RSS

Category Archives: Maica Domnului

Image

Să chemăm ajutorul sfinţilor cu încredere

rugaciuneÎn primul rând vreau să mulțumesc Sfintei Născătoare de Dumnezeu, Părintelui Arsenie Boca, Sfântului Arhanghel Rafail și Sfântului Efrem Cel Nou, pentru îndrumare și tot ajutorul primit!

Cu ajutorul Născătoarei de Dumnezeu am reușit și am luat bacalaureatul, cu notă mare, după ani de încercări și o sarcină pierdută chiar în preajma examenului. Am cerut îndrumare Părintelui Arsenie Boca legat de orientarea pentru facultate și fără prea multă așteptare a venit și răspunsul: ”Să merg  la Mediu”.

Zis și făcut, m-am înscris, am intrat la taxă, deoarece am dat examenul în toamnă și nici nu aveam note foarte mari. Cea mai mare notă o aveam la matematică, și anume 7,10 (examen făcut de Măicuţa Domnului prin mâna mea).

Bucurie mare pe mine, am intrat exact unde m-a trimis Părintele. A trecut primul semestru, au venit examenele, am luat două, următoarele două picate, dezamăgire mare, supărare. Urma alt examen greu, analiza matematică. Eu deja mă gândeam că dacă pe acesta nu îl iau, mă las de facultate, și ”Iartă-mă Părinte”.

În ziua examenului era sărbătoarea Întâmpinării Domnului, 2 februarie. În seara dinaintea examenului  am citit acatistul și am spus “Doamne, facă-se voia Ta”. Merg cinci, șase persoane înaintea mea. Toţi au picat. Mă ridic și merg eu, iar profesorul spune la sfârșit: “Cinci”. Bucurie mare. Continui facultatea, asta este calea mea.

Urmează semestrul doi, materii mai grele, dar cu nădejde că totul va fi bine. Și așa a și fost. Eu făceam acatistul Sfântului Arhanghel Rafail din îndrumarea unui bun  preot din Chichiş și miraculos, dintr-o dată, simt nevoia să caut despre minunile Sfântului Efrem cel Nou.

Mare mi-a fost surprinderea când am găsit reușite la examene și mărturiile oamenilor. Parcă nici nu îmi venea să cred, dar m-am rugat cu încredere și a urmat în luna mai o restanţă, surprinzător luată cu nota 8. În iunie începe sesiunea de examene, note mari cu mult peste ceea ce știam eu, dar  înaintea  fiecărui  examen chemam în ajutor Sfinții dragi ai sufletului meu.

Acestă  mărturie o datorez Sfântului Efrem Cel Nou. Îmi doresc ca toți oamenii care vor citi această mărturie să aibă încredere și să îi cheme în ajutor pe toți Sfinții, dar în primul rând pe Sfânta Născătoare de Dumnezeu şi vor veni în ajutor într-o clipită, mai repede decât ați putea crede!

Niciun om pe lumea asta nu o să vă ajute mai mult decât Puterile Cerești, dar adevărat este că cerând ajutorul, o vor face prin oameni!

Dumnezeu să vă lumineze inima și mintea!

Ana, Brașov

Advertisements
 
Image

Admitere și loc la buget

MD4Către Maica Domnului „am apelat” când am avut necazuri. O prima mare minune mi-o amintesc ca fiind la admiterea la facultate. Deși luasem meditații, după examenul de admitere eram foarte speriată, căci adunându-mi punctajul, mi-am dat seama că, în cel mai rău caz, aș fi putut lua maximum nota 5 și un pic.

Aceasta era o notă prea mică pentru secția la care doream să intru. În zilele de dinainte de a se afișa rezultatele nu mă mai bucura nimic. Înainte cu o seara de aflarea notei, am citit Paraclisul Maicii Domnului plângând. Dimineața, o colega de-a mamei a sunat-o să-i spună că am intrat la taxă, iar nota pe care am luat-o m-a bucurat: era peste 8. S-a milostivit Maica Domnului.

Începuturile primului an de facultate n-au fost prea frumoase. Eram foarte speriată. Mi se părea că n-o să fac față. În plus, îmi doream să trec la buget. Mi se părea rușinos că, după ce părinții mi-au plătit meditații de-a lungul timpului, eu n-am fost în stare să intru la buget.

Am petrecut mult timp încercând să învăț, dar nu stăteam foarte bine nici cu concentrarea. Am tocit unde nu s-a putut altfel și am lăsat la Catedrală pomelnice în care îmi scriam numele, cu mențiunea că aș fi vrut să trec de la taxă la buget. Evident că o rugam și pe Maica Domnului să mă ajute pentru aceasta.

După fiecare examen în care nu mă așteptam nici la nota 8, mi se părea totul pierdut. Mă gândeam că e nevoie să am note cât mai mari pentru a putea trece la buget. Nu știam câte locuri se vor elibera la buget, adică nu puteam ști câte persoane care au intrat la buget o să abandoneze după un an.

Și uite așa, cu ajutorul lui Dumnezeu și a Maicii Domnului, am glisat de la taxă la buget. În total au fost doar cinci locuri. Cred că Dumnezeu a apreciat efortul și dorința mea aprigă, nu pentru că eram cea mai bună din cei de la taxă.

A. Z., Cluj-Napoca, 2015

Preluat de pe blogul: www.minunialemaiciidomnului.wordpress.com

 
Leave a comment

Posted by on 11/30/2017 in Dumnezeu, Maica Domnului

 
Image

M-am lăsat convinsă să merg la concurs

Spre sfârșitul facultății am renunțat la serviciu, mi-am dat demisia, gândindu-mă că voi mai găsi vreun loc de muncă după ce voi termin eu facultatea. Am regretat mult această decizie și, după aproape un an, timp în care am realizat cât de greu era să găsești un loc de muncă, mi-am călcat pe mândrie și m-am întors la Clinica la care am lucrat, dar pe un post temporar. Aveam salariu mai mic și nesiguranța postului.

După câteva luni au apărut două posturi definitive. Eram trei persoane care lucrau pe un post temporar, eu fiind cea mai nouă, în plus mai veneau și din afară. Celelalte două colege erau de câțiva ani pe post temporar și erau mai îndreptățite să ocupe un post permanent. Eu eram mai veche în clinică, dar renunțasem de bunăvoie la postul meu.

buna_vestire

Nu am vrut cu niciun chip să merg la concurs, pentru că știam că nu e pentru mine acel post. Cu mare greutate m-am lăsat convinsă de o colegă care concura și ea. Chiar și în ziua concursului am vrut să renunț, dar am dat totuși proba scrisă. Urma interviul și în acea dimineață eram acasă, hotărâtă să nu mai merg. M-a sunat colega mea și „de gura ei” am mers cu mare greutate.

Am intrat, lucrările erau corectate, sigilate. Medicul din comisie a deschis colțul cu numele și s-a dovedit că aveam cea mai mare notă. Am fost surprinsă, fericită, dar neîmpăcată pentru colegele mele. Era ziua Bunei Vestiri!

Am mers în baie, am plâns și am mulțumit Maicii Domnului. A fost cadoul nemeritat pe care l-am primit în aceea minunată zi. Pentru mine a fost o minune!

Preluat de pe blogul: www.minunialemaiciidomnului.wordpress.com

 
Leave a comment

Posted by on 11/30/2017 in Maica Domnului

 
Image

Ceea ce eu nu gândeam, dar îmi doream cu adevărat

Terminasem facultatea și mă întorsesem acasă pentru câteva luni în care urma să iau o pauză, înainte de a fi nevoită să dau piept cu realitatea dură şi cu necazurile vieţii. Lipsa de perspectivă cu privire la obţinerea unui loc de muncă şi conştientizarea dezorientării şi a slăbiciunilor mele de tot felul mă umpleau de groază.

Plănuiam ca în toamna ce urma acelei veri să dau admitere la masterat și să mai câștig un an-doi de amânare a înfruntării directe cu viața. Îmi spuneam că în cei doi ani de masterat puteam să îmi găsesc de lucru fără să fie extrem de presant pentru mine să mă angajez undeva. Acesta era un plan care mă liniștea oarecum.

În această stare fiind, în acea vacanță de vară care trecea destul de monoton și de șters, am răspuns cu bucurie invitației unui amic de-al surorii mele de a participa la un concert de chitară pe care el urma să îl susțină împreună cu încă un băiat la un muzeu cu specific etnografic din Gura Humorului. Am vrut să fim acolo cu atât mai mult cu cât știam că amicul surorii mele era un om foarte sensibil și avea nevoie de suportul prietenilor. Și așa, într-o dimineață ploioasă și mohorâtă, am coborât în gara din Gura Humorului.

Concertul urma să aibă loc numai după-amiază, iar până atunci eu, sora mea și încă niște fete, care fuseseră şi ele invitate, am rămas în casa bunicii celui pe care venisem să îl susținem. Bunica acestuia ne așteptase cu ceai cald și o masă plină de bunătăți gătite de ea. Am văzut-o o singură dată în viață, dar mi-a rămas întipărită în minte bunătatea care se degaja din trăsăturile ei, din fiecare gest al ei.

Pentru că băieții care urmau să cânte la muzeu tot repetau piesele lor în casa acelei bunici cu chip şi gesturi pline de blândeţe, iar noi nu aveam altceva de făcut decât să-i ascultăm exersând ori să povestim între noi, am luat-o pe sora mea și pe încă o fată și am ieșit să ne plimbăm puțin prin oraș, chiar și așa, pe ploaie, cum era.

Știam că în Gura Humorului este o biserică cu o icoană făcătoare de minuni a Maicii Domnului, și am rugat-o pe fata care era localnică să mă ducă acolo. În urmă cu mai mulți ani începuse să se răspândească vestea despre acea icoană și ajutorul pe care l-au dobândit mai mulți oameni prin mijlocirea ei.

ss1

Ajunsesem mai demult la icoană, pe când eram în liceu, în timpul unei excursii organizate de diriginta clasei. M-a impresionat atunci faptul că icoana era aşezată în absida din dreapta a bisericii, care avea o intrare îngustă şi unde era mai întuneric.

La prima mea întâlnire cu icoana, aceasta m-a impresionat mult şi am căzut în genunchi înaintea ei, chiar în mijlocul colegilor mei de clasă. Acum, voiam mult să mă întâlnesc a doua oară cu ea şi mă bazam mult pe ajutorul Maicii Domnului.

Am ajuns la biserica în care este adăpostită icoana şi am scris pe un bileţel dorinţa mea: ”Maica Domnului, te rog, fă să intru la master la fără taxă”. Am împăturit bileţelul şi l-am lăsat undeva în rama icoanei, printre zeci de alte bileţele. Am plecat cu inima mai uşoară.

În toamnă, am ales să dau admitere la un master care nu mă interesa. Era un master care pentru prima dată se organiza în acel an la facultatea pe care o absolvisem şi care nu mă atrăgea în niciun chip. Singura raţiune pentru care dădeam admitere acolo era să am loc în cămin şi să obţin o amânare în problema de a-mi găsi unde să lucrez.

La admiterea la acel master, 50% conta media de la licenţă sau cea din anii de facultate, iar eu îmi dădeam şanse mari, pentru că aveam cea mai bună sau a doua cea mai bună notă dintre toţi candidaţii. Totuşi, planul de proiect prezentat de mine, care conta celelalte 50% din nota finală, a fost punctat mai slab şi în final am fost a doua admisă în regim cu taxă.

Dezamăgirea mea a fost foarte mare. Dintr-o dată rămăsesem, mi se părea, fără niciun sprijin. M-am învârtoşat şi mult L-am supărat pe Dumnezeu cu multe gânduri şi alegeri ale mele din perioada care a urmat acestui “eşec”, cum îl numeam eu.

A urmat o căutare dificilă şi destul de lungă a unui loc de muncă, dar Dumnezeu mi-a ajutat chiar şi în învârtoşarea şi revolta mea şi mi-am găsit la jumătatea lunii noiembrie un serviciu. Apoi am decis să urmez nişte cursuri pentru care toţi participanţii plăteau taxă, care se desfăşurau în regim “la distanţă” şi aveau un profil similar facultăţii pe care o absolvisem.

La vreo trei ani de la aceste evenimente, nu mai ştiu din ce motiv, am ajuns pe holurile Facultăţii de Litere. M-a cuprins o nostalgie foarte mare că nu studiasem la Litere şi am avut înţelegerea clară a faptului că mă ratez nedezvoltându-mă în această direcţie. Mi s-a lămurit atunci fără dubiu că vocaţia cu care îl înzestrează Dumnezeu pe om, dacă nu e urmată, îl urmăreşte pe acel om toată viaţa, nu poate scăpa de ea.

Conştientizarea acestor lucruri a fost atât de intensă şi dureroasă, încât mi-a stârnit gândul: “Dar ce ar fi dacă aş face un master aici, la Litere?”. Am început să evaluez posibilităţile. Dintre programele de master care se ofereau în acel an, unul îmi atrăgea interesul în mod deosebit: un master de literatură comparată, Istoria imaginilor – istoria ideilor.

Auzisem însă deja că era foarte greu să fii admis la acel masterat, şi când am început să împărtăşesc unor prietene de-ale mele filoloage această dorinţă a mea, ele mi-au spus la unison că nu e de mine, că nu sunt admişi nici absolvenţi de la Litere la masteratul dorit de mine, darămite alţii ca mine, care veneau de la alte facultăţi!

M-am gândit că voi fi mulţumită totuşi chiar şi dacă aş intra ultima în regim cu taxă şi am hotărât să încerc. Am scris proiectul care se cerea pentru admitere, dar nu eram sigură de el, din niciun punct de vedere. M-am rugat mult să intru şi ultima în regim cu taxă, numai să intru. În mintea mea era continuu această rugăciune: “Doamne, ultima, ultima, dar să intru!”. Aveam emoţii că nu va fi aşa.

Am susţinut proiectul în faţa comisiei şi la scurt timp după aceea, la afişarea rezultatelor, am avut o surpriză foarte mare. Au fost trei persoane admise la master cu nota 10 (zece). Una dintre acelea eram eu. Am fost uluită şi foarte bucuroasă!

Dat fiind că nu făcusem un alt master în regim bugetat, am beneficiat de acest master gratuit, ba cred că am primit şi bursă. Atunci am înţeles că dacă aş fi intrat la buget la acel master care nu mă interesa, la care dădusem admitere îndată după terminarea facultăţii, acum nu aş mai fi putut urma acest master de la Litere, care mă interesa foarte mult, decât dacă îl plăteam. Iar eu o rugasem pe Maica Domnului: “Ajută-mă să intru la master fără taxă”. Şi Maica Domnului a ascultat întocmai rugăciunea mea, dar nu mi-a încurajat alegerea falsă, ci pe cea sinceră.

Cursurile pe care le-am urmat în timpul masteratului mi-au plăcut mult şi, în plus, mi-au dat ocazia în câteva rânduri să împărtăşesc colegilor şi profesorilor din ceea ce învăţam eu însămi de la Biserică despre Dumnezeu. A fost o perioadă binecuvântată şi împlinitoare pentru mine. În plus, proiectul cu care candidasem la admitere s-a concretizat într-o lucrare de dizertaţie pe care apoi mi s-a cerut să o dezvolt şi să o public.

Ştiu că Maica Domnului m-a ajutat. Nici acum nu sunt sigură cât de bun a fost proiectul cu care m-am prezentat la admitere la Masterul de Istoria imaginilor – istoria ideilor –este oricum o chestiune relativă. Dar am experimentat, am descoperit ce înseamnă ajutorul Maicii Domnului, ce înseamnă puterea Ei.

De atunci, aproape de fiecare dată când trec prin Gura Humorului mă duc la icoana Maicii Domnului. Niciodată rama icoanei nu e goală, în ea oamenii înghesuie mereu şi mereu bileţele în care îşi scriu dorinţele şi necazurile lor. Faptul că nu încetează să facă acest lucru, e semn că şi alţii au primit răspuns la rugăciunile pe care le-au făcut înaintea acestei icoane.

Maria-Magdalena, Cluj-Napoca, 2017

Preluare de pe blogul: www.minunialemaiciidomnului.wordpress.com

 
Image

Dorință îndeplinită: loc la buget

Sf%20Efrem%20cel%20Nou%201b[1]

Revin cu o mărturie despre ajutorul primit de la Sfântul meu drag, Efrem cel Nou! Prin mijlocirea Sfântului Efrem cel Nou către Maica Domnului am fost ajutată să intru la buget.

Obținerea unui loc la buget era imposibilă, întrucât numărul creditelor nu îmi permitea să fiu inclusă pe lista celor bugetați, așa că la prima afișare a listelor mă aflam la taxă. Am început să mă rog Sfântului și l-am rugat să mă ajute cum crede el.

A doua zi am fost anunțați de către cei de la Secretariatul Universității că s-a făcut o cerere și s-au adăugat mult mai multe locuri la buget anul acesta comparativ cu anii precedenți. Astfel, când s-au afișat a doua oară listele cu situația studenților am constatat cu uimire și fericire că nu mai eram la taxă.

Sunt convinsă că Sfântul Efrem cel Nou, prin rugăciunile sale, a fost cel care a avut grijă ca dorința mea să se îndeplinească. Îmi cer iertare Sfântului că deși am simțit de multe ori intervenția lui, tot am amânat să scriu despre minunile Acestuia.

Mulțumesc Bunului Dumnezeu, Maicii Domnului, Sfântului Efrem cel Nou, îngerului păzitor că m-au ajutat în orice moment al vieții mele!

Elena, Brașov

 
Image

Un vis ciudat înainte de examenul de titularizare

diving-underwater-sunlight-1200x800

Doamne ajută,

Eram înainte cu o zi de a da un examen foarte greu, de care depindea viitorul meu loc de munca, și anume titularizarea. Lucrasem înainte doi ani ca și învățătoare, dar anul acesta m-am decis să dau examenul pentru educatori. Atunci, înainte de examen cu o zi eram foarte panicată și credeam că nu mai știu nimic din ce învățasem până atunci, mă simțeam pierdută.

În plus, în acea noapte avusesem un vis foarte ciudat, visasem că Dumnezeu îmi spusese că nu mă va ajuta la acest examen și probabil din aceasta cauză eram foarte panicată. Mă consider o persoană credincioasă, iar Dumnezeu a avut grijă de mine, tot timpul m-a ajutat de câte ori I-am cerut ajutorul, nu merg foarte des la biserică, dar încerc să mă rog mai des.

Am intrat pe internet și am încercat să găsesc răspunsuri la visul meu, dar spre surprinderea mea am găsit acest blog pe care am intrat și am început să citesc mărturisirile oamenilor despre minunile care li s-au întâmplat.

M-au năpădit lacrimile în timp ce citeam și am început să mă rog plângând la Dumnezeu, Maica Domnului, Părintelui Arsenie Boca și Sfântului Efrem despre care citisem pe acest blog, să mă ajute să iau o notă bună pentru a lua un post titularizabil. În acele momente în care plângeam fără a mă putea controla, parcă o voce îmi spunea că o să fie bine.

Îmi era foarte frică că o să iau o notă mică și aveam dubii în a mă prezenta la examen sau nu. În cele din urmă m-am dus și m-am tot rugat Lui Dumnezeu să știu la examen, să îmi pice un subiect pe care să îl știu. Subiectele au fost accesibile și am luat 8,20 la examenul scris, o nota bună cu, care aș putea să mă și titularizez, dacă ar fi posturi.

Vreau să îi mulțumesc din tot sufletul meu lui Dumnezeu, Maicii Domnului, Părintelui Arsenie Boca și Sfântului Efrem pentru tot ajutorul pe care mi l-au oferit, și la acest examen și de alte dăți când au fost alături de mine și m-au ajutat necondiționat.

Atunci când m-am rugat, am promis că dacă voi lua o notă bună, voi reveni pe acest blog pentru a scrie despre acestea și pentru a le mulțumi pentru toate câte mi-au oferit. Sper că și alți oameni care vor citi aceste rânduri să se roage și să creadă cu tărie în Dumnezeu căci El ne ajută și ne iubește pe toți.

M. D.

 
Image

Să nu renunțăm

Blogul vostru mi-a făcut cunoștință cu Sfântul Efrem cel Nou și m-a îndemnat să-i cer și eu ajutorul, deși știu că sunt o persoană care își cam “neglijează” sfinții. Nu l-am visat pe acest Mare Mucenic, dar i-am simțit prezența la lumina zilei, în timpul examenelor, dar și al luptelor sufletești. 

În ultima vreme, anumite probleme interioare m-au făcut să-mi pierd încrederea în orice reușită, așa că nu m-am prezentat la aproape jumătate dintre examenele acestui an universitar. Mereu credeam că nu am organizat materia cum trebuie, că nu pot să merg dacă nu am citit totul, că voi eșua.

Aceeași scrupulozitate m-a însoțit și în viața duhovnicească; am amânat spovedania, spunându-mi că Hristos nu mă poate primi așa cum sunt (adică fără o analiză minuțioasă a greșelilor). Uneori, ajungeam chiar în fața bisericii și mă răzgândeam.

Cum ar fi putut să mă asculte Dumnezeu într-o asemenea stare? Cine ar fi putut să mă salveze? Am îndrăznit să mă rog Maicii Domnului, căci ea era singura mea nădejde. 

mzl.lxgjwggg.320x480-75

Examenele restante au fost programate în zile consecutive, așa că simțul meu de organizare și-a primit pedeapsa binemeritată. Am reușit să promovez unele module, chiar cu note bune, deși nu învățasem cât ar fi trebuit.

Ultimele două examene erau mai dificile; la unul dintre ele am eșuat, deși parcursesem materia. Am fost atât de supărată, “ceva” din mine îmi spunea să renunț la toate, că nu mai are rost.

Am stat vreo 6 ore doar să plâng și să decid dacă voi merge la proba practică de a doua zi. Mereu am avut nevoie de timp ca să procesez nereușita, însă acum îmi lipsea. Mi-am amintit de ceea ce citisem undeva: “Când ai un necaz mare, să te rogi Maicii Domnului!” și i-am promis că voi mărturisi ajutorul ei. Am încercat să mai citesc materia, în zig-zag, ba plângând, ba rugându-mă. Eram în pragul pierderii anului universitar. 

De obicei, când cer ajutorul lui Dumnezeu la examene, îl simt de la intrarea pe poarta facultății. De data aceasta, lucrurile au stat invers. Aveam o probă practică-două cazuri medicale, tip întrebare-răspuns dezvoltat și un subiect din teorie. Cele două cazuri mi-au fost străine, am “improvizat” cât am putut, am aflat și rezultatul, iar la unul dintre ele nu obținusem notă de trecere. Mi-am făcut curaj și am extras și un subiect din teorie-tot necunoscut; dacă aș fi eșuat și aici, mai aveam o singură șansă de a susține examenul. Profesorul a citit notele de la cazuri, iar eu am aflat că obținusem rezultate mai bune decât știam. Matematic, nu ar fi fost posibil. 

Am rămas printre ultimii cu subiectul teoretic; atunci profesorul ne-a dat să scriem altceva și m-am descurcat. N-am apucat să mă bucur de reușită, căci am aflat de la un coleg că media nu-mi va fi încheiată, pentru că nu am depus o cerere la secretariat. Era târziu, nu am mai găsit pe nimeni, dar am mers la grilă cu inima pe ace, așteptându-mă să fiu eliminată în orice moment din cauza birocrației. Totul a fost bine, am obținut chiar media 7, în condițiile în care m-am împărțit între atâtea materii.

Știu că m-am întins cu mărturisirea, dar am simțit nevoia să povestesc despre dragostea Născătoarei de Dumnezeu, care e mai presus de legile matematicii, de probabilități și șanse. Doar atunci când te afli într-o stare disperată, înțelegi rugăciunile adresate ei, nu le mai citești mecanic, nu ți se mai par arhaice. 

Aveți încredere în Dumnezeu, oricât de dificilă ar fi situația voastră! Nu L-am auzit vreodată sfătuindu-ne să renunțăm!

A. S.