted by on 07/19/2012 in Maica Domnului