RSS

Monthly Archives: June 2014

Maica Domnului extrage pentru mine

imagesNumele meu este Claudia C. și sunt din Sibiu. Sunt studenta în anul II la Medicină, facultate nu tocmai ușoară, dar cu ajutorul lui Dumnezeu și al Sfinților Săi se pare că pentru mine este ceva mai ușurică.

În urma cu 2 ani, îmi doream foarte mult să intru la Medicină și bunica mea m-a încurajat tot timpul. Îmi spunea că dacă nu asta mi-e calea atunci înseamnă că Dumnezeu are alte planuri pentru mine.

M-am rugat Maicii Domnului cu atâta speranță și dorință încât în ziua admiterii am terminat examenul într-un timp relativ scurt, iar după câteva zile, eram și eu studentă la Medicină. A început anul I și odată cu asta a început și sesiunea. Țin să specific că materiile sunt destul de stufoase…

Dar toți suntem făcuți de Dumnezeu și, de aceea, tot timpul m-am rugat să mă ajute să ajung să cunosc cât de cât organismul și mecanismele de funcționare ale acestuia. Și, citind cât de des puteam Paraclisul Maicii Domnului împreună cu Acatistul Bunei Vestiri, se pare că Dumnezeu se îndura de mine și îmi dădea putere și îmi lumina mintea.

La examene tot timpul îmi zic în minte și mă rog ca Maica Domnului să mă întărească și să mă lumineze, iar dacă e de extras subiect, atunci știu că Maica Domnului extrage pentru mine… E totul atât de liniștitor să știu că cineva îmi este alături necondiționat și mă îndrumă către cele bune.

 
Leave a comment

Posted by on 06/22/2014 in Maica Domnului

 

Cinstire Macii Domnului

icoana_maicii_domnului_grabnic_ascultatoare_de_la_manastirea_lainiciDoresc să public acest articol pentru a da o mărturie de credință și de pocăință în același timp față de Dumnezeu. În ultima vreme m-am depărtat prea mult de credință și recitind cu smerenie Paraclisul Maicii Domnului zilele trecute m-am gândit la faptele mâinilor lui Dumnezeu în viața mea, pentru care simt nevoia să Îi aduc laudă și slăvire.

Eu m-am rugat cu Paraclisul Maicii Domnului și a făcut minuni în ceea ce privește intrarea la facultate, care de fapt reprezintă minunea prin care Dumnezeu m-a întors la credință.

În ultimul timp, încep să observ și ajutorul sfinților, însă ea este Regina. Ea mă călăuzește pe calea cea bună, rezolvând și îndreptând spre bine problemele și viața celui ce o preaslăvește la fel cum bine se spune în Acatistul Grabnic Ajutătoarei Născătoare de Dumnezeu. 

Preaslăvita, una Preacurată de Dumnezeu Născătoarea, m-a ajutat de la bun început, din copilărie o iubeam și ea a rămas mereu nedespărțită de mine. Îmi plăcea să pictez imitații după o icoană a bunicii, iar bunica m-a îndrumat să o cinstesc cu rugăciuni.

În adolescență s-a rugat pentru păcatele mele și datorită rugăciunilor ei am intrat la facultate. Nu sunt teolog, dar am studiat o știință conexă, aveam ore de curs cu cei de la Teologie. Am cerut ajutorul ei cu credință într-o sesiune când am picat prima și ultima dată la un examen din cauza problemelor de concentrare.

Am perceput acestea ca fiind un semn divin întrucât mă îndepărtasem de Dumnezeu și am început să mă rog iar Paraclisul. Atunci în sesiunea de restanțe am învățat cu sufletul smerit și aplecat cu pocăință către Dumnezeu și Preasfânta Născătoare și am luat 10.

Emilia, Suceava

 

 
Leave a comment

Posted by on 06/22/2014 in Maica Domnului

 

Singura restanţă… cel mai mare învăţător

Singura restanţă pe care am avut-o în toată facultatea pot spune că mi-a rămas în suflet… şi am ajuns în urma ei la concluzia că, într-adevăr, nimic nu este întâmplător.

După un semestru întreg de participat la cursuri, laboratoare pentru care am rezolvat şi o mulţime de teme, m-am trezit înaintea examenului că nu înțeleg nimic din toată materia. Eram pur şi simplu neputincios în a înţelege materia, nu ştiam să rezolv aproape nimic din probleme şi asta s-a văzut în nota de 3,95.

Mă mai rugasem şi altă dată pentru examene, dar niciodată ca în felul în care am făcut-o în perioada înainte de restanţă (în situaţii noi, oameni noi). Am reluat materia de la 0 şi, după cum era de aşteptat, am întâlnit de multe ori probleme la care nicicum nu observam soluţia.

67202_sfantul-andreiDar când ajungeam într-un astfel de impas, lăsam învăţatul pentru 5-10 minute de rugăciune către Dumnezeu, Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, Sfântul Înger păzitor al vieţii mele, Sfântul Apostol Andrei şi Sfântul Ierarh Andrei Criteanul şi, deşi niciodată nu m-am întors convins cu adevărat că voi primi ajutorul cerut, l-am primit de fiecare dată!

Aşa se face că până la ora examenului tot ceea ce înainte îmi imposibil de înţeles, acum era atât de uşor. Nu-mi amintesc să fi învăţat mai eficient vrodată decât în săptămâna aceea în care pentru orice nu ştiam, ceream ajutor. 

Aşa am învăţat că e adevărat cuvântul Sfintei Scripturi: Cereţi şi vi se va da; căutaţi şi veţi afla; bateţi şi vi se va deschide. Că oricine cere ia, cel care caută află, şi celui ce bate i se va deschide (Matei 7: 7).

O situaţie similară s-a întâmplat la examenul de competenţă lingvistică (necesar intrării în licenţă). Am ajuns la exerciţiul în care îmi puneam cele mai speranţe pentru un punctaj mare, dar, de data aceasta nu reuşeam să fac legătura între text şi variantele de răspuns, fiind iar neputincios în a înţelege cerinţele. Am procedat cum învăţasem înainte de restanţă, luând o pauză de câteva minute pe care am acordat-o Domnului, Maicii Sale şi sfinţilor amintiţi mai devreme.

sf-efrem-cel-nouI-am adăugat acum şi pe Sfântul Mucenic Efrem cel Nou (despre care doar auzisem până atunci) şi pe Sfântul Ierarh Nicolae. Am reluat examenul şi, deşi nici acum nu am crezut cu adevărat, am luat chiar punctaj maxim! Sunt convins că aici Sfântul Efrem a avut un rol mare, mă rugasem mult către el după ce citisem mărturisirile de pe blog ale altor studenţi.

De atunci, oricând întâmpin o problemă, dacă îmi întorc puţin gândul către Dumnzeu şi Sfinţii Săi, găsesc rezovare – chiar şi acum scriu după ce, în decursul zilei am primit ajutor în două rânduri în acelaşi chip (în primul caz, chiar trecuseră câteva ore bune de impas, până să-mi aduc aminte că am pe cine să întreb…).

Nici acum, după atâtea dovezi, din păcate, nu pot să cred cu adevărat atunci când cer Domnului, dar iată că El mă ajută de fiecare dată şi astfel capăt nădejde că dacă în aceste lucruri mă întâmpină cu atâta milostivire Domnul, mila Sa mă va urma în toate zilele vieţii mele (cf. Psalm 22: 7).

Slavă lui Dumnezeu!

Vlad-Andrei Fişcă, Cluj-Napoca

 

 

Examenul sau copilul?

Sunt medic cu ajutorul lui Dumnezeu și aș vrea să vă relatez despre cel mai așteptat examen din viața mea (deși am avut de trecut prin multe examene și de cele mai multe ori nu le așteptam, îmi doream să se mai amâne, să mai pot învăța puțin). Este vorba despre examenul de specialitate.

În ultimul an de rezidențiat (al cincilea) am rămas însărcinată (cu al doilea copil) și știam că teoretic urma să nasc după examenul de specialitate (care, de obicei, se ține în perioada 18-20 octombrie), iar data probabilă a nașterii era 8 noiembrie.

Am început să învăț cu mai bine de un an înainte, materia fiind multă.

În septembrie, profesorul ne-a anunțat că vom da examenul la începutul lui noiembrie, să mai avem timp la dispoziție pentru repetat, iar pentru mine această amânare a fost ca și cum ar fi căzut cerul peste mine… Mă gândeam cum voi face, ce/cine va fi primul, examenul sau copilul? Voi reuși să dau examenul și dacă nu, cum voi mai învăța ulterior?

Între timp, a survenit o problemă de sănătate, care nu-mi permitea să nasc decât prin cezariană și asta complica foarte mult lucrurile…

Aveam nevoie de mult ajutor, căci era și mult de învățat, era și incertitudinea dacă pot sau nu să dau examenul, era și sarcina care te obosește și care pe cele mai multe mămici nu le prea lasă să învețe… Aveam nevoie de multă rugăciune din partea celor dragi.

M-am rugat Maicii Domnului și mai multor sfinți (sper să-i pot aminti pe toți): Luca al Crimeei, Efrem cel Nou, Ioan Rusul, Nectarie, Xenia, Parascheva, Paraschevi, Matrona, Pantelimon, Ioan Maximovici, Ilie, Serafim de Sarov, Ioan de Kronstadt, Partenie, Mina, Spiridon, Dimitrie, Nicolae, Sfinților Arhangheli, Părinților Porfirie, Paisie Aghioritul și Arsenie Boca. De asemenea, am cerut rugăciunea apropiaților: prieteni, părinți, preoți, nași, fini.

Ce s-a întâmplat? O mare minune!

Examenul s-a fixat în 6, 7, 8 noiembrie (având 3 probe). Pășeam în ultima săptămână a chinului așteptării. În 4 noiembrie a trebuit să merg să mă opereze. Copilul a vrut să se nască atunci (deși medicul mă programase la operație în data de 11 noiembrie pentru a putea ajunge la examen).

Nașa și o prietenă de-a mea, aflând că merg să nasc, m-au încurajat, zicându-mi că până în 6 dimineața (prima probă a examenului), cu ajutorul lui Dumnezeu mă voi reface și voi putea merge la examen. Eu, mă resemnasem, mă gândeam că n-am cum. Părintele duhovnic era plecat, dar l-am întrebat prin telefon cum sa procedez și mi-a dat binecuvântare să merg.

A doua zi după operație, îndoită de mijloc din cauza durerii, amețită și slăbită de nesomn (noaptea de după intervenție n-am dormit, iar cea de dinaintea examenului doar vreo 4-5 ore într-un salon cu copii nou-născuți care plângeau…) cu teama că nu voi reuși să mă adun să scriu nici măcar vreun subiect elementar, dar cu bucuria nașterii unui copil sănătos, am zis să fac ascultare.

N-aveam ce să fac decât să încerc. Dacă nu mergeam deloc, trebuia să reiau toată materia peste jumătate de an (dar cum să înveți cu doi copii?!) și la fel s-ar fi întâmplat și dacă mi se făcea rău la examen sau nu aș fi fost în stare să scriu ceva sau să mă adun. Mă gândeam că nu repetasem mai serios câteva subiecte (mi le lăsasem pe ultimele zile, să-mi fie mai proaspete în memorie), deși în nopțile de dinaintea probelor reciteam din subiecte la lumina telefonului sau la lumina de pe hol. Soțul m-a susținut și m-a dus la examen, iar apoi m-a adus la spital.

73102_mihail-gavriil

Mă gândeam că totul e o nebunie. La proba scrisă (cu 10 subiecte), nu-mi venea să cred că se umplu încetul cu încetul paginile și că am reușit să scriu atâta pe parcursul celor 3 ore. Apoi, altă zi cu 2 cazuri clinice. În ultima zi, mă durea îngrozitor coloana și îmi doream să termin cu examenul, să mă pot bucura de copilaș. Erau Sfinții Arhangheli, o zi minunată și însorită, iar eu cu ajutorul lui Dumnezeu, aveam un Mihail în brațe cu care ieșeam din spital după ce, de dimineață, treceam de o ultimă probă a examenului de specialitate.

Menționez și faptul că în toți cei cinci ani, mă gândeam cu groază cum e să dai examenul cu o doamnă profesor, care, după spusele celorlalți era tare severă. Chiar dânsa a fost în comisie, iar domnul profesor cu care am lucrat, a lipsit; și asta a fost parte din minune, căci am văzut ce minunată e și că poți învăța de la dânsa și în examen (și nu era dreaptă judecata celorlalți!).

Mare este Dumnezeu întru sfinții Lui și Slavă Ție, pentru toate!

S. P., Cluj-Napoca

 

Tags:

Cu o doză de încredere în Dumnezeu

iStock_000005012679XSmallTotul a început acum câteva zile, când știam că se apropie cu pași repezi zilele când urma să susțin atestatul.

Îmi era frică fiindcă nu știam cum va decurge, conștiința mea mă mustra căci lipsisem de la antrenamente, iar eu nu aveam nicio șansă să iau prima probă la atestat, iar a doua nu o mai puneam în discuție dacă pe prima o picam. Îmi făceam mari griji și mă consumam psihic, iar acest lucru nu era deloc bun.

Am început să caut ce rugăciuni pot citi înainte de examene și am dat peste acest site. Citind că Sfântul Efrem cel Nou împreună cu Maica Domnului te ajută, mi-am propus să mă rog lor. Recunosc că am fost puțin sceptică, dar cum ajutaseră atâția oameni, nu aveam să fiu singura pe care o vor exclude și am pornit cu o doză de încredere în Dumnezeu, în Sfântul Efrem cel Nou și Maica Domnului, că voi reuși.

Sfantul Efrem cel NouTrebuie să precizez că nu sunt genul de persoană care merge duminica la biserică și că eu consider că relația cu Dumnezeu nu ține de acest aspect.

Așa că seara, înainte de examen, am citit acatistul Acoperământului Maicii Domnului și Acatistul Sfântului Efrem cel Nou. M-au liniștit în acea seară și somnul a fost la fel.

Dimineața m-am trezit și am citit Paraclisul Maicii Domnului și Acatistul Sfântului Efrem cel Nou. Aproape că plângeam și mă rugam să pot trece de acea zi cu bine.

Pe drum, am avut mari emoții, dar ajunsă acolo, mai uitasem de ele, stând de vorbă cu colegii. A venit și examinatorul. Când a anunțat că putem alege ce probă vrem, încetul cu încetul simțeam cum o liniște mă cuprinde în interior. Am dat proba și la final aveam să aflu că luasem 10. Însă știam că asta e doar prima zi și că mai aveam încă una până urma să scap de atestat.

Acoperamantul Maicii Domnului 01Pe drum realizasem că ajutorul cel mare l-am primit de la Maica Domnului și de la Sfântul Efrem cel Nou, căci examinatorul era de obicei foarte dur, dar atunci fusese calm și blând.

Seara am mai citit încă o dată acatistul Acoperământului Maicii Domnului și Acatistul Sfântului Efrem cel Nou, dimineața Paraclisul Maicii Domnului și pe Sfântul Efrem cel Nou și am pornit spre susținerea probei orale. Am intrat în prima tură de 5 elevi.

Examinatorii sunt, ca de obicei, duri în marea majoritate a zilelor, dar în acea zi erau foarte de treabă. Am vorbit liber, mi-au pus întrebări unde adăugasem exemple pe care nu le aveam în atestat și m-au anunțat că am luat 10 cu felicitări.

Atunci am realizat că Maica Domnului și Sfântul Efrem cel Nou, precum și Dumnezeu, m-au ajutat să trec cu brio de acest pas. Dacă vă veți ruga, vă vor ajuta.

A.C.

Nota administratorului de blog:

După cum bine se vede din mărturia de mai sus, Dumnezeu, Maica Domnului și sfinții, când vine vorba de a-i ajuta pe cei care caută milostivirea lor, nu fac discriminare între cei care merg duminica la biserică și cei care nu merg. Însă Dumnezeu tare mult își dorește ca noi să cunoaștem Biserica Sa!

Întemeind Biserica, cu siguranță Mântuitorul nostru Iisus Hristos nu și-o dorește goală. Maica Domnului are puterea aceasta minunată de a mijloci pentru noi datorită Fiului ei iubit, spre care pururea ne îndreaptă. Sfinții, care l-au urmat pe Hristos, s-au îndumnezeit în Biserică, iubind-o din toată inima lor! Doar în Biserică Dumnezeul cel în Treime închinat, Maica Domnului și sfinții sunt cinstiți așa cum se cuvine!

De aceea, avem nădejde că ajutorul primit de la Dumnezeu, Maica Domnului și sfinți, în orice împrejurări și încercări ale vieții noastre, printre care se numără și examenele, contribuie la întărirea credinței noastre și la apropierea de Biserică. Să dea Dumnezeu ca acest ajutor primit să fie primul pas spre Biserica Sa!

 

Am câștigat un prieten ce-mi va fi alături mereu

Telecommunications_coolSunt student la Universitatea Politehnică din București. Facultatea de Electronică, Telecomunicații și Tehnologia Informației. Minunea ce mi s-a întâmplat are legătură cu una dintre sesiunile de examene din cadrul facultății la care studiez.

Înainte de a povesti despre asta, aș dori să vorbesc puțin despre momentul în care am aflat pentru prima dată despre Părintele Ilie Lăcătușu.

Mi-amintesc că era 21 iulie 2013, în ajunul prăznuirii Părintelui Ilie, prăznuire despre care aveam să aflu chiar în acea seară, când am venit în vizită la prietena mea pentru câteva zile, dată fiind perioada vacanței de vară – ea locuiește în apropierea Bucureștiului.

Încă din momentul sosirii mele acolo, părinții prietenei mele, care dimineață fuseseră la Mănăstirea Pasărea, pentru a asista la slujba Sfintei Liturghii, înainte de a pleca către casă au primit Acatistul Sfântului Ilie Lăcătușu împreună cu îndemnul de a merge în vizită la capela din Cimitirul Giulești, unde sunt păstrate sfintele sale moaște. Ei mi-au oferit să citesc cărticica cu acatistul primit, unde se găseau și câteva amănunte referitoare la viața părintelui.

Chinurile și nevoințele prin care am citit că trecuse acest mărturisitor al lui Hristos, deși sumar descrise în cărticică, m-au emoționat așa de tare și m-au determinat să citesc pentru prima oara acatistul chiar în acea seară. Încă din acel moment am simțit cum între mine și Părintele a luat naștere o prietenie sinceră.

Cu toate că după citirea acatistului său, m-am luat cu cele lumești, fără să îmi dau seama, Părintele mă chema la el. Astfel, ziua de 22 iulie, a debutat pentru mine și prietena mea, sub semnul agitației și haosului cotidian. Drept urmare, dis-de-dimineață, am plecat în grabă spre București, prietena mea fiind programată în primele ore ale dimineții la examenul auto teoretic. Pe lângă acest examen al ei, ziua fiind lungă, multe sarcini trebuiau duse la bun sfârșit.

Când am terminat toate treburile în oraș și ziua părea că pentru noi a luat sfârșit și ne pregăteam să ne întoarcem spre casă, o chemare lăuntrică atât de puternică m-a făcut să îmi îndrept pașii în direcția total opusă celei spre casă… Cuprins cu totul de această chemare, am început chiar să alerg înspre Giulești, lucru care pe prietena mea a surprins-o, dar pe care l-a înțeles, atunci când i-am explicat ce simt.

Astfel, am făcut împreună un drum de aproximativ 50 de minute, care nouă ni s-a părut de doar câteva minute… Imediat ce am ajuns la locul cu pricina, încă de la intrarea în cimitir, am simțit o pace interioară cum rar ne este dat să simțim. Ajungând la capelă, lucru deloc de mirare, am observat că va trebui să rămânem la o coadă ce însuma mulțime mare de credincioși (lucru care ne-a bucurat de altfel, în loc să ne întristeze). În timpul așteptării, împletită cu rugăciune către Părintele și cu binecuvântate discuții despre ajutorul oferit nouă de către sfinți, ni s-au alăturat și părinții prietenei mele.

Venind și așteptatul moment, al închinării la moaștele Părintelui Ilie Lăcătușu, mă simțeam atât de copleșit de sfințenia locului (e un lucru bine știut că omul sfințește locul), încât în momentul în care m-am apropiat să sărut sfintele moaște și crucea Părintelui, am simțit că el este mai viu decât noi și că ne binecuvintează pe fiecare în parte, parcă având un surâs cald. Acest sentiment, pe care nu-l mai trăisem înainte, m-a determinat să cred că am câștigat un prieten ce-mi va fi alături mereu de atunci înainte, în încercările și ispitele acestei vieți.

Am plecat de-acolo, cu promisiunea făcută mie însumi că am să revin cât de des pot. Bineînțeles că făgăduințele făcute, îndeosebi noua înșine, adesea nu sunt ținute… Deși am continuat să citesc acatistul Părintelui, ceea ce m-a adus din nou la capela unde se aflau sfintele moaște s-a întâmplat înainte de sesiunea de examene din iarnă, și anume să mă cuprindă deznădejdea.

Cu inima strânsă de frica examenelor ce-mi stăteau înainte, cu trei zile înaintea primului examen, mi-am zis să fac o ultimă încercare, amintindu-mi de prietenul care cu atâta căldură mă primise la sine în luna iulie și de nenumăratele momente cand i-am simțit intervenția în viața mea.

Pe o vreme geroasă, afara fiind în jur de -10°C, am așteptat în jur de trei ore să-mi vină rândul alături de alte câteva zeci de persoane care sperau în ajutorul sfântului. Pe aproximativ toată durata așteptării, am citit acatistul Părintelui și m-am rugat să alunge de la mine duhurile deznădejdii și ale trândăviei, care mă încercau tot mai aprig, și să pună ordine în viața mea. În momentul în care m-am inchinat sfintelor sale moaste am simțit pe loc cum pacea lua locul deznădejdii și încrederea lua locul neîncrederii.

Am plecat de acolo cu credința că Cineva își dorește ca eu să reușesc (Dumnezeu nu ne vrea proști!). Cu toate acestea, ziua primului examen se apropia cu pași grăbiți, iar eu am constatat în seara dinaintea încercării cu pricina că nu am acoperit nici jumătate din materia cerută la examen! Cu credință în ajutorul Sfântului și al lui Dumnezeu, am pornit spre facultate.

Pe toata durata drumului, nu știu cum, dar mi-am găsit timpul să revăd unele probleme, posibile subiecte de examen. Ceea ce s-a întâmplat mai departe, bănuiesc că intuiți… Am primit ca subiecte de examen exact problemele pe care le revăzusem ultima dată, în metrou, și al căror mod de rezolvare mi-l însușisem destul de bine, iar ca subiect de teorie exact ceea ce stăpâneam mai bine!

Ilie-LacatusuExamenul a fost trecut, iar nota obținută a fost una dintre cele mai bune din sală! Să fie oare doar o coincidență?! Eu nu cred. Astfel, tot cu ajutorul Sfântului, căruia vreau să-i mulțumesc pentru grabnicul ajutor ce nu a ezitat să mi-l ofere, sesiunea am trecut-o cu bine, la cele mai importante materii obținând note nesperat de mari!

Astfel, pentru mine Părintele Ilie rămâne un mare sfânt, care nu pregetă să ne ofere ajutorul său nici în cele mai mărunte aspecte ale vieții cotidiene. Am avut și continui să am multe întâmplări minunate petrecute în urma rugăciunilor către Părintele, dar pe care le voi povesti cu următoarea ocazie.

Așadar, un îndemn sincer către toți cinstitori de sfinți: „Rugați-vă Părintelui! Nu veți ieși rușinați de la el!”.

George-Cristian Datcu, București

 
 

Mai mult decât o minune

impartasirea-apostolilor-021Nu eram deloc o persoană credincioasă… Făcusem din a păcătui un stil de viață, fără să-mi dau seama de acest lucru. Provenind dintr-o familie unde religia nu-și prea avea locul, m-am încurcat cu totul în cele rele, puneam la îndoială orice ținea de Dumnezeu și la un moment dat nici nu voiam să aud de El.

Dar El a vrut să audă de mine! Nu credeam în El, și totuși El a crezut în mine. M-am apropiat treptat de El, înainte din curiozitate, apoi din teribilism, în încercarea de a vedea dacă există cu adevărat și dacă face minuni în viața oamenilor.

Înainte de teza la Limba și literatura română din clasa a Xll-a, pentru care nu mă pregătisem deloc, Domnul mi-a scos în cale o situație din care nu înțelesesem nimic. Teza era programată în cea de-a doua oră pe care o aveam în ziua respectivă. Prima oră nu se ținuse, iar cursurile erau de dimineață. Colega mea uitase să mă anunțe de modificarea orarului, iar eu, neștiind că nu se mai face prima oră, am ajuns mai devreme la școală. Acolo am aflat, nervoasă, că urma să aștept o oră până la teză, căci ora de dinainte nu se făcea.

Mai erau câțiva colegi la care nu ajunsese vestea modificării orarului, așa că am discutat cu ei despre teză. Unul dintre ei m-a întrebat dacă învățasem o lecție despre care nici nu știusem, iar curiozitatea m-a împins s-o citesc. Până la ora tezei, aproape că știam lecția. Mare mi-a fost mirarea când am văzut că subiectul din care am dat teza a fost chiar lecția cu pricina! Am luat 9.

Mă cuprinse frica înainte de Bac. Nu învățasem mare lucru și nici cu sănătatea nu stăteam prea bine. Avusesem probleme cu fierea și am vărsat aproape 2 săptămâni, zilnic. Durerile de stomac erau greu de suportat, mai ales că era și stresul examenului.

În disperarea mea, i-am rugat pe Sfântul Nectarie, pe Sfântul Efrem cel nou și pe Sfântul Ioan Scărarul să mă ajute. Și m-au ajutat! Am promovat Bacalaureatul cu nota 8, deși speram doar să-l iau. Sfinții mi-au vindecat și stomacul, pentru care mă îngrijorasem teribil!

La facultate aveam un examen foarte greu, pentru care a trebuit să citesc multe cărți, iar profesorul era extrem de exigent. Îmi făceam griji că nu voi putea reține atâta informație, deși citisem bibliografia cursului. Timpul era scurt, așa că nu am avut timp să învăț pe de rost ideile principale.

În seara de dinaintea examenului, i-am rugat pe Părintele Arsenie Boca și pe Sfântul Nectarie din Eghina să mă ajute. Despre Părintele auzisem multe, dar mă consideram nedemnă de mila lui, iar Sfântul Nectarie mă mai ajutase și la Bac. Am citit o rugăciune către Sfântul Nectarie, iar pe Părintele Arsenie l-am rugat să mă ajute așa cum am știut eu, cu cuvintele mele.

A doua zi, la examen, profesorul ne-a spus că cei care suntem mulțumiți cu nota de la seminar putem pleca. Aveam 9 și știam că decizia profesorului a fost datorată Sfinților Părinți, care au făcut o nouă minune pentru mine.