RSS

Category Archives: Sfântul Porfirie

Image

Cu bunicuțul la examen

În urmă cu o săptămână am susținut examenul de Radiologie.

Acesta a avut 3 probeporfirie-33: proba scrisă (grile), o proiecție de 10 imagini și examen practic… M-am pregătit pentru examen, însă nu eram foarte stăpână pe anumite imagini.

Cu o zi înainte, o prietenă bună de-a mea mi-a spus că în ziua următoare va fi sărbătorită adormirea Sfântului  Porfirie, un sfânt drag nouă. Așa că am stabilit să îl iau  cu mine la examen.

A venit și ziua cu pricina. La proba scrisă, la fiecare grilă, îi ceream ajutorul Sfântului Porfirie. La proba cu imaginile, la fel. A fost bine, am simțit că majoritatea le-am rezolvat corect. A venit însă proba practică cu doamna Profesor. Trebuia să extragem o imagine (radiografie, CT sau RMN) pe seama căreia să punem un diagnostic. Speram să fie una ușoară!

Nu mi s-a împlinit voia. Am extras o imagine pe care nu am mai văzut-o înainte. Era întortocheată rău. I-am spus Sfântului că tare m-aș bucura să îmi zică și mie ce e acolo că eu nu îi dau de capăt! Am stat mult să mă gândesc și într-un final îi spun doamnei Profesor diagnosticul pe care îl credeam. Era greșit. Apoi am mai încercat o dată. Din nou am greșit. A treia încercare a fost totuși corectă. Am primit nota 9 pe examenul practic. În mod normal ar fi trebuit să îmi scadă mai mult.

Știam eu că rațional nu are cum să îmi iasă 10 în total. M-am dus cu gândul că voi lua probabil 9.

– Care este nota finală?, întreabă doamna Profesor.

– 9, 30, zice domnișoara doctor.

– Ia pune-i la proba practică 10, vezi cât îi iese.

– 9, 40.

– Dar dacă îi treci 10 la proba cu imagini, cât e?

– 9 45.

– Bine, bine,  trece-i 10 și gata.

Nu mi-a venit să cred. Când Dumnezeu vrea ca tu să iei 10, legile matematicii nu mai contează. Doar cea a iubirii.

Mulțumesc Doamne. Mulțumesc bunicuțule Porfirie!

Rebecca Prața, studentă în anul V la Medicină

 
Leave a comment

Posted by on 12/08/2015 in Sfântul Porfirie

 

Drumul prin sesiunea de restanţe a fost minunat!

VDark-Hedges-drum-copaci-Antrim-Irlanda02ă voi spune cum a fost tot drumul prin sesiunea de examene şi măriri. A fost minunat! Slavă Domnului!

Când ai multe de învăţat, cum le poţi reţine pe toate, pentru ca atunci când ajungi în faţa subiectelor, toată treaba să meargă ca pe roate? Am descoperit blogul acesta, iar aici am citit multe din minunile săvârşite de sfinţi. Acestea m-au făcut să mă gândesc: ce ar fi dacă aş cere şi eu ajutorul lor? Aşa am ajuns să îl cunosc pe Sfântul Efrem şi am început să mă rog lui cum au făcut şi ceilalţi. Mare bucurie a fost când am observat că nici nu a trecut mult timp şi mi-a venit în ajutor. Doar să îl chem şi era aici, ca şi cum mereu ar fi fost, doar să îi rostesc numele şi vine, se întoarce spre mine. 

M-am rugat şi Sfântului Serafim de Sarov, pe care l-am cunoscut prin intermediul unei agape, la care am participat. Ni s-au oferit spre final cărţi, iar eu am ales cartea ’’Scopul vieţii creştine’’.

Lângă mine, pe perioada studiului, au stat cărţi pline de har, precum ’’Pelerinul rus’’, care mereu mă liniştea când eram îngândurată şi îmi era frică. Când asupra mea se năpădeau îndoiala şi întrebările, aproape cădeam în deznădejde, dar această carte, doar deschizând-o, citind şi pătrunzând cuvintele cât mai adânc, mi-a dăruit răspunsuri la toate problemele, ba chiar mă umplea de bucurie şi optimism şi dorinţă să lupt corect. Mi-a dat încredere.

O altă carte este ’’Bucuriile credinţei’’, scrisă de Părintele Teofil Părăianu. Deşi nu am citit din ea în timpul sesiunii, ea a stat aproape de mine şi mi-a întărit credinţa în ajutorul Domnului de fiecare dată. Doar să Îl chemi şi vine!

În această sesiune am cunoscut încă un sfânt, Părintele Porfirie, care a lucrat şi el la sporirea memorării conţinuturilor şi înţelegerea lor pentru a face conexiuni. Mulţi sfinţi m-au ajutat, voiam şi eu să scriu despre ajutorul primit în această sesiune de examene, simţeam că trebuie să fac asta! Ieromonahul Hrisostom Filipescu, a contribuit la motivaţia mea, nu doar în sesiune, ci şi în viaţă, citindu-i blogul, unde, fiecare postare mă apropia mai mult de Dumnezeu.

Mereu îmi doream note mari, iar un 9 era o supărare! Însă în această sesiune am ajuns să apreciez un 9, să îmi modific modul de a privi lucrurile şi de a aprecia ajutorul Domnului! De multe ori nu Îl văd, de aceea sunt nemulţumită în prima fază, iar apoi e un drum lung până la acceptare!

Am săltat ca pickurile pe un grafic, de la ’’+’’ la ’’-’’ sau invers. Când am aflat că am luat 9 la un examen, ceva îmi spunea să lupt, pentru că pot să ajung la 10! Ştiam asta despre mine, ştiam că pot să ajung la 10, dar simţeam că nu am puterea necesară sau gândurile mele nu se îndreaptă spre acolo şi mai bine renunţ!

Apoi iar mă gândeam, dar totuşi… ce am greşit de am luat 9? A durat mult timp până m-am hotărât să îi trimit un mail profesoarei. Eram neliniştită şi îngândurată. Până la urma i-am scris un e-mail, dar răspunsul la el nu mai venea. Mai erau două zile în care să repet materia, pe care am uitat-o.

M-am speriat şi apoi am citit din ’’Pelerinul rus’’, care m-a liniştit. Am primit răspunsul nehotărârilor mele, anume că trebuia să mă pregătesc, cum pot, cu ajutorul Domnului. Dacă am o şansă la mărire, să profit de ea şi să fac lucrurile cum trebuie.

Am mers la biserică, iar după ce m-am întors a venit şi răspunsul din partea profesoarei, prin intermediul unui coleg: să vin la mărire. Mărturisesc că în tot timpul de dinainte nu am reuşit să învăţ foarte mult, doar primul curs, iar profesoara m-a chemat la mărire când eu am decis să nu mă mai duc. Astfel, a rămas o zi şi jumătate în care puteam să învăţ 10 cursuri. Slavă lui Dumnezeu că am reuşit să învăţ şi să repet totul, iar la examen m-a ajutat Domnul să rezolv cu bine toate subiectele. Când am văzut nota, am fost atât de fericită, nu credeam că ceea ce scrisesem la ultimul subiect, care era de imaginat o metodă pentru vindecarea unor forme de cancer, chiar era corect. Slavă lui Dumnezeu!

Urmează cea de a doua mărire, timp de studiu: o zi şi jumătate! M-am tot chinuit să învăţ, să înţeleg, era multă teorie, iar profesorul accepta doar formulările lui. L-am chemat în ajutor pe Sfântul Efrem, minunat ajutor! Mi-a sporit ritmul de învăţare, mi-a dat pricepere şi mi-a îmbunătăţit memoria, astfel că unele lecţii le mai aveam în minte şi a fost mai uşor să le parcurg.

Am reuşit să particip şi la discuţiile cu tinerii de la Bisericuţa din campusul Hasdeu, care mi-au adus linişte, iar apoi m-am întors la învăţat. Aveam o teamă pentru că nu am reuşit să repet materia înainte de examen. Cum am ajuns la facultate, colegii mei repetau şi aşa m-am alăturat grupului şi ne-am învăţat unii pe alţii, recapitulând noţiunile mai dificile. Subiectul de examen a fost o combinaţie a celor două subiecte din sesiune, iar cu ajutorul Domnului şi sfinţilor menţionaţi, am reuşit să rezolv cu bine toate întrebările. Aveam încredere că Sfântul Efrem e alături de mine şi mă ajută! Şi aşa a fost. Dacă eu nu am avut încredere în mine, Sfântul Efrem a avut!

Ultima mărire. Nici nu ştiam dacă să merg sau să o las aşa la 9, mai ales în urma mesajului primit de la doamna profesoară: ’’Sper că nu aveţi nemulţumiri!’’. Am luat decizia pe ultimul moment, Dumnezeu mi-a trimis în cale răspunsul printr-un prieten întâlnit spontan pe autobuz, care mi-a zis să merg, că e şansa mea şi nu pierd nimic dacă încerc.

Aveam o noapte în care puteam repeta totul, am învăţat de la 12 la 2-3, am reuşit să înţeleg noţiunile, doar că nu îmi reuşea partea practică, deoarece la acest examen era şi o astfel de parte. Partea practică implica lucrarea în mai multe programe bio-informatice. Nu îmi aminteam toţi paşii care trebuiau parcurşi până la obţinerea rezultatului. Mi-am pus toată nădejdea în Sfântul Efrem că mă va ajuta.

Subiectul a constat doar din partea practică. Am reluat paşii de mai multe ori, până la urmă am ajuns la un rezultat. Doamna profesoară ne-a lăsat să ne ajutăm unii pe alţii şi astfel ajutorul a venit de la Dumnezeu prin oameni. Am primit 10 toţi cei care am fost la mărire. Slavă lui Dumnezeu!

Fiecare notă şi proces de obţinere a notei le datorez Domnului! Slavă ţie, Doamne, slavă ţie!

Mulţumesc că am reuşit să scriu mărturia mea despre drumul minunat alături de Tine!

A., Cluj-Napoca