În general comunic destul de greu atunci când trebuie să mărturisesc despre ajutorul pe care l-am simțit din partea sfinților cărora m-am rugat. Nu fac acest lucru prea des, dar acum am simțit nevoia să le mărturisesc și altora despre ajutorul pe care l-am primit.
Este vorba de ajutorul pe care l-am simțit recent din partea sfinților: Nicolae, Efrem cel Nou și Antonie cel Mare atunci când am vrut să dau sala în cadrul examenului auto. Am dat sala de două ori. Prima dată nu m-am rugat special pentru ajutor în promovarea acestui examen. M-am supărat pe mine, pe ei, pe tot și am plecat destul de dezamăgită de situație fără a spera că ceva mă va convinge să revin. Până într-o seară, când, după mi-am făcut rugăciunile, mi-a venit ideea să caut pe internet dacă există vreo mărturie din partea cuiva cu privire la ajutor în promovarea examenului auto din partea unui sfânt.
Astfel, cu o zi înainte de susține din nou examenul, am hotărât să mă duc într-o marți să dau la biserica „Sfântul Antonie cel Mare” un acatist din acela care se dau timp de nouă marți în care să cer ajutorul la examenul scris. Ulterior am fost și la Patriarhie unde m-am rugat la sfântul Dimitrie cel Nou ocrotitorul Bucureștilor și apoi m-am dus la Mânăstirea „Radu Vodă”, unde am citit acatistul și paraclisul sfântului Efrem cel Nou din cartea sfântul Efrem cel Nou – Luminătorul celor care învață sau au de trecut examene ori încercări și apoi am dat un acatist.
În dimineața examenului am citit acatistul sfântului Nicolae, acatistul sfântului Antonie cel Mare, acatistul și paraclisul sfântului Efrem cel Nou, precum și două rugăciuni: una pentru examene și alta pentru curaj. În același timp i-am mai rugat să îmi pice, dacă se poate, cât mai multe întrebări din cele pe care le rezolvasem de-a lungul timpului în chestionare.
Ajunsă la DRPCIV și, recunosc, sceptică la ideea că aș putea promova examenul, am intrat în sala de examen cu codul de examen pentru candidați dorindu-mi în gândul și în sufletul meu ca acest cod să îmi genereze un chestionar cu întrebări pe care să le cunosc și care să îmi aducă bucuria promovării cu minimul de puncte. Rezolvând întrebările am ajuns la minimul de 22 de răspunsuri corecte și din acel moment nu mi-a mai păsat de celelalte pentru că știam în sinea mea că examenul este promovat. M-am bucurat foarte tare și în același timp nu îmi venea să cred că sfinții îmi auziseră rugăciunile și fuseseră acolo să mă ajute să promovez. Pentru mine a fost o minune făcută de sfinți.
Țin să precizez că în aceeași zi, după ce am promovat examenul am fost la Biserica „Sfântul Gheorghe” din București pentru a da acatist de mulțumire citit de către un părinte. În cele ce urmează am fost la sfântul Antonie cel mare la Biserică unde am lăsat un acatist de mulțumire într-o cutie și am aprins o lumânare. Apoi am fost la Patriarhie, la racla cu moaștele sfântului Dimitrie pentru a-i mulțumi pentru ajutor, iar în final am fost la Mânăstirea „Radu Vodă” unde am scris un acatist de mulțumire către sfântul Efrem.
Țin să mai precizez că fiecare acatist a fost însoțit de rugăciuni personale și sincere către toți sfinții deja menționați.
Amin!
T., București.
În luna iunie se apropia examenul de clasa a VIII – a. Aveam emoții foarte mari: îmi doream o notă bună ca să pot intra la liceul dorit. La română, nu apucasem să învăț toate operele literare, deoarece am acordat mai multă atenție matematicii. 
În ziua primei probe scrise mi-a fost extrem de rău. Mă trezisem la ora 5 din cauza emoțiilor și nu mă puteam ridica din pat. Îmi era atât de rău, aveam noduri în gât și mă durea capul îngrozitor. 
Am avut o perioadă de rătăcire în ultimul an de facultate. Doar în pragul sesiunii am început să elaborez lucrarea de licenţă, acest lucru nepermiţându-mi să învăţ pentru examene… Astfel am rămas cu trei restanţe pe care trebuia să le iau ca să pot intra în examenul de licenţă.
MĂRTURII DESPRE EXAMENE LUATE 