RSS

Monthly Archives: May 2012

Reușită garantată

Nu voi putea uita examenul de Drept Roman (la care rata de promovabilitate nu ştiu să fi fost vreodată mai mare de 10-20%). Nu am apucat să învăţ decât două capitole din cele cinci ale cărţii şi doar din acelea am primit subiectele.

Examenul a fost oral şi d-nul profesor ar fi putut cu uşurinţă să îmi adreseze şi alte întrebări, mai ales că nu a atins capitolul său preferat pe care îşi făcuse lucrarea de doctorat şi pe care, bineînţeles, eu nu îl parcursesem.

Am rămas fără grai când am auzit la final nota… 10! Eu aşteptam o minune ca să iau un 5! Cu adevărat, S-a milostivit Dumnezeu pentru rugăciunile Sfinţilor şi ale părintelui duhovnic! Trebuie să mărturisesc faptul că examenele pentru care am cerut în prealabil binecuvântarea duhovnicului, au fost cele mai reuşite.

Chiar sesiunea ce a trecut de curând mi-a confirmat că Dumnezeu dă multă putere sfinţilor şi oamenilor Lui! Au fost cele mai grele examene din facultate, toţi profesorii ne spuneau că dacă le trecem, e ca şi cum ne-am dobândit profesia şi mă înfricoşam numai la acest gând.

M-am minunat, deoarece în ciuda slăbiciunii mele, mi-am pus nădejdea în credinţa părintelui duhovnic şi înainte de fiecare examen am cerut binecuvântare. Nu mă pricep să descriu în cuvinte cum am simțit ajutorul lui Dumnezeu la toate examnele!

Aveam un sentiment de siguranţă, o prezenţă mai presus de mine. Poate sună romantic ceea ce spun, însă, la unele examene îmi picau doar subiecte pe care le învăţasem (iarăşi!), la altele eram nesigură în privinţa datelor, dar a existat ceva străin de mine care mă încredinţa că şi pe acestea le voi lua.

Şi aşa a fost, ba chiar am luat mai mult decât note de trecere şi am obţinut şi bursă. Acestea şi multe altele sunt examenele de care nu mă feresc să spun că sunt ale lui Dumnezeu!

Sabina, 27 mai 2012, Cluj-Napoca

 
2 Comments

Posted by on 05/27/2012 in Binecuvântarea preotului

 

400 de pagini in 3 zile

Binecunoscut în rândurile creştinilor, Sfântul Ierarh Nicolae îşi merită din plin numele de  „mare făcător de minuni”. Am început şi eu să îl chem în rugaciuni şi tot mai mult să-i văd ajutorul mai cu seamă după venirea mea la facultate în Cluj, când am descoperit Bisericuţa Studenţilor din complexul Haşdeu.

Odată ajunsă aici, m-a uimit evlavia cu care oamenii îl cinsteau pe Sfântul Nicolae şi parcă atunci m-am trezit dintr-o adâncă nepăsare. Ştiam prea bine cum m-a ajutat Sfântul în multe momente ale vieţii mele, dar cu toate astea, poate că am arătat doar recunoştinţă pe moment, revenind cu uşurinţă la viaţa agitată şi rece.

Acum, îl regăseam pe Sfântul Nicolae la fel de binevoitor, fără să-mi aducă reproşuri că vin la el doar când sunt în nevoi, deşi, strict după legea omenească, ar fi avut dreptate să mă mustre. Dar pentru a oglindi chipul lui Dumnezeu din el, Sfântul Nicolae m-a primit cu blândeţe şi nu a pregetat să reverse minuni asupra vieţii mele.

Poate că la capitolul examene m-a uimit cel mai mult acest prieten sfânt.

Eu sunt o fire melancolică şi mult mă păgubeşte imaginaţia, mai ales în sesiune, când ar trebui să fiu mai operativă şi să salvez cât mai mult timp. Mi-am dat seama că dacă îl rog pe Sfântul Nicole cu credinţă (câtă este) înainte de a învăţa, mult mai uşor mă concentrez şi nu mă las aşa uşor pradă gândurilor.

Nu doresc încurajarea unei atitudini pasive privind şcoala, dar număr pe degete examenele la care am învăţat toată materia, majoritatea le-am luat pentru că îmi picau doar subiectele ce apucam să le învăţ!

De exemplu, la o materie (Drept Civil-Drepturi Reale; am uitat să precizez că sunt studentă la Facultatea de Drept) aveam de învățat o carte de aproximativ 400 pagini în 3 zile şi urmând sfatul unei prietene, l-am rugat pe Sfântul Nicolae să mă ajute el cumva căci mi-era cu neputinţă, mai ales că titularul materiei corecta sever.

Mare mi-a fost bucuria când la examen mi-a picat la subiectul principal exact ceea ce îmi schiţasem cu o seară înainte şi îmi veniseră idei şi la celelalte subiecte, astfel încât am luat 9!

Cu adevărat mi-am spus atunci că în astfel de situaţii am ocazia să văd dragostea lui Dumnezeu şi a sfinţilor!

Sabina, 27 mai 2012, Cluj-Napoca

 

Game over!

În anul 5 am avut examenul de Neurologie. Am început facultatea gândindu-mă cum va fi acest examen, deoarece se zvonea că e cumplit de greu. Colac peste pupăză, am fost repartizată pentru îndrumare la cel mai dur profesor. Nu părea deloc promițător…

În timpul facultății, examenele luate le-am considerat daruri de la Dumnezeu puse cu grijă în cizmulițele catologului și ale carnetului de student. Mi-e rușine puțin că nu m-am ostenit și mai mult cu învățatul…

La Neuro, am citit cât mi-a fost atunci cu putință. Oricum, am încercat să învăț mai mult decât pentru alte materii.

Ziua examenului. Ultimul din sesiunea de vară. Datorită stresului și probabil oboselii, îmi spuneam: „Game over!” La scris, trei subiecte din cele cinci le știam și eu mai bine. Mi se părea incredibil că s-a „nimerit” așa…

La partea practică, am avut o pacientă cu o boală numită Hemipareză… E una dintre cele mai banale boli întâlnită la Neurologie. Ca și cum te-ar întreba cineva cum se fac cartofii pai. Era ușor, dar uneori totul ia anvergură…

Într-un final, a venit și profesorul, așa încât am început prezentarea cazului. La un moment dat, m-a oprit și m-a întrebat definiția bolii care ne-o dictase în primul curs. Îmi aminteam că se găsea pe prima pagină a caietului. Am subliniat-o, mi se părea că o știu. Cred că am zis-o în cel puțin zece feluri și nu era bine nicicum… Profesorul era iritat la maxim… Cum adică să nu știu definiția în jurul căreia mișuna Neurologia? De neconceput așa ceva!

Începea să mi se rotească mintea… Nu înțelegeam de ce nu e bine… Și atunci profesorul mi-a zis: „Domnișoară, nu vă văd prea bine… Deci, ce înseamnă «hemipareza»?” Am încercat ultima definiție…

În nebuloasa de gânduri, s-au ivit, mai clar ca oricând și decât orice, cuvintele: „Părinte Arsenie…”. Atât a fost! Profesorul s-a ridicat, mi-a zis că nu știe de ce face asta, dar îmi dă 5. Zâmbeam de parcă aș fi luat 10! I-am mulțumit. Se uita la mine ciudat, supărat, nervos… și așa a plecat.

Pacientele din salon erau îngrozite de scena la care au trebuit să asiste. Profesorul acesta nu e unul dintre cei calmi, politicoși și alte calități de acest fel… Dar eu eram bucuroasă, ca și cum aș fi fost în legătură directă cu cerul pentru o secundă!

Secunda în care s-a cuibărit în viața mea puterea lui Dumnezeu prin mijlocirea Sfântului Părinte Arsenie!

 
3 Comments

Posted by on 05/20/2012 in Părintele Arsenie Boca

 

Din pelerinaj… la Viață

Totul a început din liceu. Eram o elevă de nivel mediu.

La sfârșitul clasei a IX-a, verișoara mea m-a invitat să merg cu ea la liga ortodoxă. Părintele protopop din orașul meu natal organiza săptămânal întruniri cu tinerii unde se purtau discuții pe diverse teme. Ocazional, făceam și diferite activități: pachete pentru săraci, excursii, etc. Inițial, îmi era jenă, nu am vrut să merg. 

Și a trecut clasa a IX-a, având note din toate categoriile, ca în fiecare an. În vară, așa a rânduit Dumnezeu lucrurile, încât, într-unul dintre pelerinajele care s-au organizat cu tinerii, nu s-au ocupat toate locurile. Fiindcă s-au înscris doar 5 persoane, părintele a început să roage pe oricine să vină (inclusiv pe bătrâni). Și cum îmi plăceau excursiile, am mers și eu și sora mea.

Acolo am petrecut clipe minunate, de nedescris; nu aș avea suficient spațiu să le înșir si m-aș îndepărta mult de subiect.  Ideea este că m-am apropiat mult de Dumnezeu în urma acelui pelerinaj. Și a început clasa a X-a. Cum catedrala (căci acolo slujea părintele despre care v-am vorbit) era la 5 minute distanță de locuința mea, am început să merg în fiecare joi la discuțiile catehetice.

Cu timpul mi-am dat seama că îmi plăceau atât de mult vecerniile și Slujba Sfântului Maslu, încât mă aflam la Biserică aproape în fiecare seară.  S-au întâmplat, de asemenea, multe schimbări cu mine. 

Se apropia însă perioada cu multe teste; din păcate, profesorii noștri aveau obiceiul să lase situația neîncheiată sau parțial încheiată până în ultima lună, când ne bombardau cu lucrări, proiecte, teze etc. Dar (fapt destul de  ciudat), eu nu eram stresată. Mai mult ardeam de nerăbdare să vină seara să merg la Vecernie.

Îmi aduc aminte că, în seara de dinainte de a avea un test și dimineața în drum spre școală, îl rugam pe Dumnezeu și pe Maica Domnului să mă ajute. Nu îl rugam ca și cum aș fi avut pretenții să mă ajute pentru că eu mă duceam în schimb la Biserică sau mă rugam mai mult.

Mă rugam pur și simplu, așa cum mă rugam pentru sănătatea părinților mei sau așa cum aș fi zis una dintre cântările vecerniei. Ajutorul a venit negreșit.

Nu stiu cum, dar îmi amintesc că se sfârșea clasa a X-a și mă situam printre primii 10 din clasă. Când am terminat clasa a XI-a deja eram a treia. În clasa a XII-a… 10 pe linie!

Eu, care an de an, am fost un elev mediocru. Altii poate ar fi zis că nivelul elevilor din liceu își spunea cuvântul. E adevarat, dar aveam în clasă colegi olimpici care nu aveau notele mele. Și am știut mereu că nu sunt eu în spatele acestor note, ci lucrarea lui Dumnezeu. 

Încercam să le explic asta oamenilor, dar ei nu înțelegeau. Nici acum nu înțeleg. Am renunțat la această osteneală zadarnică. Dar, mărturisesc că, nu îmi place să mi se atribuie merite pe care nu le am!

 
Leave a comment

Posted by on 05/13/2012 in Maica Domnului

 

În sesiune cu stresiunea scăzută prin lectura … vieții Sfântului Efrem

Era pe la sfârșitul lunii august a anului 2011. Cu pași grăbiți se apropia sesiunea de toamnă. Eram disperată. Aveam multe restanțe, dar mai ales un examen pe care îl susținusem deja de două ori. Eram deznădăjduită.

Și iată că într-o zi, după ce am stat de vorbă cu o fată care vine la biserica la care merg și eu, ea mi-a dăruit cartea cu viața și minunile Sfântului Efrem cel Nou. Parcă tot sufletul mi-a fost cuprins atunci de bucurie și de lumină. Nu știam nimic despre Sfântul Efrem cel Nou.

Nici nu auzisem de el. Însă, din ce îmi povestea fata respectivă, mi-am dat seama despre puterea mijlocirii Sfântului și m-am hotărât să-i citesc Acatistul pentru ca să mijlocească și pentru mine.

Trecură două săptămâni de la examen. Nădejdea în mijlocirea Sfântului Efrem nu pierise, cu atât mai mult cu cât între timp citisem cartea. Și – o, minune! – luasem examenele cu note mari, lucru la care nu mă așteptam. Dar mai ales m-am bucurat că am trecut examenul cel mai greu, pentru care chiar am învățat, dar mi-am pus prea mult nădejdea în mine și nu în mijlocirea sfinților.

Așa l-am cunoscut pe Sfântul Efrem cel Nou, care și astăzi mijlocește în orice chip pentru oricine i se roagă și își pune nădejdea în el.

o studentă, 20 februarie 2012, România (Material preluat din cartea Sfântul Mare Mucenic și Cuvios Efrem cel Nou. Mărturii ale minunilor săvârșite în zilele noastre, p. 262)

 

 
Leave a comment

Posted by on 05/05/2012 in Sfântul Efrem cel Nou

 

Examenul la Chimie

Numele meu este Eleni Vulgarakis. În luna iulie a anului 1985 eu mi-am depus actele pentru intrarea la universitate și am dat examenele de admitere. Nu eram foarte bună la materiile reale și cu toate că mă osteneam mult să studiez, am luat o notă mediocră la fizică.

Urma să dau examenul la chimie. Îmi aduc aminte că era într-o zi de joi. Aveam emoții foarte mari. Pe la ora amiezii examenul se apropia deja de sfârșit, însă eu nu eram sigură că am scris totul corect și Îl rugam stăruitor pe Dumnezeu să-mi trimită ajutor.

Apoi, ca și cum aș fi ascultat de un glas care-mi vorbea în șoaptă la ureche, am șters tot ce apucasem să scriu. Alături de mine parcă stătea cineva care îmi dicta răspunsurile corecte. Venind acasă, am aflat că în timpul examenului una din rudele mele a sunat la mănăstire și a rugat-o pe Maica Macaria să se roage pentru mine Sfântului Efrem. Anume el a fost cel care a stat lângă mine la examen, ajutându-mă să răspund corect. El a făcut-o din nemărginita sa iubire de oameni.

Îi mulțumesc foarte mult Sfântului, căci cu ajutorul lui, am dat răspunsuri corecte la 90% din întrebările cuprinse în testul de la examenul de chimie.

Eleni Vugarakis, Atena, 1985, Grecia (Material preluat din cartea Sfântul Mare Mucenic și Cuvios Efrem cel Nou. Mărturii ale minunilor săvârșite în zilele noastre, p. 66)

 
Leave a comment

Posted by on 05/05/2012 in Sfântul Efrem cel Nou