Rânduri de mulțumire

   În general comunic destul de greu atunci când trebuie să mărturisesc despre ajutorul pe care l-am simțit din partea sfinților cărora m-am rugat. Nu fac acest lucru prea des, dar acum am simțit nevoia să le mărturisesc și altora despre ajutorul pe care l-am primit.

   Este vorba de ajutorul pe care l-am simțit recent din partea sfinților: Nicolae, Efrem cel Nou și Antonie cel Mare atunci când am vrut să dau sala în cadrul examenului auto. Am dat sala de două ori. Prima dată nu m-am rugat special pentru ajutor în promovarea acestui examen. M-am supărat pe mine, pe ei, pe tot și am plecat destul de dezamăgită de situație fără a spera că ceva mă va convinge să revin. Până într-o seară, când, după mi-am făcut rugăciunile, mi-a venit ideea să caut pe internet dacă există vreo mărturie din partea cuiva cu privire la ajutor în promovarea examenului auto din partea unui sfânt.

   Astfel, cu o zi înainte de susține din nou examenul, am hotărât să mă duc într-o marți să dau la biserica „Sfântul Antonie cel Mare” un acatist din acela care se dau timp de nouă marți în care să cer ajutorul la examenul scris. Ulterior am fost și la Patriarhie unde m-am rugat la sfântul Dimitrie cel Nou ocrotitorul Bucureștilor și apoi m-am dus la Mânăstirea „Radu Vodă”, unde am citit acatistul și paraclisul sfântului Efrem cel Nou din cartea sfântul Efrem cel Nou – Luminătorul celor care învață sau au de trecut examene ori încercări și apoi am dat un acatist.

    În dimineața examenului am citit acatistul sfântului Nicolae, acatistul sfântului Antonie cel Mare, acatistul și paraclisul sfântului Efrem cel Nou, precum și două rugăciuni: una pentru examene și alta pentru curaj. În același timp i-am mai rugat să îmi pice, dacă se poate, cât mai multe întrebări din cele pe care le rezolvasem de-a lungul timpului în chestionare.   

    Ajunsă la DRPCIV și, recunosc, sceptică la ideea că aș putea promova examenul, am intrat în sala de examen cu codul de examen pentru candidați dorindu-mi în gândul și în sufletul meu ca acest cod să îmi genereze un chestionar cu întrebări pe care să le cunosc și care să îmi aducă bucuria promovării cu minimul de puncte. Rezolvând întrebările am ajuns la minimul de 22 de răspunsuri corecte și din acel moment nu mi-a mai păsat de celelalte pentru că știam în sinea mea că examenul este promovat. M-am bucurat foarte tare și în același timp nu îmi venea să cred că sfinții îmi auziseră rugăciunile și fuseseră acolo să mă ajute să promovez. Pentru mine a fost o minune făcută de sfinți.

  Țin să precizez că în aceeași zi, după ce am promovat examenul am fost la Biserica „Sfântul Gheorghe” din București pentru a da acatist de mulțumire citit de către un părinte. În cele ce urmează am fost la sfântul Antonie cel mare la Biserică unde am lăsat un acatist de mulțumire într-o cutie și am aprins o lumânare. Apoi am fost la Patriarhie, la racla cu moaștele sfântului Dimitrie pentru a-i mulțumi pentru ajutor, iar în final am fost la Mânăstirea „Radu Vodă” unde am scris un acatist de mulțumire către sfântul Efrem.

    Țin să mai precizez că fiecare acatist a fost însoțit de rugăciuni personale și sincere către toți sfinții deja menționați.

Amin!

T., București.

 

Iertarea Sfântului Nicolae

_{„Dragostea sa de oameni s-a vădit în viața mea prin multe întâmplări – mai mărunte sau mai importante. De faptul că îi e milă de orice suflet – chiar foarte păcătos – m-am încredințat și încă mă încredințez.”}

De Sfântul Nicolae m-am apropiat sufletește în perioada studenției. M-a ajutat la o grămadă de examene, dar și în situații problematice legate de obligațiile studiului. Chiar și Biserica în care L-am cunoscut pe Dumnezeu poartă hramul Sfântului Nicolae. Dragostea sa de oameni s-a vădit în viața mea prin multe întâmplări – mai mărunte sau mai importante. De faptul că îi e milă de orice suflet – chiar foarte păcătos – m-am încredințat și încă mă încredințez.

De curând, am susținut examenul teoretic pentru obținerea permisului auto. Din cauza pandemiei, m-am temut să particip la orele de legislație și am ales să mă pregătesc singură, având la dispoziție materialele necesare.

  Cu o săptămână înainte de examen, am decis să citesc acatistul sfântului zilnic. Mă mir și acum de faptul că Dumnezeu îmi oferea timp să fac acest lucru, în condițiile în care și lucram. Până să încep acatistul, mă fâstâceam cu învățatul – dacă aveam chef citeam, dacă nu, nu. Lene, în toată regula! Citind însă acatistul, mă rușinam cumva că cer ajutorul sfântului dar eu nu fac niciun efort. Așa că, sfântul m-a determinat să pun un strop de râvnă în ceea ce aveam de făcut.

Examenul aveam să-l susțin pe 26 noiembrie. Știam însă din vară că acesta e primul pas. Învățasem atunci mai mult, dar ce era mai complicat rețineam destul de greu. Spuneam tuturor că voi pica și va trebui să susțin din nou. Dacă rămâneam strict la gândirea omenească, probabil așa se și întâmpla – pentru că nu consideram că merit să trec.

M-am prezentat la examen. Eram destul de obosită și de nervoasă. Ni s-a spus că trebuie să așteptăm, nefiind personal care să ne preia dosarele. M-am îmbufnat că lucrurile nu se făceau la timp (aveam a doua zi și o inspecție la școală) și m-am și răstit la doamna care ne-a comunicat acest aspect. Cu toată revolta mea, nu-mi rămânea decât să aștept. Nu a durat prea mult și am intrat.

  Cred că eram la primele 15 întrebări și eu greșisem deja 3. Dacă mai greșeam 2 din cele 26, primeam verdictul: respins. Atunci am început să-l chem serios pe Sfântul Nicolae în ajutor – ca un copil disperat. Mi-am dat seama și că greșisem față de d-na polițist. Tot ca un copil, i-am spus sfântului: „Promit… nu promit (că nu-i voie să promiți)… îți spun că dacă trec examenul, voi încerca să-i cer iertare doamnei”. Mai trec de câteva întrebări… mai greșesc una. La ultima întrebare nu știam ce să aleg, așadar m-am rugat și mai stăruitor, însă prin cuvinte simple, precum: „Te rog, te rog, te rog ajută-mă…”, iar în cele din urmă, am trimis răspunsul. Verdictul: ADMIS, cu 22 de puncte.

Ieșind din sală, m-am apropiat de doamna polițist. I-am cerut iertare, dar nu se supărase. Mi-a explicat că nu sunt oameni care să se ocupe de acest departament – unul murise de Covid19, altul avea mama bolnavă de cancer. Ca și creștin, ar fi trebuit să fiu prima care se smerește.

Învățătura și ajutorul primit de la Sfântul Nicolae vor fi, cu siguranță, călăuza propriului drum prin grijile lumești.

A.M., Deva

 

Sfântul Nicolae umple și…. sandalele cu daruri!

Sunt studentă la Psihologie, am terminat anul I și, pentru că mai am o licență, mi-am propus să dau și la master vara aceasta, tot la Psihologie. În urma discuțiilor cu fosta decană, purtate pe holurile facultății în cursul anului I, am fost încurajate, eu și colega mea să dăm la master și să menționăm la interviu că suntem deja studente la universitatea noastră și că ne-am înscris în paralel și într-un grup de dezvoltare personală. 

Zis și făcut! Timp pentru învățat nu prea a fost, datorită programului încărcat (sesiune și job), dar am repetat un pic din materia predată în anul I. Cu o seară înainte am făcut acatistul Sf. Nicolae, cu gândul că dacă voi intra va fi de la Dumnezeu și dacă nu voi intra va fi tot de la Dumnezeu.

Examenul a fost on-line, a durat 4 minute, a presupus să extrag un bilet (de la 1 la 114) și să răspund la o întrebare. Mi-a venit în minte numărul 57 și mi-a picat un subiect pe care nici măcar nu îl citisem, dar am încercat să răspund în funcție de ce mai învățasem. Nu am fost mulțumită de modul în care m-am prezentat și, pentru că media primei licențe era sub 8, eram sigură că voi pica. Deja îmi făceam scenarii că poate voi prinde un loc dacă se vor mai retrage din cei admiși. Mare mi-a fost mirarea să văd că am intrat, iar pe lista celor admiși am fost pe poziția…. 57!!!

Sfântul Nicolae umple și sandalele cu daruri! 🙂

A. E., BUCUREȘTI

    

 

Ajutorul Sfântului Nicolae

Primul an de facultate a fost pentru mine un mare șoc… Fratele bolnav de cea mai cumplită boală (cancer), părinții plecați cu el în străinătate la tratament, iar eu singură într-un oraș nou (Cluj). Nu reușeam să mă acomodez deloc… Dar Dumnezeu mi-a trimis in cale colege dragi sufletului meu. Nu sunt cea mai harnică când vine vorba de rugat, dar încet am început să merg, chemată fiind de colega mea la Maslu în fiecare săptămână, iar când nu venea ea mergeam cu prietenul meu și a început să ne placă tare mult acest obicei și ne-a apropiat de Dumnezeu și de sfinții Săi.

Prima sesiune a fost plină de lacrimi (fiind o fire emotivă, mă supărau o mulțime de gânduri și mă descurajam singură), nu mă puteam concentra deloc, simțeam cum toate sunt pe umerii mei și eu nu sunt în stare să trec cu bine de examene. Așa am început să mă rog Maicii  Domnului și am luat examenele cu bine, din prima! 

În anul doi, l-am descoperit pe Sfântul Nicolae care mi-a devenit un prieten de nădejde și care nu mă lasă la greu niciodată! Prima sesiune am luat note foarte mari, peste așteptările mele, datorită lui! Am învățat mult și am combinat învățatul cu rugăciunile, atât înainte să învăț, cât și după. Citeam de asemenea și Paraclisul Maicii Domnului și Psaltirea.

În a doua sesiune a fost adăugat și Sfântul Efrem în rugăciunile mele, sfânt care din nou, împreună cu Sfântul Nicolae m-au ajutat să trec de cele mai grele examene! Nu merit atât ajutor cât am primit și le sunt veșnic recunoscătoare!

Tot în anul 2 de facultate, Dumnezeu S-a milostivit de noi și l-a vindecat pe fratele meu!

Să postiți și să vă rugați sincer sfinților pentru orice nevoie, poate răspunsurile nu vin când vrem noi, dar și când vin sunt mari bucurii sufletești. Studiul combinat cu rugăciuni este rețeta oricărui succes pentru studenți.

Aveți nădejde, Dumnezeu pe ai Lui nu-i lasă!

Slavă lui Dumnezeu pentru că ne-a lăsat atâția sfinți în ajutor!

Multumesc sfinților și lui Dumnezeu pentru toate!

H.G., Mureș

Nihil sine Deo (Nimic fără Dumnezeu!) 

 

Sfântul Nicolae, prietenul studenților

Lucrarea cea bună a lui Dumnezeu, prin Sfântul drag mie, Sf. Nicolae.

Este vorba de iarna anului în curs, 2020, sesiunea de examene. Mă pregătisem timp de zile întregi pentru acest examen și îmi doream să iau notă bună. A venit și ziua examenului și așteptam cu nerăbdare să primim subiectele. Iată că subiectul a venit, iar din pricina entuziasmului, m-am grăbit să încep să scriu pe foaie. Știam că timpul este limitat. Vreau să menționez faptul că, încă de mică, mă grăbeam să scriu de pe tablă – nu care cumva să îmi fugă ideea – și de foarte multe ori mi se se întâmpla să scriu greșit. Îmi povestea mami că e moștenit din familie – astfel de obiceiuri practică și tatăl meu. Pare-se că e nevoie de cantitate dublă de atenție!

Astfel că, am finalizat cu bine examenul și eram tare fericită. Vorbind la telefon cu ai mei sau cu colegele de cameră, le transmiteam tuturor că am făcut o treabă bună, nota va fi undeva între 9 și 10, cu siguranță.

Ei bine, după un somn zdravăn, mă trezesc tare neliniștită și înfricată. Scrisesem greșit de pe tablă. Greșisem subiectul.

Știam că, dacă tot subiectul este greșit, nu voi nici promova examenul, darămite să iau nota mare. M-am speriat foarte tare și nu puteam să îmi controlez stresul și teama. Eram tare îngândurată și nu puteam să vorbesc cu nimeni. Părintele meu duhovnic mi-a spus să citesc Acatistul Sfântului Nicolae. Așa am făcut. L-am citit trei zile la rând și mi-am pus toată nădejdea în mâinile Lui Dumnezeu și ale Sfântului. Știam că se vor rezolva toate, într-un final, însă îmi este mereu foarte greu să nu mă stresez pentru un lucru – de orice natură ar fi el- și să nu îmi doresc să nu dezamăgesc pe nimeni, mai ales pe mine.

Mă liniștisem și continuam ca, în fiecare zi, până la aflarea rezultatelor, să pun un gând bun la Sfântul Nicolae, în așa fel încât să nu mă lase să cad în deznădejde.

Și iată că, în ziua primirii rezultatelor, am primit un răspuns bun… Trecusem examenul! Slavă lui Dumnezeu pentru toate!

Sfântul Nicolae m-a ajutat nu doar atunci, ci și în multe alte momente, precum atunci când trebuia să iau o decizie importantă cu privire la viitorul meu sau în alte ipostaze cu examenele. De atunci, l-am luat pe Sf. Nicolae ocrotitorul meu în sesiune – în special în sesiune, căci el este prietenul meu în toate momentele.

Mulțumesc, Sfinte Nicolae, mângâietor cald și bun!

Mai am mulți prieteni, pe lângă prietenii mei cei mai buni, Dumnezeu și Maica Domnului, cum ar fi: Părintele Arsenie Boca, Sf. Mina, Sf. Vasile cel Mare, Sf. Efrem, Sf. Ioan Maximovici, Sf. Mucenică al cărei nume îl port, Sf. Înger păzitor și lista poate continua… Prieteni – “prietenași” – căci așa le spuneam încă de mică.

Slavă lui Dumnezeu pentru toate! Mulțumesc, Sfinte Nicolae!

L., Cluj-Napoca.

 

Mărturia promisă

Încep prin a-I da Slavă lui Dumnezeu pentru toate! Slavă milostivirii sale pentru rugăciunile Sfinților Săi!

Dumnezeu atunci când vrea să ne învețe lucruri noi, ne pune înaintea faptului împlinit. Sau poate aşa cum spunea părintele Justin Pârvu, ”cu cât suntem mai încercați, cu atât suntem mai iubiți de Dumnezeu”. 

Am cerut ajutorul Maicii Domnului, al Sfântului Nicolae, Sfântului Efrem cel Nou, Sfântului Spiridon, Sfântului Mina, Sfântului Nectarie, Sfintei Parascheva şi al părintelui Justin Pârvu. Nici nu ştiu căruia dintre Sfințiile lor să le mulțumesc în mod special şi pentru care să dau această mărturie. Le-am promis tuturor că voi scrie pe acest site dacă mă vor ajuta.

Mărturia mea are legătură cu prima sesiune. Şi totodată prima restanță. Studentă în anul I (la Pedagogie), pentru prima oară plecată de acasă, trezită printre străini, mi-a fost şi cred că încă îmi este foarte greu să mă adaptez la viața de facultate. Neştiind foarte multe despre sesiune şi examene, am dat 8 dintre ele şi am picat unul. Trei note mi-au fost de 8. Cifra 8 m-a “urmărit” în sesiunea aceasta, dar am ajuns la concluzia că 8 este o cifră a infinitului, cifră ce poate simboliza dragostea infinită a lui Dumnezeu pentru noi. Iar apoi cifra 3 despre care cunoaştem deja…

La examenul de la Psihologie am avut nota 3. Dar aceasta nu a însemnat neapărat o pierdere. Pentru că prin această restanță am învățat o mulțime de lecții şi lucruri pe care le trăiam doar în teorie, nu şi practic. Pentru examenul propriu-zis am avut la dispoziție o zi în care să învăț toată materia, lucru imposibil. Iar pentru restanță o săptămână.

Un părinte apropiat sufletului meu mi-a spus cândva: ”dacă la un examen nu te-ai pregătit prea mult, pui mai multă rugăciune şi va fi bine”. Aşa am făcut. Am şi învățat, dar m-am și rugat. Am citit acatiste, paraclisul Maicii Domnului, Canonul paraclis către Stăpânul Hristos pentru elevii şi studenții ce se află în examene (Editura Renaşterea) şi rugăciunile pentru studenți de pe site-ul ascorcluj.ro. În concluzie, mi-am hrănit sufletul. Învățând am ajuns la un moment de supărare, de răzvrătire chiar. Nu îmi explicam de ce acea restanță. Dar apoi, tot prin rugăciune zic eu, am înțeles rostul a tot ceea ce se întâmplase.

I-am rugat pe Sfinți să mijlocească pentru mine la Preabunul Dumnezeu astfel încât să învăț doar cât îmi este necesar pentru a promova examenul cu nota de trecere. Şi a fost întocmai! Bucuria a fost mare ştiind că nu voi avea restanțe pe anul următor cum se întâmplă uneori.

De ce mi-am dorit 5?! Nu pentru că aş fi o studentă de nota 5 sau pentru că m-aş mulțumi cu atât, ci pentru că nu am vrut să îmi petrec timpul învățând până peste puteri şi pentru a-I putea oferi Hristosului din sufletul meu timp de prețuire şi rugăciune.

Mulți poate nu vor înțelege această mărturisire, dar eu vreau să dau slavă lui Dumnezeu pentru dragostea Sa cea mare față de mine, oaia rătăcită şi să le mulțumesc Sfinților mei dragi şi părintelui Justin Pârvu care mi-a intrat în această perioadă în suflet cu o bucurie şi o căldură de nedescris.

Ascultați-L pe Hristosul din voi! Rugați-vă Lui! Este atât de bun! Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu!

A., Cluj

 

Prima probă orală la BAC

Pe 5 iunie, de praznicul Sfintei Treimi, am avut ocazia să particip la hramul unei biserici din orașul meu, de care mă simt foarte apropiată, iar apoi am fost la Mânăstirea Nicula, unde am ajuns “întâmplător”.

În ziua următoare urma să susțin proba orală a examenului de bacalaureat la limba română. Ajunsă acasă mi-am repetat foarte schematic stilurile funcționale ale textului. O prietenă mi-a trimis o poză cu un model de răspuns primit de la profesoara ei acum ceva timp. Nu m-am uitat peste el. 

În dimineața examenului, am citit Acatistul Sfintei Parascheva și am început să îmi recitesc teoria. Citeam și mă gândeam: “Oare la ce tip de text m-aș descurca mai bine?”. Dar nu am răspuns. Nu eram sigură pe niciun tip.

Am mai citit puțin și mi-am amintit de poza primită de la prietena mea. Mă uit. Rescriu. Citesc de câteva ori și memorez. Era un tipar de răspuns urmărind rezolvarea unui text juridico-administrativ. 

Ajung la școală cu ceva emoții, dar cu iconița Maicii Domnului de la Nicula în buzunar. Intru în sală și extrag un bilet. Biletul 21. Juridico-administrativ. 21 – ziua în care “se deschide” în fiecare lună icoana de la catedrala din oraș care “îndeplinește dorințele”. Și chiar cred asta. E a doua oară când “mi se îndeplinesc dorințe” datorită acestei icoane (prima fiind tot la un examen, la cel din clasa a VIII-a).

Am luat “Experimentat”, iar profesoarele au părut foarte impresionate de răspunsul meu. De fapt, al lui Dumnezeu, al Maicii Domnului, al Sfinților Spiridon și Nicolae și al Sfintei Cuvioase Parascheva pe care îi chem mereu în rugăciuni. Acum dau slavă lui Dumnezeu pentru toate! Chiar dacă examenul era unul banal pe care nu îl puteai pica, seria de “coincidențe” nu cred că este deloc întâmplătoare. 

Slavă lui Dumnezeu, Maicii Sale și tuturor sfinților Săi! Amin.

Adelina M., Gherla

PS: Am citit Acatistul Sfintei Parascheva și în diminețile dinaintea celorlalte probe (competențe digitale – informatică; engleză – audio, scris și oral), iar ajutorul nu a întârziat să apară. Astfel că rezultatele au fost mult peste așteptările mele deoarece în timpul probelor am întâmpinat unele probleme și speram să obțin măcar punctajul minim.

Nădăjduiesc că ajutorul va veni și la probele scrise ale examenului de bacalaureat, pentru că fără Dumnezeu nu putem face nimic. 

Doamne ajută!

 

Examen greu cu pace multă

În luna decembrie a anului 2015, am absolvit facultatea și în ianuarie 2016 am susținut examenul de promovare ca sa pot practica medicina. Examenul a durat 6 ore și nici nu știu unde s-au dus orele, dar îmi aduc aminte că am simțit o pace sufletească în inima mea după încheierea examenului. Mă simțeam tare fericită, deși eu încă nu aflasem că îl trecusem (am așteptat două săptămâni ca să aflu rezultatul).

Cu ajutorul Domnului nostru Iisus Hristos, a Maicii Domnului, părintelui Arsenia Boca, Sfântului Efrem cel Nou, Sfântului Nicolae și a Sfântului Vasile cel Mare, am promovat examenul și am fost admisă la rezidențiat la Spitalul de Pediatrie – secția Psihiatrie. Îmi doream foarte mult să intru la rezidențiat la acel spital și erau numai două locuri. 

Rugăciunea este salvarea sufletului, a minții și a zilei de zi cu zi! Dumnezeu și toți sfinții au grijă și totodată iubesc pe cei ce își amintesc de ei. Cu cât stăm noi mai aproape de ei, cu atât ei sunt mai aproape de sufletele noastre!

Cu mult respect,

Andreea

 

EKG-ul problematic și ajutorul de sus

Mă numesc Roxana, sunt studentă în anul IV la Facultatea de Medicină, specializarea Medicină generală și aș vrea să dau și eu mărturie despre ajutorul pe care l-am primit de la Maica Domnului, Sfântul Ierarh Iosif cel Nou de la Partoș, Sfântul Mare Mucenic Efrem cel Nou, Sfântul Mare Mucenic Pantelimon, Sfântul Ierarh Nicolae, Sfântul Ierarh Luca al Crimeii și Sfântul Ioan Maximovici la examene și nu numai.

Anul III pentru orice student la Medicină este un an pe cât de greu pe atât de important, întrucât este necesar ca până la finalul anului să ai toate examenele promovate pentru a trece în anul următor. Dar pentru a arăta că cu puțină străduință și cu ajutorul sfinților nimic nu este imposibil, voi exemplifica în cele ce urmează una dintre minunile săvârșite de sfinții mai sus menționați cu mine la una dintre materiile de bază ale anului universitar care tocmai s-a încheiat.

Astfel, la fiziopatologie, cea mai grea materie din anul III, eram foarte speriată de examenul practic, pe care aveam să îl susținem în sesiunea de vară, atât din materia de semestrul întâi, cât și din cea de semestrul doi. Eram speriată îndeosebi din cauza faptului că aveam să fiu ascultată de profesoara de la curs, care era foarte exigentă și nu dădea cu ușurință note bune.

A sosit și ziua examenului, și cu rugăciunile înălțate către sfinții mai sus menționați, m-am prezentat la facultate. Acolo, asistenta de grupă ne-a întâmpinat și ne-a spus că grupa noastră nu va mai da examenul cu profesoara de curs, ci cu șefa de catedră, care era mult mai drastică decât profesoara noastră (fiind o persoană foarte bine pregătită în domeniu punea întrebări de logică, dorea să vadă că gândim și avea mari pretenții). Când am aflat vestea eram mai speriată ca înainte, dar în sinea mea îmi ziceam că Sfântul Efrem și Măicuța Domnului nu mă vor lăsa.

Am intrat în cele din urmă în sală, am extras buletinul de analize și ekg-ul și m-am așezat în bancă pentru a le interpreta. Înaintea mea mai erau mulți colegi care așteptau să fie ascultați, lucrurile se desfășurau foarte încet și profesoara nu mai contenea cu întrebările. Eu în bancă m-am descurcat să interpretez buletinul, dar la ekg nu știam care era al doilea diagnostic. EKG-ul conținea două patologii, iar eu descoperisem doar una. Am întors EKG-ul pe toate părțile, am scris tot ce știusem și totuși al doilea diagnostic nu îl aveam. Atunci am început să mă rog Maicii Domnului și sfinților să îmi ajute să nu mă depuncteze profesoara prea tare. Era important să iau o notă cât mai bună la examenul practic, dat fiind că acesta valorează 40 % din nota finală.

Minunea sfinților nu a întârziat să apară. Unul dintre colegii mei se băgase singur în dificultate menționând teme pe care nu era sigur și se împotmolise. Profesoara văzându-l, a început să îi pună întrebări care mai tare l-au indus în eroare. La un moment dat, văzându-l profesoara că nu mai știe să răspundă, s-a adresat mie și colegilor mei care mai eram în sală și a întrebat dacă știe cineva să îi răspundă la întrebarea pe care tocmai o pusese. Văzând ocazia care se ivise, nu am întârziat în a-i răspunde la întrebare, gândindu-mă că astfel când îmi va veni rândul va trece cu vederea ce nu am știut la testul meu.

Profesoara văzând că am știut răspunsul, s-a adresat tot mie punându-mi altă întrebare, și încă una și încă una. Eu am știut să răspund la toate cu ajutorul lui Dumnezeu, iar ea văzând că am știut toate răspunsurile, s-a oprit din a-l mai asculta pe colegul care era la rând și mi-a zis că nu mai are rost să mai stau după restul (în fața mea mai erau pe puțin zece studenți care trebuiau ascultați), că îmi trece nota și pot pleca, dar mai întâi vrea să vadă interpretarea EKG-ului.

Cu inima strânsă, dar cu nădejde în ajutorul lui Dumnezeu, i-am spus unul dintre diagnostice și i-am zis că nu am putut să îmi dau seama de celălalt. Ea a zâmbit și a zis că nimeni din cei care avuseseră acelaşi EKG nu și-a dat seama de cea de-a doua patologie, pentru că era o boală, de care îți dai seama foarte greu. Ea a trecut cu vederea peste scăparea mea și prin mila și ajutorul lui Dumnezeu și al sfinților Lui grabnic ajutători am luat nota 10!

Slavă Ție, Doamne și sfinților tăi super grabnic ajutători!

Roxana G, Timișoara

 

Nimic nu e întâmplator

Am descoperit minunile Sfântului Efrem cel Nou cu puțin timp înainte ca fiul meu să-şi susțină examenul de admitere la facultate. 

Cum nimic nu e întâmplător, după ce am citit pe acest site mărturiile despre ajutorul și minunile sfinților, am găsit și cartea “Viața, arătările, minunile, acatistul şi paraclisul Sfântului Efrem cel Nou” chiar în biblioteca mea. Fusese cumpărată de soțul meu anul trecut, tot într-o împrejurare neașteptată, de care nu știam.

Am citit-o “pe nerăsuflate”, iar acatistul i l-am dat şi băiatului să-l citească. Cum el era la București, foarte aproape de Mănăstirea Radu Vodă (totul se potrivea), a fost să se închine la moaştele Sfântului Efrem și ale Sfântului Nectarie.

Rugăciunile nu au
fost în zadar. Minunat a fost momentul aflării rezultatului mult așteptat: fiul meu a intrat, aşa cum ne-am dorit, la buget.

Mulțumim lui Dumnezeu, Maicii Domnului, tuturor sfinţilor, în special Sfântului Efrem cel Nou,  Sfântului Nectarie, Sfântului Nicolae şi Sfântului Mina.

D.C., Târgovişte

 

Sfântul Nicolae, de peste drum

Voi începe acest mesaj prin a-mi cere iertare celor doi Sfinţi minunaţi, pentru întârzierea în scrierea acestui mesaj de mulţumire.  Bineînţeles, Sfinţii Lui Dumnezeu nu m-au lăsat nici acum în cele mai dificile săptămâni, şi anume perioada sesiunii.

Sfântul Efrem cel Nou este un sfânt tare drag sufletului meu încă din urmă cu câţiva ani și care nu conteneşte să mă întărească şi să mă ajute de câte ori mă rog lui, în special la examene. Sesiunea aceasta parcă a fost una mai dificilă şi diferită, în sensul că am început primele examene într-o manieră nu tocmai pozitivă, iar lucrul acesta m-a deznădăjduit.

Tare m-am bucurat însă, când Dumnezeu mi-a descoperit ca ajutător alături de Sfântul Efrem, pe un alt Sfânt (nou chemat în rugăciunile mele), Sfântul Nicolae. Deşi l-am cunoscut pe Sfântul Nicolae din copilărie, ca mulţi dintre noi, niciodată nu m-am rugat lui ca unui sfânt apropiat mie, care are puterea să mă ajute, deşi îi ştiam bine viaţa şi minunile.

Cu toate acestea, l-am redescoperit pe Sfântul Nicolae, prin intermediul Bisericii cu hramul Sfântul Nicolae, de pe strada Horea (din Cluj-Napoca). Simţind că doar Dumnezeu mă poate ajuta în promovarea unor examene, am început să intru să mă rog câteva minute înainte de fiecare examen acolo (eu fiind studentă la Litere, bisericuţa e foarte aproape), iar Sfântul făcea de fiecare dată minunea.

Indiferent de natura şi de dificultatea examenului, din ziua în care m-am rugat Sfântului Nicolae, am constatat spre propria-mi surprindere, că am promovat toate examenele cu note mult, mult mai mari raportat la cunoştinţele mele. Încrederea mea în Sfântul Nicolae a început să crească, iar acesta mi-a demonstrat că nu mă înşelasem, întrucât mi-a fost grabnic ajutător şi în probleme de altă natură.

Le mulţumesc din suflet acestor doi Sfinţi care mă ocrotesc, mijlocesc la Domnul pentru mine şi mă ajută de fiecare dată mai mult decât merit! Vă îndemn să îi chemaţi cu încredere în rugăciunile voastre, deoarece acestea nu vor fi neascultate!

Maria Boca, Cluj-Napoca

 

Neuronii mei obosiţi şi mila lui Dumnezeu

Bună tuturor!

Tocmai am trecut de o sesiune care mi-a pus neuronii bine la lucru. Sunt studentă la medicină, în anul II. Pentru noi, această sesiune este printre cele mai dificile din cei 6 ani de facultate, nu neapărat datorită dificultăţii, ci mai ales datorită volumului foarte mare de informaţii.

Am fost stresată tot semestrul. Mă tot gândeam cum voi face faţă. Aveam multe cărţi de invăţat, iar timpul mereu mi se părea puţin. Am ascultat sfatul profesorilor şi am încercat să învăţ din timp, dar tot nu am reuşit să trec măcar o dată prin toată materia.

Ajunsă în sesiune, am început să devin din ce în ce mai stresată. Primul examen trecuse cu bine. La al doilea examen (neuroanatomia) am simţit că nu mai pot. Pur şi simplu, simţeam că nu fac faţă. Totul părea  dificil, erau foarte multe informaţii şi detalii, iar eu simţeam că cedez. Plângeam aproape zilnic. Încercam să învăţ, dar a doua zi simţeam că nu mai ştiu nimic. 

Am început să mă rog mai mult Sfântului Nicolae şi Sfântului  Efrem cel Nou, precum şi Maicii Domnului. Simţeam că doar rugăciunea mă mai poate ajuta! Nu prea mai credeam în mine! Îmi doream să iau şi o notă bună, însă îmi era şi ruşine să cer ajutor din moment ce eu nu reuşeam să reţin mare lucru, deşi învăţam aproape toată ziua.

În ziua examenului ceva s-a întâmplat în sufletul meu. Simţeam o pace şi o linişte interioară, greu de descris. Simţeam că Sfinţii dragi sufletului meu sunt cu mine. Am reuşit să mă concentrez, iar  informaţiile păreau că sunt acolo, în mintea mea, deci nu le uitasem. Era minunat! Când s-a afişat rezultatul, nu-mi venea să cred! Am obţinut una dintre cele mai mari note! Chiar a fost o minune! Îmi venea să plâng de fericire şi să spun tuturor cât bine mi-a făcut Dumnezeu prin intermediul Sfinţilor Săi!

Ajutor am primit şi la ultimul examen! Eram obosită psihic. Cu greu îmi găseam concentrarea şi răbdarea pentru a citi! Am reuşit să învăţ, dar îmi era frică din cauza oboselii! Speram să mă pot concentra şi să pot să-mi amintesc ceea ce învăţasem! Slavă Domnului, am reuşit, tot datorită bunătaţii Sfinţilor şi dragostei Bunului Dumnezeu!

Am scris pentru a vă îndemna să vă rugaţi şi să credeţi în bunătatea şi ajutorul lui Dumnezeu şi al Sfinţilor Săi! Dumnezeu este sensul vieţii noastre! Ce am fi fără El?

Vă îmbrăţişez! Doamne ajută!

Cristina, Târgu Mureş

 

Medicamente anxiolitice

În urmă cu o săptămână am susţinut examenul de specialitate, care reprezintă cel mai important examen din cariera unui medic.

Eu lucrez pe o secţie cu puţini medici rezidenţi şi implicit am avut multe gărzi. Astfel, timpul meu de studiu a fost limitat. În septembrie am avut un atac de panică văzând cât de mult mai am de învăţat pentru a termina prima trecere prin materie. Pare pueril şi şcolăresc felul în care am reacţionat… dar materia multă asociată cu oboseala cronică şi lipsa de exerciţiu de învăţat m-au copleşit. În plus, mai era şi faptul că ştiam că voi avea cea mai dificilă comisie, care an de an pică până la jumatate din participanţi.

În acea perioadă m-am rugat mult Maicii Domnului, Sfântului Nicolae, Părintelui Ilie Lăcătuşu (pe care l-am descoperit datorită vouă), Sfântului Dimitrie Basabarov, Sfinţilor Trei Ierarhi, Sfintei Maria Magdalena şi Sfântului Mina. De asemenea, mergeam mult la Mănăstirea Radu-Vodă, mănăstirea mea de suflet, şi mă rugam Sfântului Nectarie, pe care îl consider sfântul meu protector. Tot atunci l-am descoperit pe Sfântul Efrem, despre care ştiam doar că ajută femeile care vor să rămână însărcinate. Am început să îi citesc cărţile cu minuni, care au fost pentru mine adevărate medicamente anxiolitice.

Prima minune a fost întârzierea examenului… cu o lună! A doua minune a fost faptul că proba scrisă, care era cea mai grea, a picat fix de sărbătoarea Sfântului Nectarie. A fost primul an din ultimii 5 în care această comisie nu a picat pe nimeni. De asemenea, sfinţii m-au ajutat şi la celelate probe.

În concluzie, examenul a fost un succes. Am luat o notă foarte foarte bună! Le mulţumesc sfinţilor şi Maicii Domnului pentru ajutor.

Mult succes,

Andreea

 

Succes în spatele eşecului

Înainte de Bacalaureat eram foarte stresată, nereușind să rețin toate informațiile. Am început să îmi fie frică şi să nu am încredere în mine. Am reuşit să trec peste asta doar datorită Sfinților Efrem, Nicolae, Gheorghe, dar şi datorită Părintelui Arsenie Boca, la al cărui mormânt am mers să mă rog chiar după examen și am simțit o liniște interioară aparte.

După aceea a urmat o perioadă și mai dificilă, și anume, admiterea la facultate. Îmi doream extrem de mult să fiu studentă într-un anumit domeniu, la Cluj, însă pentru că nu eram sigură dacă o să intru, am hotărât să mă înscriu și la Iași.

Rezultatele admiterii de la Iași au fost negative și eram foarte tristă. Îmi făceam griji că n-o să intru nici la Cluj, însă paradoxal (pentru că admiterea a fost mai grea), rezultatele admiterii de la Cluj au fost pozitive, și chiar la specializarea pe care mi-o doream.

Mai mult decât atât, exact după ce îmi confirmasem locul la Cluj, am fost sunată de cei de la Iași, spunându-mi că în urma redistribuirii listelor, am fost admisă. Acesta mi s-a părut un semn de la Dumnezeu și de la Sfinți, care au randuit ca eu să nu ajung la Iaşi, ci la Cluj.

Așadar, de fiecare dată când vă simțiți singuri, deznădăjduiți sau nu aveți încredere în voi, rugați-vă! Dumnezeu și Sfinții Lui vă vor răspunde! 

Georgiana, Cluj-Napoca

 

Am luat exemplul şi ne-am rugat

În toamna anului trecut am luat o hotărâre chiar după ce am venit de la Mănăstirea Radu Vodă, unde m-am rugat Sfântului Nectarie. Acesta m-a luminat într-un mod cu totul neaşteptat că trebuie să schimb şcoala fetei celei mari.

În curând am aflat că este greu să găsesc şcoala potrivită (fata mea este şi foarte emotivă). Atunci am scris un pomelnic în limba engleză pe care l-am trimis la Mănăstirea Sfântului Nectarie din insula Eghina din Grecia, în care am cerut ajutor sfântului să ne lumineze direcţia în care să mergem.

Ajutorul a venit repede şi am găsit şcoala potrivită. Ulterior însă, ne-am izbit de alte bariere, printre care faptul că trebuia să dea un examen. S-a pregatit şi cu o lună înainte a dat un test de verificare. În urma acestuia, am aflat că nivelul cunoştinţelor era insuficient pentru a promova examenul, aşa că a început să studieze mai intens.

În acea perioadă am citit despre minunile făcute de Sfântul Efrem cel Nou celor ce dau examene şi am descoperit o mărturie a unei persoane care a precedat astfel: a citit seara, înainte de examen Acatistul Acoperământului Maicii Domnului şi Acatistul Sfântului Efrem cel Nou, iar dimineaţa Paraclisul Maicii Domnului şi Acatistul Sfântului Efrem cel Nou. Am încercat şi eu şi fata mea aşa înainte de examen.

În timp ce aşteptam să iasă din examen, stând în spatele şcolii, am observat prin jaluzelele trase ale secretariatului două icoane mari care parcă mă priveau. Erau icoana Maicii Domnului şi icoana Sfântului Efrem cel Nou!

După două zile am aflat că a luat examenul, în ciuda faptului că nu fusese deloc uşor.

Mulţumim Bunului Dumnezeu, Maicii Domnului, Sfântului Nectarie, Sfântului Efrem cel Nou, Părintelui Arsenie Boca, Sfântului Mina, Părintelui Ilie Lăcătuşul, Sfântului Nicolae, Sfântului Spiridon pentru tot ajutorul şi dragostea lor!

A. H., Bucureşti