RSS

Category Archives: Maica Domnului

Am primit ajutor în cele mai disperate momente din viața mea

Îi mulțumesc Bunului Dumnezeu, Maicii Domnului, Sfântului Efrem Cel Nou, Sfântului Spiridon, Sfântului Gheorghe, Sfintei Rita și Părintelui Arsenie Boca.

Clasa a 12-a este dificilă pentru oricine deoarece la terminarea ei urmează bacalaureatul. Pentru mine nu a fost dificilă pentru că nu m-am stresat foarte mult și nici nu i-am acordat o atenție deosebită. În timpul anului făceam pregătire pentru BAC și pentru admitere, dar făceam parte și dintr-un ansamblu de dansuri populare.

În timp ce toți colegii și prietenii se stresau și învățau, eu eram ocupată cu mersul la majorate, cu participarea alături de ansamblul din care fac parte la concursuri, spectacole și emisiuni de televiziune. Timpul trecea și eu amânam mereu învățatul și rugăciunea. Și uite așa ajunsesem la finalul clasei a 12-a și nu știam nimic (aproape toți profesorii, colegii și prietenii spuneau că nu o să îl iau).

Eram disperată, nu știam ce să fac și eram sigură că voi pica. În toamnă am descoperit acest site în timp ce mă uitam pe Internet. Am citit toate mărturiile și am aflat despre Sfântul Efrem cel Nou. În momentul în care mi-am adus aminte de acest Sfânt și de acele mărturii, am prins curaj și am început să cred că mă va ajuta. Cu toate acestea tot amânam rugăciunea, spuneam mereu că am timp.

Ajunsesem în ultima săptămână înainte de BAC, eram disperată și abia atunci am început să mă rog. După ce m-am rugat am simțit o liniște extraordinară. Cu toată sinceritatea vă spun că nu știam nimic (deși făcusem meditații la română, matematică și biologie).

Într-o zi când încercam să învăț mă gândeam cum ar fi să îmi pice fix opera pe care o știam. Am încercat să învăț, dar nimic nu se lipea de mine. Într-o zi îmi spuneam oare cum ar fi să îmi pice „Floare Albastră”. După ce am spus asta mi-am propus să o învăț și chiar am reținut-o.

Ajunsesem în ultimele 3 zile înainte de BAC și știam doar o operă la română și nimic la mate și biologie. Eram de-a dreptul în culmea disperării așa că m-am rugat cu credință și cu lacrimi Sfântului Efrem cel Nou să mă ajute.

Timpul a trecut și a venit și BAC-ul. La română eram foarte liniștită pentru că parcă cineva îmi spunea că totul va fi bine și că o să îmi pice opera pe care o știam. Când au venit subiectele nu îmi venea să cred, îmi picase SINGURA operă pe care o știam. La matematică (făcusem pregătire, dar nu mă descurcam) am fost foarte surprinsă când am văzut subiectele pentru că se dăduse mai greu ca în ultimii 10 ani. Erau niște exerciții pe care nu le întâlnisem. O oră am stat în stare de șoc și credeam că o să mă duc în toamnă și că nu voi reuși, dar spre surprinderea mea câteva exerciții mi-au ieșit și colega din fața mea m-a lăsat să văd în foaia ei.

La biologie am fost din nou foarte surprinsă. Credeam că pic, dar și de data asta am reușit să rezolv câteva subiecte și colegele din fața și din spatele meu m-au ajutat la ce nu știam (nu îmi venea să cred că mă ajută pentru că pe cea din spate nici nu o cunoșteam și cu cea din față nu mă înțelegeam). După ce am dat BAC-ul așteptam rezultatele și speram din tot sufletul să îl iau (nu conta nota – la matematică mă rugam pentru un 5).

Spre surprinderea mea, l-am luat cu 7 și ceva (la matematică am luat 6,25 și nu credeam că e adevărat).

Eu m-am rugat Sfântului Efrem cel Nou (am citit de câteva ori acatistul și îl rugam în gând să mă ajute) și am spus doar o rugăciune către Maica Domnului (care m-a ajutat mereu), către Sfântul Gheorghe, Sfântul Spiridon, Sfânta Rita și Părintele Arsenie Boca.

Rugați-vă cu toată credința și orice dorință oricât de imposibilă ar fi va fi îndeplinită de Dumnezeu, Maica Domnului și sfinți.

Olivia

Advertisements
 

I-am rugat să vină cu mine

Sunt medic dentist. Am 40 de ani și 5 copii. M-am căsătorit la 25 ani, în ultimul an de facultate. În toamna lui 2004, după licență (licența la medicină se dădea în septembrie), mă simțeam nepregătită pentru rezidențiat. Prin urmare am amânat cu 1 an înscrierea. În iunie 2005 am născut primul copil, în ianuarie 2007 pe al doilea, în iulie 2009 pe gemene. În 2011 am început să învăț iar pentru rezidențiat, dar am cumpărat un cabinet la țară de care trebuia să mă ocup, așa că am renunțat din nou. În 2015 am născut din nou…

Șansele mele erau tot mai mici și visul meu de specializare părea încremenit. În 8 octombrie 2018 am început să învăț, hotărâtă să dau tot ce pot pentru examenul din 18 noiembrie. Am simțit că cineva mă împinge de la spate. Am dublat numărul zilelor de învățat învățând și noaptea. M-am rugat Maicii Domnului celei blânde și mângâietoare, Sfântului Efrem cel nou, Sfântului Luca al Crimeii, Sfinților Cosma și Damian, Sfântului Ioan Rusul, părintelui Arsenie Boca și, în final, mi-am amintit de un prieten vechi – Sfântul Ioan Maximovici – smeritul, iubitorul și grabnic-ajutătorul. 

Am simțit ajutorul cald al sfinților, m-am întărit citind mărturiile despre minunile lor (în grabă, deschizând cărțile, găseam mereu o minune potrivită situației mele). 

I-am rugat să vină cu mine, să mă ajute, să îmi dea subiecte știute. 

La examen am obținut 827 puncte dintr-un maxim de 950. Pentru mine a fost incredibil.  Singura explicație reală e ajutorul sfinților. 

Ramona Coleșa 

Cluj-Napoca

 

„Te voi ajuta!”

Pregătindu-mă pentru un examen foarte greu, am găsit blogul ajutorlaexamene, iar mărturiile de acolo mi-au fost de mare ajutor și m-au încurajat mult. Am promis că dacă Sfântul Efrem mă va ajuta, voi scrie și eu. Doresc așadar să vă povestesc cum am fost ajutată de Sfântul Efrem. 

În luna septembrie 2018 am avut de susținut un examen greu și foarte important pentru cariera mea, un examen cu un volum de studiu de aproximativ 5000 de pagini, care durează 7 ore și unde concurența era de 5 candidați pe un loc. Am aflat despre organizarea examenului aproximativ în luna mai 2018 când am început pregătirea.

Menționez că am o fetiță de 1 an, care stă acasă doar cu mine până se întoarce soțul de la serviciu, astfel că timpul de învățat era limitat la perioadele în care fetița dormea. Pentru că eu și soțul meu, amânam hotărârea de a avea al doilea copil, în timp ce învățam, am promis că dacă voi lua examenul, nu vom mai amâna această hotărâre și vom încerca să avem și al doilea copil.

Promisiunea cred că a fost acceptată, dar în avans, pentru că în luna iulie am rămas din nou însărcinată. Atunci însă am început să deznădăjduiesc, gândind că îmi va fi foarte greu să învăț și cu prima fetiță care era încă destul de mică și de solicitantă și cu sarcina care, în primul trimestru, se manifestă cu multă oboseală și somnolență. De asemenea, îmi făceam griji pentru bebeluș, întrucât avea să fie o perioadă deosebit de stresantă pentru mine și implicit pentru el și nu îmi doream să fie în vreun fel afectat. M-am rugat Sfântului Efrem, citind zilnic acatistul ori rugăciunile de ajutor pentru familie și examen și am avut din prima clipă acest gând „Te voi ajuta!”. Acest gând era primul care îmi venea în minte oricând mă simțeam descurajată și m-a însoțit pe tot parcursul pregătirii pentru examen. Ieri, 25 septembrie, s-au afișat rezultatele, slavă Bunului Dumnezeu, am luat examenul, iar la ultimul control bebelușul era bine!

Menționez că în aceeași perioadă m-am rugat Maicii Domnului, citind Paraclisul Maicii Domnului, Acatistul Sfântului Acoperământ, dar și al Sfântului Nectarie, al Sfintei Parascheva și al Sfintei Ecaterina. 

Tuturor le mulțumesc pentru ajutor și pentru sprijin, rugându-i să ne ocrotească familia mereu. De asemenea, înainte de examen, m-am spovedit și m-am împărtășit și asta mi-a dat multă încredere, iar în timpul examenului, am avut cu mine o iconiță a Sfântului Efrem.

MT, Brașov, 2018

 

Am reușit

Imagine similarăDeși nu am crezut vreodată că minunile pot lua pe cineva atât de tare prin surprindere, s-a întâmplat. Am avut recent un examen foarte greu, la Medicină. L-am picat în timpul anului așa că acum am decis că voi învăța mult mai bine.  Zis și făcut.

Am învățat foarte mult, iar în ziua examenului, când a fost afișat baremul de corectare, m-am speriat foarte tare. Am crezut chiar că există posibilitatea să nu îl iau datorită faptului că erau foarte multe detalii. 

M-am rugat foarte mult și până să susțin examenul și în special în ziua afișării baremului. Voiam doar să îl trec, iar când am văzut notele, nu am putut să cred. Luasem 7! Nu am crezut vreodată că astfel de minuni mi se pot întâmpla și mie.

Nu doresc decât să le mulțumesc Sfântului Luca al Crimeii, Sfântului Efrem, Sfântului Nectarie și totodată Preasfintei Născătoare de Dumnezeu pentru tot ajutorul oferit.

Nu rămâneți deznădăjduiți! Sfinții sunt mereu gata să sară în ajutorul nostru, bineînțeles dacă ne ajutăm și noi pe noi învățând pentru examene. 

Mi-aș dori ca toți cei care au credință să se roage și să nu își piardă încrederea. Sfinții si Bunul Dumnezeu să vă ajute!

E. R., București

 

Maica Domnului mi-a venit în ajutor la susținerea celui mai important examen de până acum

Imagini pentru maica domnului bucuria celor necajitiDoresc să mărturisesc și eu minunea făcută de Maica Domnului nostru Iisus Hristos, care prin milostivirea, dragostea și răbdarea ei nesfârșită a mijlocit pentru mine, păcătoasa, într-un moment de cumpănă al vieții mele. 

Anul acesta m-am pregătit temeinic pentru susținerea unui examen riguros, care avea să-mi deschidă calea spre profesia pe care mi-o doream, pentru a cărei clădire muncisem în ultimii ani și anume cea de avocat.

Eram conștientă de dificultatea examenului, însă aveam perioade în care mă cuprindea o deznădejde de nedescris, care-mi curma și ultima fărâmă de speranță spre reușită, deși, așa cum menționasem, acordam foarte multă seriozitate pregătirii mele, cumulată cu eforturi concentrate în cinci luni intensive de studiu.

Cu toate acestea, în luna susținerii examenului m-am simțit mai nesigură ca niciodată. Drept urmare, am început să merg de câte ori puteam la biserică, să ascult predica, să mă încarc spiritual și să continui să învăț. Alocam pregătirii un interval de 10-12 ore/zi, dar în ultima săptămână îmi făcusem un obicei, pauza mea de deconectare cum o numeam eu, citind Acoperământul Maicii Domnului, Acatistul „Bucuria tuturor celor necăjiți”, iar în ultimele zile rosteam de trei ori pe zi Paraclisul. 

Am început să simt, având continuitate în rugăciune, o pace care-mi umplea sufletul, care mă liniștea în acele câteva minute, chiar dacă după ce încheiam ziua grijile, frica de eșec și cea de necunoscut și lipsă a direcției în eventualitatea nepromovării examenului mă năpădeau. Am promis Maicii că dacă voi reuși, precum și dacă această cale este spre folosul meu, am să mărturisesc, la fel cum am procedat și în trecut, primind ajutor tot de la Fecioara Maria. De asemenea am promis că voi merge la mănăstire și voi da acatist. 

Maica Domnului mi-a încercat credința, vrând să descopăr că inclusiv atunci când nu se mai poate face, teoretic nimic, iar speranța în oameni se năruiește, Dumnezeu ne ascultă și așază, după voia Lui toată lucrarea Sa. 

În dimineața examenului am citit liniștită Paraclisul și am pornit foarte încrezătoare spre facultatea unde aveam să petrec cele 4 ore, care aveau să-mi decidă viitorul. Subiectele mi s-au părut accesibile, fiind pregătită aveam să rezolv suficiente spețe necesare promovării. Pe parcursul celor 4 ore mă rugam constant Măicuței să-mi lumineze mintea, astfel încât să pot da răspunsuri corecte. Am părăsit sala la fel de încrezătoare, însă toată nădejdea mi s-a năruit când am consultat baremul de rezolvare al grilei, constatând că sunt la depărtare de un răspuns corect pentru a dobândi calitatea de avocat. Mai mult decât atât, disperarea mi-a inundat trupul când am constatat evidenta eroare și neconcordanță cu legea a câtorva dintre întrebări.

Eram conștientă că totul s-a terminat, că nu voi mai putea face nimic, că acei membri ai comisiei de examinare, cunoscând precedentul, nu vor accepta niciodată propria greșeală, corectând acele subiecte. Am conchis totuși să depun contestație, dar efectiv nu mai aveam nicio speranță. Vineri susținusem examenul, iar marți avea să fie publicat procesul verbal de soluționare a contestațiilor. Acel sfârșit de săptămână a fost crunt pentru mine. Nu am reușit să îmi revin, plângeam foarte mult, având gânduri pe care aș dori acum să le dau uitării. Chiar am cutezat să mă revolt și să întreb, în naivitatea mea, de ce efortul meu a rămas fără răspuns, insistând în rugăciune…

În ziua următoare am depus contestația, după care am plecat la mănăstirea Cernica, lângă București, unde, cu ultima putere, printre lacrimi m-am rugat la icoana Maicii Domnului să facă o minune cu mine, dacă asta este ceea ce trebuie să fac. Nu puteam păși fără să nu am ochii înlăcrimați. Mergeam abătută, cu capul în pământ. 

Am dat acatist pentru înțelepciune și ajutor în găsirea unei direcții, oricare ar fi aceasta… Mă rugam și îmi aduceam aminte de acel stih din Paraclis „Și nu ne încredința pe noi ajutorului omenesc…”

În ziua în care aveam să aflu rezultatul contestațiilor am fost puțin mai pozitivă, deși eram absolut convinsă că nu se va schimba nimic, ba chiar începusem să iau în calcul alte variante și să-mi depun CV-ul pentru angajare. 

La ora 21 nu mi-a venit a crede când am deschis pagina de internet vizualizând acel proces verbal, observând ca s-a admis mult mai mult decât contestasem eu… dublu față de așteptările mele. 

M-am bucurat enorm. Măicuța Domnului a mijlocit pentru mine, chiar atunci când eu nu îmi mai puneam speranța în bunăvoința acelor oameni de a accepta propria greșeală. Ea a lucrat prin ei și astfel mi-a mai demonstrat încă o dată că toate câte le voiește sunt cu putință, exact precum citisem în Paraclis. Dumnezeu lucrează prin oameni și aude o inimă urgisită și orice glas deznădăjduit. Recunoscătoare îi sunt în veci și slavă îi aduc. Mâhnită sunt totodată asupra faptului că ne rugăm cu atâta ardoare Maicii și Fiului său doar atunci când avem cea mai mare nevoie, iar ulterior uităm făgăduințele, uităm inclusiv uneori să mulțumim cu inimă curată… dar ea, precum o mamă, ne ia sub acoperământul ei și ne liniștește cu nemăsurata ei dragoste și pace.

Slavă ție, Maică, întru toți vecii! 

A. R., Cluj

 
Leave a comment

Posted by on 10/13/2018 in Maica Domnului

 

Am simțit puterea rugăciunilor

Ca un simbol de recunoștință și mulțumire a îndelungii răbdări pe care Maica Domnului și Sfântul Efrem cel Nou au avut-o cu mine, nevrednica, țin să dau această scurtă mărturie, deși, spre rușinea mea, am întârziat scrierea ei.

Sunt studentă la Medicină Dentară în anul V. De curând, cu ajutorul lui Dumnezeu. Anul trecut universitar nu a fost chiar cel mai fericit pentru familia noastră. În iarnă imediat, la 3 zile după înmormântarea bunicii mele, am început sesiunea, iar cu ajutorul rugăciunilor am reușit să rămân integralistă.

În sesiunea de vară, cu mila lui Dumnezeu, am luat note și mai mari. Am simțit puterea rugăciunilor mai ales la ultimul examen, la protetică dentară. Obosită fiind, simțeam că nu mai pot asimila informațiile așa cum se cuvine. Printr-o minune, au venit la examen subiectele pe care le știam cel mai bine și, deși nu m-aș fi așteptat, lucrarea mea a fost notată cu 10. De asemenea, la pedodonție m-am înscris la mărire unde, deși profesorii erau foarte exigenți, mi-au notat lucrarea cu 10.

Slavă lui Dumnezeu pentru toate!

D.

 

Sfinții se smeresc și dau un ajutor atât de delicat

Am simțit ajutorul sfinților de-a lungul vieții. Nu au fost lucruri mari și spectaculoase poate pentru cei din jur, dar pentru mine a fost clar că acele lucruri nu erau pure întâmplări sau coincidențe care mă scoteau dintr-o situație aparent fără ieșire.

Așa au trecut studiile, cu examene la care s-a „întâmplat” să vorbesc cu o colegă despre ce subiect i-a picat ei și apoi – surpriză! – să îmi cadă și mie același subiect, despre care n-aș fi știut să scriu mare lucru dacă nu aș fi discutat despre cum l-a rezolvat colega. Sau un examen la care pur și simplu nu aveam idee cum să rezolv o problemă, dar absolut nicio idee, și mi-am amintit să înalț doar un gând spre Dumnezeu. N-a fost nimic lung și elaborat, nu mult mai mult de un „Doamne ajuta-mă” și apoi mi-a venit o idee pe care urmând-o am reușit să iau 10 la proba respectivă.

Aceste exemple sunt poate mai clare, dar au fost atâtea situații în care din perfecționism sau lene am amânat un proiect până în ultimul moment. Faptul că am reușit să termin apoi acele proiecte foarte mari, de un semestru întreg, într-o zi sau două, și să iau și note mari nu e în nici un caz meritul meu. Așa cum au mai scris și alții aici, simțeam cum îmi veneau ideile una după alta, cum multe probleme sau erori care ar fi trebuit să apară pur și simplu nu apăreau.

Și uite așa am ajuns la doctorat. Am avut probleme să găsesc un subiect care să îmi placă și mie, și profesorului coordonator. La un moment dat mi se părea chiar imposibil să găsesc ceva care să ne împace pe amândoi. Și, totuși, cu ajutorul lui Dumnezeu, am găsit o temă care era perfectă și pentru mine și pentru profesor… mai că nu-mi venea să cred cum de nu mă gândisem la aceasta până atunci, părea atât de naturală și de evidentă! Ca să nu lungesc și mai mult povestea, am să sar direct la momentul de după ce mi-am depus lucrarea de doctorat.

Și pregătindu-mă pentru susținere, am descoperit cu groază câteva greșeli! Nu greșeli care să îmi anuleze contribuțiile – le-aș fi putut corecta în varianta finală pe care trebuia să o public după susținere. În mintea mea îi vedeam deja pe profesori punând la îndoială cunoștințele mele în domeniu datorită faptului că am putut face aceste greșeli. În plus, unul dintre profesorii din comisie era cunoscut ca foarte strict; mă temusem toți anii de doctorat să nu îl am în comisie, nimeni de la coordonatorul meu nu îl avusese în comisie… și iată că a ajuns taman la mine! M-am panicat, mai ales că domeniul lui era cumva o altă perspectivă, oferea un alt mod de rezolvare al unor probleme față de domeniul pe care mă axasem eu. Nu știam foarte bine domeniul lui și acum nu aveam nici timp să învăț! Tot încercasem să mă familiarizez cu domeniul lui în anii de doctorat și pur și simplu nu am reușit: nu găseam resurse, mă apucam și mă lăsam etc. Aceste două aspecte, greșelile și necunoașterea acestui domeniu, m-au făcut să mă panichez total, să mă întreb dacă pot pica susținerea sau să mă tem că voi fi pusă să corectez greșelile și apoi să îmi mai susțin teza o dată.

M-am rugat mai multor sfinți, mai întâi Maicii Domnului, dar și Sfântului Nicolae, Sfântului Arhanghel Gavriil, Sfântului Efrem, Sfântului Nectarie, Sfintei Parascheva, Sfinților Trei Ierarhi, Sfintei Ecaterina, Sfântului Ioan Maximovici, Sfintei Irina (care mă mai ajutase și în altă situație ca cineva să nu observe un anumit lucru – deci speram să mă ajute și acum să nu fie observate greșelile mele și să le pot corecta eu după susținere), Sfinților Montanus și Maxima (prăznuiți de ziua mea) și altora…

Și așa a venit ziua mult temută. Eu de obicei am probleme să mă încadrez în timp: ori termin mult prea devreme ori prea târziu, dar acum m-am încadrat bine și am reușit să îmi controlez emoțiile (de obicei la prezentări vorbesc foarte repede și nervos). Susținerea a trecut foarte repede, întrebările membrilor comisiei au fost foarte rezonabile, mai puțin ale profesorului de care mă temeam. Totuși, a fost mult mai puțin rău decât mă așteptam și au fost discuții în principiu de teorie. Nu a remarcat nimeni greșelile de care mă temeam! Dar cea mai mare surpriză a fost calmul meu în tot timpul acesta. La sfârșit pur și simplu nu simțeam că trecusem prin prezentare și susținere. Evident, înainte să public teza am corectat toate greșelile depistate, cu foarte multă recunoștință că am putut să o fac în liniște și fără a fi făcută de rușine în fața comisiei.

Scriind acum, mi-am dat seama că poate, din afară, ajutorul nu se vede prea bine, dar cred că așa sunt multe minuni mai mici pe care le trăim. Sfinții se smeresc și dau un ajutor atât de delicat încât ai putea zice: „ei, s-a întâmplat!” sau „ai reușit și tu să te aduni că era o zi importantă!” Dar eu știu că nu am reușit asta prin puterile mele.

Și legat de asta mai am o mărturie, deși nu legată de examene. Eu am avut probleme foarte serioase cu tranzitul, trebuia să iau laxative, în cantități din ce în ce mai mari. Așa am ajuns să depășesc și normele recomandate de pe prospect și tot aveam zile întregi în care nimic nu ajuta și ajungeam să deznădăjduiesc.

Și așa am ajuns să-l rog pe Sfântul Efrem, care m-a ajutat foarte delicat. Mai întâi m-a ajutat să găsesc o alternativă naturistă „ușoară” care a funcționat. Deci fără ajutorul lui nu aș fi avut nicio șansă să trec de la un laxativ tare puternic la unul foarte slab. Și apoi după ceva timp a trebuit să călătoresc în Japonia. În primul rând, petrecând noaptea pe avion oricum digestia era dată peste cap, apoi la sosire primele mese au fost pe bază de orez. În plus n-am apucat să iau nici laxativele mai ușoare. Deci logic ar fi fost să am probleme mari. Dar nu, Sfântul Efrem mi-a ajutat și totul a decurs foarte bine – și nu numai atât, de atunci nu a mai trebuit să iau laxative (decât când și când, într-o situație specială, dar nu constant)!

Văd că m-am lungit la vorbă. Acum la final dacă aș putea să dau un sfat celor înainte de examene, ar fi: nu vă rugați doar voi, cereți rugăciunile părintelui duhovnic, ale părinților, ale prietenilor! 

Cu drag, Gabriela