RSS

Monthly Archives: January 2020

Bucurie ai ajutând decât fiind ajutat – mărturie a două prietene

Scriu aceste rânduri pentru a mărturisi cum m-a ajutat Sfântul Efrem cel Nou să-mi ajut prietena să obțină licența în arhitectură la Facultatea din Belfast, Irlanda.

Prietena mea se numește Paula și o cunosc de la Facultatea de Arhitectură din Cluj. Am fost împreună pentru o scurtă perioadă la Bisericuța studenților din Hașdeu de unde am aflat de Sfântul Efrem cel Nou de care am prins drag. Menționez că sunt studentă la arhitectură, plecată în străinătate, rugându-mă și eu Sfântului să obțin diploma de master în domeniu în 2020.

Se împrimăvăra anul acesta când Paula mi-a mărturisit că se află puțin în dificultate cu proiectul de licență. La propunerea colegei de apartament a Paulei, Lucy, irlandeză ortodoxă, am luat binecuvântare să ne rugăm împreună în fiecare zi cu rugăciunea Lord Jesus Christ have mercy on me a sinner!” ceea ce am și făcut începând cu Postul Mare până la predarea proiectului.

Personal, mă bazam mult și pe ajutorul Sfântului Efrem cel Nou. Citisem mărturii despre cum au fost alți tineri ajutați și eram ferm convinsă că ne va ajuta și pe noi pentru că îmi părea super specialist în așa ceva. Vorbeam zilnic cu el exprimându-mă simplu și sincer. Sfinte, te rog ajut-o pe Paula! Sfinte, te rog dă-ne înțelepciune! Mă înduioșam cu lacrimi citind acatistul mai ales când Paula avea predări intermediare.

În 25 mai, sâmbătă, eram nelămurită ce voi face în acea zi. Precizez că temporar locuiesc la sat, cu tatăl și bunicul meu. La sat, sâmbăta e ziua cea mai încărcată cu treabă. Adesea terminam această zi frântă de oboseală și mă întristam când seara îmi rămânea prea puțin timp de rugăciune. Dar în acea săptămână, neplanificat conștient, am terminat toată treaba înainte. Mă miram singură prin casă și ziceam: mă, ceva e în neregulă! Dau cu ochii de icoana sfântului și cu îndrăzneală zic: Efreme, da’ eu ce fac azi? Tocmai atunci sună telefonul.

Răspund și o aud pe Paula. Precizez că Paula este o persoană mult prea delicată care nu prea spune ce o doare decât atunci când e grav. Până în acea zi replici vagi. Încoace, încolo dar concret zero. Zice că are nevoie de ajutor. No bine, te ajut. Dar ce proiect faci? Aflu ce proiect de arhitectură face. Mă luminez complet. Se ia negura de pe mine. Înțeleg de ce mă rugasem până atunci. Înțeleg de ce m-am zorit să fac ceea ce nu știam că trebuie să termin mai repede. Înțeleg ce trebuie să fac azi și zilele ce vin. Dar nu înțeleg de ce nu mi-a spus mai repede care e baiu’. Biserică! Biserică ortodoxă în Irlanda!

Aflu rapid ce pot să fac și mă apuc de treabă. Orelele trec repede muncind amândouă și comunicând prin skype. Ce știam de la Paula era că predarea proiectului e marți. Ajungem să închegăm până marți planșele, dar ea află că predarea e miercuri. Bucuria noastră! Mai aveam puțin de lucru la felul în care arătau planșele și la strategia urbană. Această ultimă parte m-am angajat să o fac eu. Aveam o idee nedeslușită în cap, dar ceva îmi spunea că e o idee salvatoare. Strategia urbană și felul în care puteam reprezenta s-a înghegat uimitor de repede în mintea mea, lucru ce mi-l pot explica doar prin mijlocirea Sfântului Efrem cel Nou.

Auzisem povestită într-o predică a părintelui din sat o minune recentă a icoanei Maicii Domnului Panaghia Saidnaia din Siria. Maica Domnului a înviat un musulman care venea la icoana ei cu bani după ce fusese atacat și ucis. Acel musulman a devenit ortodox împreună cu toată familia sa. De când mă rugam împreună cu fetele am auzit mai multe mărturii despre convertiri, dar această minune m-a marcat și mi s-a cuibărit în minte. O legam de prezența Paulei printre oameni care nu cunosc ortodoxia și însetează fără să știe după ce, dar adevărul nu le este accesibil. Ceva îmi șoptea că e posibil ca Domnul să îi cheme și pe ei în turma Sa. Mai multe discuții cu Paula mi-au format și întărit această opinie de la care am început să elaborez strategia proiectului. Bisericuța din proiectul Paulei apărea în Belfast ca un element arhitectural deosebit, diferit de ceea ce se vedea în arhitectura irlandeză. În stil bizantin, bisericuța și centrul parohial adosat ei se prefigurau ca niște apariții inedite, care te cheamă să le descoperi, să le treci pragul, să le descifrezi chemarea.

După o noapte nedormită, dar pe care am simțit-o plină de lumină, am terminat această planșă. Am numit-o COME AND SEE sau VINO ȘI VEZI, după chemarea adresată lui Natanael de Filip. Vino și vezi ce este ortodoxia. Vino și vezi o biserică ortodoxă arhitectural. Vino și trăiește câteva clipe în acest spațiu cu speranța nespusă că în drumul Lui, poala hainei Mântuitorului poate atinge pe oricine (reproduc din Jurnalul fericirii, părintele Nicolae Steinhardt). Nu m-am gândit niciodată până atunci conștient la un asemenea demers. În acel moment, ca un flash fotografic mi-au trecut prin minte și simt clar și acum ca și atunci că nu am le-am gândit eu. Cred că mi-au fost puse în gând de Duhul Sfânt pentru rugăciunile Maicii Domnului și ale Sfântului Efrem cel Nou.

Sunt uimită și nedeslușită încă. Rămâne o taină acest ajutor la care m-a chemat Paula. Mă bucur că ne-a învrednicit Dumnezeu și am reușit. Ea să ia diploma și eu să o ajut. Dumnezeul nostru, slavă Ție! Măicuță Sfântă, te fericim și-ți mulțumim! Sfinte Efrem cel Nou, te iubim și-ți mulțumim! In english too: Saint Ephraim the New, we love you and we thank you! 

Gabriela, Grănicești

Mai jos avem și mărturia prietenei ei, Paula 🙂 

Am studiat în străinătate pentru o perioadă de cam 4 ani și, la un an de la finalizarea primei etape de studii, am început să mă rog Sfântului Efrem cel Nou pentru dobândirea unei locuințe și a unui loc de muncă și le-am primit pe ambele după mila Domnului!

Părinții mei m-au ajutat și mă ajută în continuare minunat de mult, de asemenea și prietena mea, Gabriela. Mulțumesc lui Dumnezeu pentru uimitoarea prietenie, pentru sprijinul părinților, în special al mamei mele. În acel moment când am început să mă rog mai aveam încă un an de studii până la finalizarea lor.  A fost un an greu, erau presiuni din partea universității care m-au afectat. Universitatea de care aparțineam este deschisă la orice stil de viață al studenților, lucru care a intervenit sever în sporul meu în studii. În orașul în care locuiam se simțea mult presiunea Brexit-ului, competivitatea între colegi cât și pentru locurile de muncă.

Astfel, prin mijlocirea Sfântului Efrem, am început să mă rog Sfântului Serafim de Sarov să mă îndrume cum să îmi păstrez integritatea. În tot timpul acesta, atâtea întâmplări, într-ajutorări s-au întâmplat, precum ajungerea mea la închinarea moaștelor Sfântului și buna întelegere în cadrul familiei din care provin. Aceste minuni m-au sprijinit să trec peste încercările care au urmat, toate cu ajutorul rugăciunilor Sfântului Efrem și al ascunsului Sfințit Ierarh Nectarie. Printre cele mai minunate întâmplări e că am primit ajutor din partea Bisericii ROCOR (Russian Orthodox Church Outside Russia) din acea localitate, prin care am împărțit chiria cu o prietenă creștin ortodoxă, Lucy, care prin simpla ei purtare m-a ajutat să trec peste presiunile din exterior resimțite la universitate.

Din păcate, atunci starea mea psihică s-a degenerat și greu puteam îndeplini activități simple. Eram înconjurată de frici și angoase chiar și când mergeam pe stradă. Eram îngrijorată dacă voi trece studiile și am apelat la Sfântul Serafim de Sarov și la Sfântul Porfirie Kapsocalivitul pentru ajutor. Amândoi mi-au liniștit sufletul. Am primit o carte a Sfântului Porfirie din partea unei prietene de la biserica studenților din Cluj-Napoca, pentru care îi mulțumesc din suflet, pentru că m-a ajutat foarte mult. Și am avut un îndemn să mă aproprii de Sfântul Serafim când am decis să îi cumpăr icoana și acatistul.

La fiecare pas am fost ajutată. Deși eram în străinătate, am cerut ajutor din partea  Gabrielei, pentru a-mi finaliza proiectul, întrucât am fost anunțată pe ultima sută de metri că aveam prea puține lucrări pentru a trece. Acest ajutor atât de mult a contat pentru a îndeplini cerințele de absolvire… a fost un ajutor esențial! Am îndrăznit să cer ajutor. Din darul Gabrielei, prin mijlocirile Sfântului Serafim, am primit sprijin pentru a finaliza cu bine studiile cât și pentru revenirea și adaptarea mea în România. Dumnezeu a rânduit să avem situații asemănătoare cât și aceleași studii prin străinătate, ajutorul mult ne-a împrospătat sporul muncii noastre și rostul nostru, prin mijlocirea Sfântului Efrem cel Nou, mereu aproape, în fiecare împrejurare.

E minunată povățuirea Sfinților, cât și a Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu, care ne-a fost ocrotitoarea muncii noastre. Ajutorul Sfântului Efrem cel Nou în privința locuinței și a locului de muncă după revenire, s-au materializat, după adaptarea mea în țară. Fiind în România, acum lucrez, iar viitoarea mea căsuță e în curs de amenajare! Continuă și acum ajutorul Sfinților în viețile noastre, nimic nerămânând fără răspuns. Iar, Gabriela, urmează să-și finalizeze la rândul ei studiile, iar Sfinții îi sunt povățuitori în sporul ei, finalizarea studiilor fiind o temelie pentru aflarea rostului ei în lume. Sper să îi fiu de asemenea de ajutor, precum reușesc. Cumva, încercările prin care am trecut la predări, acum le va trece ea în cursul anului acesta. O minunată întâmplare și într-ajutorare prietenească, sprijinită de Sfinții nostri.  

Mă rog să împlinesc versetul următor „Prin răbdarea voastră veți dobândi sufletele voastre”, verset ce îmi e sprijin de nădejde în toate adaptările prin care trec și am trecut.

Paula, Cluj-Napoca

 

Mi-a dăruit mai mult decât am cerut

Vă scriu cu întârziere despre ajutorul primit la examene de la Sfântul Efrem cel Nou, pentru a doua oară în viață.

În vara acestui an, am participat la un interviu, având ca obiectiv admiterea la un program de formare profesională foarte important pentru mine, care presupunea o contribuție financiară substanțială din partea mea și care avea un număr limitat de locuri. Concurența la interviu era destul de mare, iar șansele mele păreau foarte mici.

Înainte de interviu, am citit acastistul Sfântului Efrem cel Nou și m-am rugat la trei biserici, care aveau icoana și părticele din moaștele Sfântului.

Rezultatul la interviu a venit cu întârziere și am aflat că am fost admis pe locurile de rezervă, care, doar în cazul în care unii candidați admiși nu ar fi confirmat locul obținut, ar fi însemnat reușita mea. Nu s-a întâmplat ca nici unul din cei admiși să renunțe.

Am rămas puțin dezamăgit, deși știam că Sfântul Efrem cel Nou nu poate să nu îmi asculte rugăciunea. La puțin timp am aflat și vestea care îmi dădea speranțe din nou. Cei admiși pe locurile de rezervă aveau posibilitatea să se înscrie pe un alt program de formare mai complex, care presupunea și programul de formare pentru care am fost la interviu, dar și un alt program de formare pentru întreaga instituție pe care o reprezentam, ambele programe fiind oferite gratuit.

Am reușit să îndeplinesc cerințele impuse pentru participarea la programul de formare cu oarecare efort și, în urmă cu aproximativ o lună, am aflat vestea mult așteptată, aceea că am fost admis în mod gratuit și pe ambele programe de formare.

Așadar Sfântul Efrem cel Nou mi-a dăruit mai mult decât am cerut!

Am convingerea că rugăciunea spusă cu credință către Sfântul Efrem cel Nou, se îndeplinește mai devreme sau mai târziu! Nu ezitați să cereți prin rugăciune Sfântului Efrem cel Nou ajutorul de care aveți nevoie și el va fi primit cu siguranță!

Mulțumesc Sfântului Efrem cel Nou pentru tot ajutorul dăruit!

S.G.

 
Leave a comment

Posted by on 01/16/2020 in Sfântul Efrem cel Nou

 

Examen auto cu succes

news__cropped_134573982Doresc să împărtășesc și să mulțumesc pentru ajutorul pe care l-am primit de la Maica Domnului și Sfântul Efrem cel Nou în vederea obținerii permisului de conducere la proba practică.

Am dat de două ori și pot spune că nu reușeam să îmi controlez emoțiile deloc, de aceea făceam și multe greșeli. Căzusem în deznădejde, însă părintele duhovnic mi-a zis să citesc acatistul Acoperământul Maicii Domnului. Așa am și făcut în ultima seară.

A doua zi la examen, mărturisesc că deși încă aveam emoțiile specifice, am reușit să mă concentrez, traseul a fost unul liber, examinatorul foarte calm (total diferit față de dățile trecute).

Am simțit pe parcursul traseului ajutorul Maicii Domnului și sper ca mărturia mea să ajute și pe ceilalți care sunt într-o situație asemănătoare. Aveți încredere în ajutorul lui Dummezeu, al Maicii Domnului și al tuturor sfinților și nu veți fi dezamăgiți. Doamne ajută!  

Elena, Bacău
 

Admitere la Medicină

sfEfrem-sfSpiridonÎn 2019 am avut de susținut admiterea la facultatea de Medicină. Deși mă pregăteam, simțeam că nu stăpânesc materia. Dar mă rugam Maicii Domnului, Sfântului Efrem cel Nou, Sfântului Nectarie, Sfântului Mina, Sfântului Spiridon, Cuvioasei Maici Parascheva și multor alți sfinți.

La examen am avut ca supraveghetori 2 preoți. Am considerat acest lucru un semn că acesta este drumul meu. Drept urmare, în ziua Sfântului Pantelimon am aflat că sunt admis.

Să ne punem încrederea în sfinți și să îmbinăm studiul cu rugăciunea!

G., Constanța
 

Slavă Ție, Doamne

Imagini pentru olimpiada nationalaDe curând am susținut un examen la nivel național și încă nu am terminat toate probele. Vreau să-I mulțumesc lui Dumnezeu, Sfântului Efrem, Sfântului Spiridon, Sfântului Anton, Sfintei Parascheva, Sfântului Ioan Rusul, Sfântului Mina și Sfântului Nectarie pentru ajutorul pe care l-am primit la această primă probă. Examenul a fost tip grilă, iar Doamne-Doamne, în marea Sa bunătate mi-a luminat mintea astfel încât să pot să depășesc cu bine această primă etapă.

Nu sunt cea mai credincioasă persoană, din contră, din păcate, ajung să mă rog și să mă apropii de Dumnezeu în momentele în care stresul mă apasă. Cu toate acestea, sfinții au fost alături de mine și nu am cuvinte să le mulțumesc. Am promis că o să mărturisesc ajutorul primit de îndată ce o să-l primesc. În decurs de o lună am citit zilnic câte un acatist, iar acest lucru îmi dădea o stare de liniște.

Le mulțumesc încă o dată pentru toată susținerea.

Doamne ajută, tuturor!

R. P., București

 

Examen de germană

efrem3În urmă cu doi ani fiica mea a susținut un examen destul de dificil, în limba germană.

Am apelat la ajutorul Sfântului Efrem cel Nou și al Maicii Domnului înainte de examen prin citirea acatistelor lor și am promis că voi mărturisi ajutorul.

Examenul avea 4 probe. Am rămas la ușă cu gândul de a o susține prin rugăciune în continuare pe fiica mea în timpul examenului. Dar la ultima probă am primit un telefon mai lung și am întrerupt mica rugăciune.

Fiica mea a ieșit tristă de la ultima probă. Astfel a luat 3 probe din 4. Nu am dat mărturie atunci în urma ajutorului Sfântului Efrem cel Nou.

Anul acesta am fost cu ambele fiice la examenul de germană. Ne-am rugat toate 3 după cum am putut Maicii Domnului și Sfântului Efrem cel Nou.

Fiica mea cea mică a luat 3 din 4 probe. Iar cea mare a reușit să ia proba restantă de acum 2 ani. 

De data aceasta am simțit că trebuie să mulțumesc Maicii Domnului și Sfântului Efrem cel Nou. Nereușita fiicei mici a arătat exact ceea ce nu exersase suficient.

Mulțumesc din suflet  Bunului Dumnezeu, Maicii Domnului, Sfântului Efrem cel Nou, Sfântului Nectarie pentru tot ajutorul lor și pentru că veghează asupra noastră.

A.H., București

 

 

Examen de specialitate încheiat cu bine

Voi relata în cele ce urmează ajutorul pe care l-am primit și eu de la Sfântul Efrem. Săptămâna aceasta am încheiat cu bine examenul de specialitate, care este cel mai greu și mai important examen din viața unui medic. Încă de la începutul anului știam că mă așteaptă o perioadă dificilă și am căutat să văd care sfinți sunt grabnic ajutători la examene.

Așa am aflat de Sfântul Efrem și am rămas uimită cănd am văzut că pe 3 ianuarie el s-a descoperit Maicii Macaria, iar eu exact în 3 ianuarie am aflat de el. Am luat-o ca pe un semn și am simțit că trebuie să mă închin lui și el mă va ajuta. Am găsit la Mănăstirea Nicula și o icoană cu el, iar din august, când m-am apucat serios de învățat i-am citit acatistul aproape zilnic. La Mănăstirea din Florești mergeam deseori și mă închinam icoanei lui (există aici și un epitrahil de la moaștele Sfântului) și de fiecare dată mă liniștea și îmi dădea putere. Odată, când m-am rugat să mă ajute să trec cu bine peste această grea încercare, am simțit un puternic miros de mir când m-am închinat și am sărutat epitrahilul.

Deși aveam mult de învățat și orice minut era important, am reușit să merg la Sfânta Liturghie în fiecare duminică, să merg la Sfântul Maslu, să citesc măcar câte un acatist în fiecare zi, să postesc vinerea și miercurea, iar vreme de 2 luni a ars încontinuu candela în fața icoanelor. Am cumpărat cărțile cu minunile Sfântului Efrem și ale altor sfinți și citeam din ele în fiecare seară; m-au ajutat enorm întrucât mă linișteau și îmi dădeau încredere că o să fie bine și pentru mine dacă mă rog cu credință.

Am învățat cât mi-a stat în putință, iar cu ajutorul Sfântului Efrem și al altor sfinți la care m-am rugat am fost în stare să mă liniștesc ori de câte ori stresul și neliniștea puneau stăpânire pe mine și simțeam că nu mai pot. Tot cu ajutorul lor, la examen mi-am amintit multe lucruri și am reușit să iau o notă foarte bună și să mă prezint onorabil. La examenul practic m-am descurcat bine deși îmi era groază de cum o să îmi stăpânesc emoțiile, însă a avut Sfântul grijă și am fost neașteptat de calmă.

Chiar în ziua dinaintea examenului scris mă cuprinseseră emoțiile și am alergat imediat la Mănăstire să mă închin și m-am mai liniștit. Iar seara, i-am zis unei prietene să se roage Sfântului Efrem pentru mine (văzusem cândva la ea pe perete o iconiță cu Sfântul) și ea mi-a spus că exact în ziua aceea a primit de la cineva în dar o carte cu Sfântul Efrem. Am rămas fără cuvinte amândouă și din acel moment m-am liniștit aproape complet, gândindu-mă cum a lucrat Sfântul.  

Îi sunt recunoscătoare Sfântului Efrem pentru tot, pentru că mi-a dat mai mult decât meritam eu, păcătoasa, și va rămâne mereu unul dintre sfinții mei de suflet. Sper să ajung cât de curând la Mănăstire în Grecia să mă pot închina și să mulțumesc pentru ajutorul imens pe care l-am primit de la el și să mă rog să mă ocrotească și de acum înainte.  

În acest timp m-am rugat și altor sfinți: Sfântului Ioan Rusul, Sfântului Nectarie, Sfântului Andrei, Sfântului Nicolae, Sfintei Parascheva, Sfântului Spiridon, Sfântului Antonie, Maicii Domnului de la Nicula, am citit acatistul Sfântului Duh și al Icoanei Sporirea Minții.

Rugați-vă sfinților cu nădejde și evlavie și ei vă vor ajuta. Să fim recunoscători Domnului nostru pentru că ne-a dăruit atât de mulți Sfinți minunați care să mijlocească pentru noi. Fiți recunoscători întotdeauna pentru tot ceea ce aveți și nu uitați să mulțumiți Domnului pentru asta și să vă rugați întotdeauna, nu doar când aveți nevoi și necazuri. Multumiți că v-ați trezit dimineața, că aveți ce mânca, cu ce vă îmbrăca, că aveți 2 mâini și 2 picioare, că auziți, că vedeți, că puteți vorbi. Sunt lucruri care ni se par firești, dar numai cei care nu le au pot spune cât de prețioase sunt și toate le avem în dar de la Dumnezeu. Ca viața noastră toată și orice zi în plus pe acest pământ!

Dumnezeu să ne ajute și să ne ocrotească pe toți!   

Andreea, Cluj-Napoca

 
Leave a comment

Posted by on 01/07/2020 in Sfântul Efrem cel Nou

 

Primul an de medicină cu succes

Doresc să mulțumesc Maicii Domnului, Sfântului Efrem, Cuvioasei Parascheva și Sfântului Spiridon pentru tot ajutorul primit în primul an de medicină!

I-am promis Sfântului Efrem că voi reveni cu o mărturie despre ajutorul pe care l-am primit la examene, de unde nu a lipsit să îmi fie alături. De asemenea, îi mulțumesc și pentru faptul că am rămas și în acest an la buget!

Rugați-vă și nădăjduiți, căci toate cele de folos vi se vor împlini!

Anamaria

 

Un sfânt drag sufletului

1961_320„Deși am murit, sunt viu!” este afirmația Sfântului Ioan Maximovici care mi s-a întipărit în suflet din momentul în care am citit viața si acatistul acestuia.

Am aflat de existența acestui mare Sfânt în urmă cu aproximativ un an. Fiind elevă în clasa a zecea la un liceu cu predare în limba germană, secția științele naturii, materiile principale le constituiau matematica, fizica, chimia și biologia, față de care nu am avut niciodată înclinație.

Așadar, aflându-mă în fața unui test foarte important la fizică, fiind destul de stresată, mama mi-a relatat o minune a Sfântului cu o elevă care înainte de un test la istorie i-a scris Sfântului Ioan o scrisoare, în care i-a cerut ajutorul la acel test. Iar acesta nu a întârziat să apară.

Astfel, am decis ca în seara de dinaintea testului să îi scriu și eu o scrisoare Sfântului Ioan în care i-am cerut grabnicul său ajutor. Pe urmă am așezat scrisoarea în cartea cu viața si minunile Sfântului Ioan Maximovici și am așteptat o minune. 

Vreau să mărturisesc că am reușit să iau nota maximă la acel test, iar din acea clipă Sfântul Ioan Maximovici a devenit un prieten foarte apropiat sufletului meu, al cărui ajutor nu ezit niciodată să îl cer și care apare imediat. Aștept cu nerăbdare ziua în care voi putea săruta moaștele acestui Sfânt grabnic ascultător și făcător de minuni.

Slavă lui Dumnezeu pentru toate!

A.I.

 
 

Mulțumesc din suflet

Aș vrea să mărturisesc și eu minunea mea. Am făcut ore practice la școala auto, dar la examen nu eram sigură că o să trec, auzindu-i pe mulți în jurul meu spunând că nu reușești să treci examenul din prima. Eram atât de obosită și mai aveam și alte probleme, dar citind într-o zi pe site-ul vostru, am hotărât să mă rog și eu.

M-am rugat Bunului Dumnezeu, Domnului Iisus Hristos, Maicii Domnului, Îngerului păzitor, Sf. Andrei, Sf. Arhangheli Mihail și Gavriil, Sf. Petru și Pavel, Sf. Pantelimon, Sf. Nicolae, Sf. Maria Magdalena, Sf. Ioan Botezatorul, Sf. Parascheva, Sf. Matrona, Sf. Gheorghe, Sf. Vasile, Sf. Lidia, Sf. Ludmila, Sf. Xenia Peterburskaia, Sf. Maica Kazansçaia, Sf. Efrem cel Nou, Sf. Mina, pr. Arsenie Boca, Sf. Spiridon, Sf. Ana, Sf. Dumitru, Sf. Nectarie, Sf. Teotim și am citit unele din acatistele și rugăciunile lor.

Vreau să le mulțumesc din suflet că m-au ajutat să trec examenul cu bine și vreau să le spun tuturor care citesc aceste rânduri să aibă încredere în sfinți și să se roage mereu căci sfinții te ajută. Mulțumesc din suflet!

L.B.

 

Materie stufoasă în 2 zile

Am primit ajutor la unul dintre cele mai stufoase examene (300 de pagini), în două zile – atât timp am avut la dispoziție. M-am prezentat la examen, deşi ştiam că şansele sunt minime pentru a-l promova. Dar cu putere de la Sfântul Efrem, citindu-i acatistul când simțeam teamă, rugându-mă şi după examen, mare mi-a fost uimirea când am văzut că am fost punctată cu nota 7, mult peste așteptările mele (în tot acest timp sperând la maxim nota 5).

Diana C.

 
Leave a comment

Posted by on 01/07/2020 in Sfântul Efrem cel Nou

 

Rețeta Succesului

Imagini pentru catedrala iasi interiorDe când mă știu, dau examene. Rețeta succesului o am de la bunica Floarea și de la mama: Paraclisul Maicii Domnului, Acatistul Bunei Vestiri, dimpreună cu cel al Cuvioasei Parascheva și al Sfântului Nicolae.

Cu inima cât un purice, cu ochii plânși, cu gândul la mama care, în acele momente, stătea în genunchi în fața icoanei Maicii Domnului, străjuită de licărirea candelei… așa am depășit, până acum, greul. Pentru că nu au fost nici puține și nici ușoare examenele mele. Dincolo de orice logică, rugăciunea simplă, neștiutoare, a unei femei de la țară, cu mâinile crăpate de muncă, fără prea multă școală, biruia vajnici profesori, cursuri de bizantinologie sau cugetări ale lui Maxim Mărturisitorul.

Din toate acestea, am înțeles cum teologia experienței, a trăirii simple, a acatistului sau a paraclisului – trăită în cămara rugăciunii – o depășește cu mult pe cea academică, de școală. Și, nu numai că o depășește, ci o face vie, dimpreună pe cale spre Dumnezeu.

Zilele acestea m-au făcut să îmi dau seama că rețeta mea este îndeobște cunoscută. Cred că e ceva sădit în mamele și bunicile noastre… E jumătatea lunii ianuarie. Vine vremea cercetării: „Ce ați făcut, dragi studenți, timp de aproape patru luni?”. Răspunsul ni-l dăm, fiecare: „Doamne, de nu am avea pe sfinții Tăi rugători și bunătatea Ta milostivindu-ne spre noi!…”.

Slavă Domnului că, la Iași, studenții au mulți prieteni! Pe Cuvioasa Parascheva, Sfântul Nectarie, Sfântul Spiridon și mai nou, pe Mitropolitul Iosif cel Sfânt al Moldovei, al cărui mormânt străjuiește din umbra ctitoriei sale.

Catedrala devine neîncăpătoare, de la primele ore ale dimineții. Sute și sute de gânduri, lacrimi, îndoieli, rugăciuni, promisiuni… până când se închid ușile marii biserici. Chiar și la ora 21.00, când ușile s-au închis și se face curățenie, câteva tinere se mai roagă de paznic: „Doar un pic, nu călcăm pe unde s-a spălat, vă rugăm, mâine avem examen!”. Paznicul se îndură, femeia care spală nu se supără nici ea, deși e de dimineață la Catedrală: „Sunt studente, ce să le facem, avem și noi acasă, e greu…”.

Toate au câte un curs în mână și, cu evlavie, îl ating de trupul Cuvioasei, ca și cum i l-ar pune în sfintele mâini: „Fie voia ta, Sfântă, eu atât am putut învăța… mi-am dat silința… cum știi tu…”, i se șoptește sfintei, printre lacrimi. Ba, una dintre studente împarte rufosul curs în șase părți, pe care le atinge, separat, de racla Sfintei… poate va ști pe care să mai pună accentul…

Ușa se închide definitiv, însă, între timp, s-a mai adunat un grup de studenți. „Nu-i nimic, mergem la Sfântul Iosif! Și el îi ajută pe studenți, i-au fost dragi tinerii! Pe mulți i-a ținut la studii pe cheltuiala sa, altora le-a cumpărat haine și cărți, pentru alții și-a vândut și engolpionul… nu o să ne lase pe noi…!”.

Și, așa se roagă tinerii, înăuntrul și în afara Catedralei. Răsfoind cartea cu Minunile Cuvioasei – Binefacerile Sfintei Cuvioase Parascheva, Mărturii ale închinătorilor, Editura Doxologia, Iași, 2011, am găsit o mărturia interesantă. Yousoff, student arab la Medicină, de religie musulmană, trecea prin focurile sesiunii: „Eram peste măsură de stresat şi îngrijorat că nu reuşisem să învăţ tonele de cursuri de la microbiologie. Era un profesor, spaima studenţilor, o bibliotecă de om, care pica tot ce mişca. Plin de frică, am început să învăţ, dar era foarte greu, ca o picătură în ocean. După vreo trei zile de învăţat pe rupte, pot spune cu mâna pe inimă că nu ştiam nimic. Bacteriile se împleteau haotic în mintea mea, făceam confuzii grave, ce mai, eram terminat.

Într-o dimineaţă, cu două zile înainte de examen, am văzut câţiva prieteni de-ai mei români că pleacă. I-am întrebat: Unde mergeţi? La o bere? Ei au zis: Nu, mergem la Sfânta Parascheva, la moaştele ei şi ne rugăm ca să luăm examenulCine-i asta, vreo profesoară de micro?, am întrebat eu. Nu, măi, e o sfântă. Hai şi tu că ajută, e cea mai bună fiinţă de pe pământ!

Am mers mirat şi, contrariat, am intrat în Biserica mare, unde nu a trebuit să mă descalţ, am ajuns la un baldachin frumos şi m-am rugat în felul meu: Sfântă Parascheva, ordonează ideile în mintea mea. Vreau să fiu un doctor bun!

După două zile, a urmat cumplitul examen. Zeci de studenţi ieşeau cu ochii în lacrimi de la acest tribunal. M-am dus şi eu, cu informaţii insuficiente. Când am ajuns acolo, mintea mea s-a liniştit, îmi aminteam perfect cursul, parcă era subliniat cu auriu, exact ceea ce mă întreba ştiam foarte bine”.

Credința lui Yousoff mă face să am speranța că, și mâine, vom avea biserici pline. Mâine, când valul secularismului occidental  va fi aici, bisericile noastre nu vor fi transformate nici în biblioteci, nici în cafenele, nici în pub-uri, nici măcar în muzee, așa cum s-a întâmplat în bătrâna Europă! De ce? Pentru că studenții ce astăzi se roagă de paznic să-i lase în catedrală, după ora 21.00, sunt părinții de mâine. Părinții care vor ști bine rețeta succesului la examene!

***

(Articol scris în 2014. În 2018, spre slava lui Dumnezeu, a avut loc proclamarea canonizării Sfântului Ierarh Iosif cel Milostiv, Mitropolitul Moldovei. Racla cu moaștele Sfântului Iosif a fost așezată în Catedrala Mitropolitană, lângă Sfânta Parascheva.)

Material preluat de la: https://doxologia.ro/puncte-de-vedere/sfanta-cuvioasa-parascheva-mitropolitul-iosif-naniescu-sesiune?fbclid=IwAR2fiI4iEv00LUwIl8NC56xMXj7rTMLRxxuh3DQHzLc3DHJWIM3i5gur_sE

 

Mulțumire pentru ajutorul primit la examenul de licență

licentaVreau să mulțumesc și eu Sfântului Efrem, Sfântului Ioan Rusul, Sfântului Nectarie, Sfintei Parascheva și Sfântului Spiridon pentru ajutorul primit la examenul de licență. Am promis că o să public acest mesaj dacă mă vor ajuta, dar am tot amânat.

Studiul e și el foarte important, dar rugăciunile m-au ajutat să mă liniștesc în perioada asta stresantă.   

R.M., București

 

La Bacalaureat

Îi mulțumesc lui Dumnezeu, Maicii Domnului, Sfântului Spiridon și Sfântului Efrem cel Nou.

Înainte de examenul de bacalaureat am avut multe probleme de sănătate și nu am putut să mă pregătesc destul de bine pentru examenul de bacalaureat.

M-am rugat și am învățat, m-am rugat să-mi pice ce știu cel mai bine, ce-mi doream cu adevărat…și așa a fost, am avut un șoc foarte mare să văd că mi s-a îndeplinit visul. 

Doamne ajută! Să credeți cu adevărat și să vă rugați! Chiar dacă pare imposibil ca dorința să vi se îndeplinească!

N., orașul Botoșani

 

 

23 de puncte și o speranță

61536302

Drumul meu a fost lung și plin de suferințe.

M-am apucat de școala de șoferi când am împlinit 18 ani. Pe atunci credeam că e foarte ușor să obții permisul de conducere, dar se pare că e foarte greu (mai ales în Pitești). Părinții m-au încurajat să dau pentru permis spunând că toată viața o să am nevoie de el și să dau acum pentru că mai târziu nu o să mai am timp. Nu îmi doream neapărat să am permis (mai ales că aveam de dat BAC-ul), dar am început școala de șoferi mai mult pentru că voiau ei.

Am făcut dosarul și după 3 luni m-a programat instructorul la sală. Nu acordam importanță învățatului, așa că am picat sala. Pentru mine a fost un șoc. Nu-mi venea să cred că am picat. Am venit acasă tristă și dezamagită.

Am început să învăț și să mă pregătesc mai bine, dar am picat și a doua oară sala. Nu-mi venea să cred.

A treia oară am început să învăț și să mă rog cu lacrimi la icoana Maicii Domnului și spre bucuria mea am luat. Eram așa de fericită și surprinsă.

După ce am luat nu m-am mai rugat și am picat de două ori orașul. Îmi venea să mor. Credeam că s-a sfârșit lumea, eram foarte dezamagită și plângeam în hohote de supărare (când nu mă vedea nimeni).

Imediat după ce am picat, am vorbit cu instructorul să facem al doilea dosar. În următoarea săptămână am făcut legislația, fișa medicală, fișa psihologică și din nou m-a programat la sală după 3 luni.

Istoria s-a repetat, din păcate. Nu am învățat prea mult și nici nu m-am rugat așa că, iar am picat sala de două ori și abia a treia oară am luat (după ce m-am rugat la Maica Domnului în genunchi).

Când se apropia orașul mi-am sunat instructorul și, spre uimirea mea, a zis că nu are timp să facă prea multe ore cu mine, deoarece își renovează casa. Am avut un șoc când am auzit. În fine… Mama mi-a găsit alt instructor, dar din păcate din nou am picat de două ori orașul și mi-a expirat dosarul. Parcă era un vis urât. Am vrut să renunț, dar mama și tata m-au încurajat să mai încerc.

Această situație a fost foarte dureroasă pentru mine, deoarece părinții îmi scoteau ochii mereu că n-am luat, că toți din generația mea au luat, că îi întreabă vecinii și rudele dacă l-am luat (alții spuneau vorbe urâte pe la spatele meu).

Mă simțeam foarte rău pentru că pe mine nu mă întreba nimeni ce simt, cum sunt, dacă mai pot să lupt, să sper, să continui. Nu… Pe ei îi interesa doar dacă iau sau pic.

Am stat bine și m-am gândit ce vreau să fac mai departe. Mi-am dat seama după un timp că a fost bine că n-am luat (deoarece nu am învățat suficient și nu stăpâneam volanul foarte bine). Chiar dacă la început eram supărată și mă întrebam de ce eu, în final am realizat că poate, dacă luam, cine știe ce pățeam. Am realizat că primul instructor nu era unul prea bun și abia cu al doilea știam cu adevărat să conduc. Așa că a fost mai bine că n-am luat permisul. Dumnezeu mi-a vrut binele și de asta nu mi-a dat permisul.

Îi vedeam pe toți cum râdeau de mine pe la spate, cum se dau mari, cum mă făceau să mă simt prost fără să se gândească la ceea ce este în sufletul meu. După un timp am realizat că am nevoie de permis (să nu mai fac naveta prin ploaie, vânt, zăpada, frig etc.) și că mi-l doresc cu adevărat.

Nu voiam să renunț. Mă gândeam numai la cât m-am chinuit să învăț să conduc, numai câte drumuri am făcut, câți bani am cheltuit și la toate vorbele urâte pe care le-am auzit la adresa mea (chiar de la cine nu mă așteptam). Așa că am făcut și al treilea dosar.

Al doilea instructor a fost un om deosebit. Mi-a făcut repede toate fișele și după o lună m-a programat la sală (deși eu nu credeam că e posibil așa repede).

Nici acum nu pot să spun ca mă omoram cu învățatul, dar de data asta mi-am dat silința mai mult. Cu o zi înainte de sală îmi era tare frică și credeam că iar o să se repete istoria. Am învățat toată ziua. Înainte să plec la examen am spus de trei ori rugăciunea a 3 bucurii a Maicii Domnului, rugăciunea inimii către Domnul Iisus Hristos, o rugăciune către Sfântul Efrem cel Nou și o rugăciune către Părintele Arsenie Boca. Eram foarte liniștită. Mă gândeam că dacă iau, bine, și dacă nu, asta e. Am așteptat de la 11:30 până la 14:30, timp în care tot făceam chestionare. În final, a venit rândul meu. Am intrat, m-am așezat la calculator și am pornit testul.

Primele 3 întrebări le-am greșit și eram sigură că pic. După 5 minute de panică m-am calmat și am zis în gând: „Doamne, Maica Domnului, viitorul meu e în mâinile voastre”. Apoi am început să rezolv din întrebări (în gând credeam că o să pic, dar am zis măcar să pic cu un punctaj mare).

Spre surprinderea mea, am ajuns la întrebarea 19. Mă bucuram că măcar nu o să pic cu punctaj mic și am rezolvat în continuare. Când am văzut că am 21 de întrebări corecte și 3 greșite am început să mă panichez. Am stat câteva minute și apoi am cerut iar ajutorul Maicii Domnului, după care am rezolvat următoarea întrebare. M-am uitat imediat să văd dacă e corectă și a fost. De fericire că am luat, am apăsat din întâmplare pe varianta de la ultima întrebare și la final am văzut admis cu 23 de puncte și, spre bucuria mea, am fost programată mai devreme la oraș.

Vreau să le mulțumesc din suflet Domnului Iisus Hristos, Maicii Domului, Sfântului Efrem cel Nou și părintelui Arsenie Boca pentru tot ajutorul acordat și de asemenea aș vrea să-mi cer iertare pentru că am promis că dacă iau o să scriu mărturia în ziua în care am luat, dar spre rușinea mea, am scris o după 19 zile.

Să vă rugați din tot sufletul și cu credință și sigur o să fiți ajutați în toate!

Georgiana