Vă voi povesti cum Dumnezeu m-a ajutat la examenul de condus.
Nu pot să spun că mergeam cu maşina perfect. Aveam zile şi zile. Totuşi, în timp, mi-am exersat mişcările şi reflexele şi a început să îmi placă să conduc. Îmi plăceau toate, în afară de parcări. Le detestam, căci nu îmi ieşeau în majoritatea cazurilor şi mă stresa lucrul acesta. Cu atât mai mult cu cât examenul practic se apropia şi auzisem de la alţi prieteni cât de mari erau pretenţiile examinatorilor şi cât de repede puteai fi respins.
Aşa că mi-am dat seama că doar Dumnezeu mă mai poate ajuta. Mi-am îndreptat rugăciunile spre El şi mi-am adus aminte şi de prietenul meu drag, Sfântul Efrem cel Nou. El a fost alături de mine în ultima perioadă, dându-mi putere şi speranţă să cred că totul va fi bine indiferent de greutăţile prin care treceam.
Azi am avut oraşul. Adevărul este că am făcut câteva greşeli mai mari, dar domnul poliţist a fost foarte amabil şi a avut o răbdare colosală cu mine. În final, a venit momentul parcării. Mă gândeam că asta e, o să fiu respinsă, deoarece nu am cum să parchez aici fără să lovesc celelalte maşini. Totuşi, am reuşit! Dumnezeu m-a ajutat să parchez perfect, iar domnul poliţist mi-a spus amuzat: “Vezi că se poate?”. Eu aşteptam să se sfârşească odată totul, să văd dacă sunt sau nu respinsă.
Am fost 99% sigură că mă va pica din cauza greşelilor pe care le-am făcut. Nu puteam concepe ca eu să îmi iau permisul. Mintea mea nu putea crede în posibilitatea asta. Totuşi, inima mea încă mai spera într-un miracol.
Când am văzut pe dosar “admis”, mi-au dat lacrimile. Îndoiala a fost iar înfrântă de marea milă şi iubire a Domnului pentru copiii Lui.
Rugaţi-vă lui Dumnezeu şi Sfinţilor Săi. Veţi vedea veritabile minuni în viaţa voastră!
I., Maramureş