RSS

Category Archives: Sfântul Nectarie de Eghina

Image

Am simțit spor în timp ce învățam

sf efremSalutare tuturor!
Săptămâna trecută am avut de susținut un test la fizică. Recunosc, la aceasta materie nu sunt prea bună, nu am înclinație, dar mă străduiesc sa învăț, să dau ce este mai bun din mine…Doamna profesoară ne-a spus din ce sa învățăm. Acest test a fost important pentru mine, deoarece îmi doream să îmi îndrept notele și să demonstrez că pot mai mult (am avut doar note de 5 și 6)…din cauza efortului psihic și fizic simțeam că nu pot să rețin nicio informație, eram ca un copil in vârsta de 3 ani care este obligat sa citească. Cu o zi înainte intrasem în panică, nu știam ce să mai fac…deodată deschid un sertar și văd cartea “Sfântul Efrem cel Nou- Luminătorul tuturor celor care învață sau au de trecut examene ori încercări”. Am citit mărturiile frumoase din carte dar și de pe acest blog, care m-au bucurat și m-au întărit.
Apoi, am aprins candela in fața icoanei Maicii Domnului și m-am rugat Ei să mă ajute, cu lacrimi în ochi. Apoi am făcut  acatistul Sfântului Efrem și m-am rugat și Sfântului Nectarie, Domnului Iisus Hristos.
După ce m-am rugat, am simțit o pace de nedescris. Am simțit spor în timp ce învățam, spre mirarea mea am reținut rapid informațiile și am dormit liniștită. La test au fost subiectele pe care le știam cel mai bine și parcă era cineva langă mine în timp ce scriam, parcă nu eram eu (de obicei nu terminam toate cerințele din cauza emoțiilor). Azi am aflat rezultatele, am luat o nota bună, 8!
Îți mulțumesc Sfinte Efrem pentru tot, ești un Sfânt prea bun! Ai o inimă de mamă.
Niciodată sa nu vă pierdeți speranța. Dumnezeu să fie cu noi!
Alexandra, București 
 

Nu îmi venea să cred

Exams

Această mărturie trebuia trimisă acum mult timp, atât de mult încât și eu mă mir cum am putut amâna atât, dar sper să le fie totuși de folos și altora.

Anul trecut, pe vremea aceasta, eram tot în sesiune, anul 2 la Medicină, la București. Urma examenul de anatomie, un examen extrem de dificil și cu mari emoții. Am învățat cât am putut, dar simțeam că încă am lipsuri, fiind o cantitate foarte mare de informație, mă temeam că voi fi întrebată fix din ce știam mai puțin.

Am tras cu mari emoții primul subiect, îl citesc – nu îmi venea să cred. Subiectul pe care îl învățasem primul, cu maximă conștiinciozitate, era fix în mâna mea. „Doamne ajută”, zic în gând și iau și al doilea subiect… nu îl știam perfect, dar era acceptabil, mă descurcam cât de cât la el. Oricum era bun… Și îl trag și pe al treilea… fix ce repetasem cu o seară înainte!!! Doar ce zisesem în gând: „de mi-ar pica așa ceva…”. Și S-a milostivit Dumnezeu, îmbunat de rugăciunile multor Sfinți, căci înainte de fiecare examen, trec și pe la Mănăstirea Radu Vodă, mă închin la icoana Maicii Domnului, la raclele Sfântului  Efrem cel Nou și Sfântului Nectarie Taumaturgul, precum și la icoanele din stânga, unde se află Sfânta Parascheva, Sfântul Antonie, Sfântul Atanasie, Sfântul Paisie, Mântuitorul Iisus Hristos, dar și mulți alți Sfinți mă însoțesc pe calea aceasta a Medicinei.

Așadar, am luat „10 cu felicitări”, iar din subiectul pe care nu îl știam perfect, nici nu am mai fost întrebată, pentru că deja îmi convinsesem profesorul. Cu adevărat, o minune! Căci cu alte subiecte, nu aș fi luat această nota, pe care totuși mi-o doream foarte tare: 10 la anatomie. Un cadou din Cer!

Semestrul următor, același examen, aceleași emoții. Din grabă, când am scos halatul din ghiozdan, cumva a sărit și sticluța cu mir și s-a spart. Mirosea a mir în toată sala și se mirau și colegii mei de cât de puternic se simțea. În acea agitație, nici nu știam: „O fi vreun semn bun?! Sau poate nu…”.

Dar din nou, lucrurile au decurs  în chip minunat și am luat 10 cu toții!!! Mare este mila Domnului! La un moment dat, la ultima întrebare, nu știam niciunul ce ne cerea profesorul… și cumva, din darul Duhului Sfânt, m-am trezit spunând chiar eu răspunsul… „Pentru asta, ai nota 10!”. M-am luminat toată de bucurie, mulțumesc lui Dumnezeu!!!

Mult har de Sus… căci Dumnezeu și Sfinții nu întârzie să răspundă la rugăciunile oamenilor!

M.D. , București

 

 

 

Bucurie ai ajutând decât fiind ajutat – mărturie a două prietene

Scriu aceste rânduri pentru a mărturisi cum m-a ajutat Sfântul Efrem cel Nou să-mi ajut prietena să obțină licența în arhitectură la Facultatea din Belfast, Irlanda.

Prietena mea se numește Paula și o cunosc de la Facultatea de Arhitectură din Cluj. Am fost împreună pentru o scurtă perioadă la Bisericuța studenților din Hașdeu de unde am aflat de Sfântul Efrem cel Nou de care am prins drag. Menționez că sunt studentă la arhitectură, plecată în străinătate, rugându-mă și eu Sfântului să obțin diploma de master în domeniu în 2020.

Se împrimăvăra anul acesta când Paula mi-a mărturisit că se află puțin în dificultate cu proiectul de licență. La propunerea colegei de apartament a Paulei, Lucy, irlandeză ortodoxă, am luat binecuvântare să ne rugăm împreună în fiecare zi cu rugăciunea Lord Jesus Christ have mercy on me a sinner!” ceea ce am și făcut începând cu Postul Mare până la predarea proiectului.

Personal, mă bazam mult și pe ajutorul Sfântului Efrem cel Nou. Citisem mărturii despre cum au fost alți tineri ajutați și eram ferm convinsă că ne va ajuta și pe noi pentru că îmi părea super specialist în așa ceva. Vorbeam zilnic cu el exprimându-mă simplu și sincer. Sfinte, te rog ajut-o pe Paula! Sfinte, te rog dă-ne înțelepciune! Mă înduioșam cu lacrimi citind acatistul mai ales când Paula avea predări intermediare.

În 25 mai, sâmbătă, eram nelămurită ce voi face în acea zi. Precizez că temporar locuiesc la sat, cu tatăl și bunicul meu. La sat, sâmbăta e ziua cea mai încărcată cu treabă. Adesea terminam această zi frântă de oboseală și mă întristam când seara îmi rămânea prea puțin timp de rugăciune. Dar în acea săptămână, neplanificat conștient, am terminat toată treaba înainte. Mă miram singură prin casă și ziceam: mă, ceva e în neregulă! Dau cu ochii de icoana sfântului și cu îndrăzneală zic: Efreme, da’ eu ce fac azi? Tocmai atunci sună telefonul.

Răspund și o aud pe Paula. Precizez că Paula este o persoană mult prea delicată care nu prea spune ce o doare decât atunci când e grav. Până în acea zi replici vagi. Încoace, încolo dar concret zero. Zice că are nevoie de ajutor. No bine, te ajut. Dar ce proiect faci? Aflu ce proiect de arhitectură face. Mă luminez complet. Se ia negura de pe mine. Înțeleg de ce mă rugasem până atunci. Înțeleg de ce m-am zorit să fac ceea ce nu știam că trebuie să termin mai repede. Înțeleg ce trebuie să fac azi și zilele ce vin. Dar nu înțeleg de ce nu mi-a spus mai repede care e baiu’. Biserică! Biserică ortodoxă în Irlanda!

Aflu rapid ce pot să fac și mă apuc de treabă. Orelele trec repede muncind amândouă și comunicând prin skype. Ce știam de la Paula era că predarea proiectului e marți. Ajungem să închegăm până marți planșele, dar ea află că predarea e miercuri. Bucuria noastră! Mai aveam puțin de lucru la felul în care arătau planșele și la strategia urbană. Această ultimă parte m-am angajat să o fac eu. Aveam o idee nedeslușită în cap, dar ceva îmi spunea că e o idee salvatoare. Strategia urbană și felul în care puteam reprezenta s-a înghegat uimitor de repede în mintea mea, lucru ce mi-l pot explica doar prin mijlocirea Sfântului Efrem cel Nou.

Auzisem povestită într-o predică a părintelui din sat o minune recentă a icoanei Maicii Domnului Panaghia Saidnaia din Siria. Maica Domnului a înviat un musulman care venea la icoana ei cu bani după ce fusese atacat și ucis. Acel musulman a devenit ortodox împreună cu toată familia sa. De când mă rugam împreună cu fetele am auzit mai multe mărturii despre convertiri, dar această minune m-a marcat și mi s-a cuibărit în minte. O legam de prezența Paulei printre oameni care nu cunosc ortodoxia și însetează fără să știe după ce, dar adevărul nu le este accesibil. Ceva îmi șoptea că e posibil ca Domnul să îi cheme și pe ei în turma Sa. Mai multe discuții cu Paula mi-au format și întărit această opinie de la care am început să elaborez strategia proiectului. Bisericuța din proiectul Paulei apărea în Belfast ca un element arhitectural deosebit, diferit de ceea ce se vedea în arhitectura irlandeză. În stil bizantin, bisericuța și centrul parohial adosat ei se prefigurau ca niște apariții inedite, care te cheamă să le descoperi, să le treci pragul, să le descifrezi chemarea.

După o noapte nedormită, dar pe care am simțit-o plină de lumină, am terminat această planșă. Am numit-o COME AND SEE sau VINO ȘI VEZI, după chemarea adresată lui Natanael de Filip. Vino și vezi ce este ortodoxia. Vino și vezi o biserică ortodoxă arhitectural. Vino și trăiește câteva clipe în acest spațiu cu speranța nespusă că în drumul Lui, poala hainei Mântuitorului poate atinge pe oricine (reproduc din Jurnalul fericirii, părintele Nicolae Steinhardt). Nu m-am gândit niciodată până atunci conștient la un asemenea demers. În acel moment, ca un flash fotografic mi-au trecut prin minte și simt clar și acum ca și atunci că nu am le-am gândit eu. Cred că mi-au fost puse în gând de Duhul Sfânt pentru rugăciunile Maicii Domnului și ale Sfântului Efrem cel Nou.

Sunt uimită și nedeslușită încă. Rămâne o taină acest ajutor la care m-a chemat Paula. Mă bucur că ne-a învrednicit Dumnezeu și am reușit. Ea să ia diploma și eu să o ajut. Dumnezeul nostru, slavă Ție! Măicuță Sfântă, te fericim și-ți mulțumim! Sfinte Efrem cel Nou, te iubim și-ți mulțumim! In english too: Saint Ephraim the New, we love you and we thank you! 

Gabriela, Grănicești

Mai jos avem și mărturia prietenei ei, Paula 🙂 

Am studiat în străinătate pentru o perioadă de cam 4 ani și, la un an de la finalizarea primei etape de studii, am început să mă rog Sfântului Efrem cel Nou pentru dobândirea unei locuințe și a unui loc de muncă și le-am primit pe ambele după mila Domnului!

Părinții mei m-au ajutat și mă ajută în continuare minunat de mult, de asemenea și prietena mea, Gabriela. Mulțumesc lui Dumnezeu pentru uimitoarea prietenie, pentru sprijinul părinților, în special al mamei mele. În acel moment când am început să mă rog mai aveam încă un an de studii până la finalizarea lor.  A fost un an greu, erau presiuni din partea universității care m-au afectat. Universitatea de care aparțineam este deschisă la orice stil de viață al studenților, lucru care a intervenit sever în sporul meu în studii. În orașul în care locuiam se simțea mult presiunea Brexit-ului, competivitatea între colegi cât și pentru locurile de muncă.

Astfel, prin mijlocirea Sfântului Efrem, am început să mă rog Sfântului Serafim de Sarov să mă îndrume cum să îmi păstrez integritatea. În tot timpul acesta, atâtea întâmplări, într-ajutorări s-au întâmplat, precum ajungerea mea la închinarea moaștelor Sfântului și buna întelegere în cadrul familiei din care provin. Aceste minuni m-au sprijinit să trec peste încercările care au urmat, toate cu ajutorul rugăciunilor Sfântului Efrem și al ascunsului Sfințit Ierarh Nectarie. Printre cele mai minunate întâmplări e că am primit ajutor din partea Bisericii ROCOR (Russian Orthodox Church Outside Russia) din acea localitate, prin care am împărțit chiria cu o prietenă creștin ortodoxă, Lucy, care prin simpla ei purtare m-a ajutat să trec peste presiunile din exterior resimțite la universitate.

Din păcate, atunci starea mea psihică s-a degenerat și greu puteam îndeplini activități simple. Eram înconjurată de frici și angoase chiar și când mergeam pe stradă. Eram îngrijorată dacă voi trece studiile și am apelat la Sfântul Serafim de Sarov și la Sfântul Porfirie Kapsocalivitul pentru ajutor. Amândoi mi-au liniștit sufletul. Am primit o carte a Sfântului Porfirie din partea unei prietene de la biserica studenților din Cluj-Napoca, pentru care îi mulțumesc din suflet, pentru că m-a ajutat foarte mult. Și am avut un îndemn să mă aproprii de Sfântul Serafim când am decis să îi cumpăr icoana și acatistul.

La fiecare pas am fost ajutată. Deși eram în străinătate, am cerut ajutor din partea  Gabrielei, pentru a-mi finaliza proiectul, întrucât am fost anunțată pe ultima sută de metri că aveam prea puține lucrări pentru a trece. Acest ajutor atât de mult a contat pentru a îndeplini cerințele de absolvire… a fost un ajutor esențial! Am îndrăznit să cer ajutor. Din darul Gabrielei, prin mijlocirile Sfântului Serafim, am primit sprijin pentru a finaliza cu bine studiile cât și pentru revenirea și adaptarea mea în România. Dumnezeu a rânduit să avem situații asemănătoare cât și aceleași studii prin străinătate, ajutorul mult ne-a împrospătat sporul muncii noastre și rostul nostru, prin mijlocirea Sfântului Efrem cel Nou, mereu aproape, în fiecare împrejurare.

E minunată povățuirea Sfinților, cât și a Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu, care ne-a fost ocrotitoarea muncii noastre. Ajutorul Sfântului Efrem cel Nou în privința locuinței și a locului de muncă după revenire, s-au materializat, după adaptarea mea în țară. Fiind în România, acum lucrez, iar viitoarea mea căsuță e în curs de amenajare! Continuă și acum ajutorul Sfinților în viețile noastre, nimic nerămânând fără răspuns. Iar, Gabriela, urmează să-și finalizeze la rândul ei studiile, iar Sfinții îi sunt povățuitori în sporul ei, finalizarea studiilor fiind o temelie pentru aflarea rostului ei în lume. Sper să îi fiu de asemenea de ajutor, precum reușesc. Cumva, încercările prin care am trecut la predări, acum le va trece ea în cursul anului acesta. O minunată întâmplare și într-ajutorare prietenească, sprijinită de Sfinții nostri.  

Mă rog să împlinesc versetul următor „Prin răbdarea voastră veți dobândi sufletele voastre”, verset ce îmi e sprijin de nădejde în toate adaptările prin care trec și am trecut.

Paula, Cluj-Napoca

 

Toată suferința a fost spre folos

Salutare tuturor!

În următoarele rânduri, voi mărturisi ajutorul primit din partea Mântuitorului, a Maicii Domnului, a Sfântului Efrem cel Nou și a Sfântului Nectarie, ajutor primit în cea mai neagră perioadă din viața mea. Având alături de mine icoana Maicii Domnului și cartea Sfântului Efrem cel Nou, scriu cu lacrimi în ochi, cu recunoștință și bucurie că astăzi (10 iunie) m-am reînnoit sufletește și am început să cred după atâta timp, timp în care m-am îndepărtat de Dumnezeu fără să vreau.

Clasa a 9-a, pentru mine, a fost o schimbare majoră: mi-a fost puțin greu să mă obișnuiesc cu noul sistem al profesorilor și cu cerințele lor. Sunt elevă la profil real, specializarea științe ale naturii și anul acesta, cum am zis, a fost unul dificil. Am fost în situație de corigență la matematică și chimie, ceea ce pentru mine a fost un șoc imens – în toți anii precedenți de școală am avut note mari. Matematica pentru mine este o fobie: devin anxioasă și mă panichez, am o problemă psihologică la această materie. Nu vreau să pară că găsesc scuze, dar acesta este adevărul; voința mea este mare, dar când deschid cartea mă panichez și simt scârbă (în școala generală am avut o profesoară de matematică care mi-a transmis aceste sentimente).

Am avut o perioadă în care am suferit mult, plângeam zi de zi, mă învinovățeam mereu și începusem să mă urăsc; simțeam că deznădejdea și neîncrederea mă copleșesc. Nu mai aveam încredere în oameni, în nimeni și mi-am zis în gând: „Singura mea salvare este Hristos și Maica Sa. Așa cum Hristos a biruit moartea, păcătul și porțile iadului, împreună cu Ei, voi birui această perioadă, iar Ei îmi vor pune lucrurile din viață în ordine”.

Uneori, după ore, mergeam la Mănăstirea Radu-Vodă din București și mă rugam Maicii Domnului, dar participam și la slujba Sfântului Maslu. Mănăstirea aceasta este un colț de Rai, iar orice om deznădăjduit care merge acolo, va simți cum povara i se ușurează (cel puțin eu așa am simțit) și va simți prezența Domnului. Mă rugam cu propriile cuvinte, dar citeam și Paraclisele Maicii Domnului – erau perioade în care le citeam zilnic, de mai multe ori pe zi. Ea mi-a ușurat mâhnirea, simțeam că doar ea mă înțelege și simțeam cum mă protejează. Cu timpul, cu mici pași de bebeluș, am reușit să depășesc mâhnirea.

Apoi, i-am descoperit pe Sfântul Efrem cel Nou și pe Sfântul Nectarie. Despre Sfântul Efrem cel Nou aflasem acum un an, am citit mărturiile de pe acest site și aveam respect față de acest Sfânt, însă nu știam de ce nu mă simt atașată față de el, spre rușinea mea. Am citit cărțile „Sfântul Mare Mucenic și Cuvios Efrem cel Nou – Mărturii ale minunilor săvârșite în zilele noastre”, „Sfântul Nectarie – Minuni în România” și „Despre ajutorul Maicii Domnului”. Mărturiile mi-au fost de mare folos și am rămas uimită de ajutorul pe care îl dăruiesc oamenilor care cred cu adevărat în puterea Domnului. După atâta timp, am simțit speranță și mi-am pus toată nădejdea în ei.

Ziua de azi, 10 iunie, a fost decisivă pentru mine. Nu știam dacă voi promova sau nu și inima îmi bătea puternic. Am îndeplinit cerințele doamnei profesoare, iar înainte de a ajunge la liceu, am citit Paraclisul Sfântului Efrem cel Nou și mă rugam tot timpul lui, în gând. Spre marea mea uimire, mi-a dăruit o liniște de nedescris și, când am aflat că am promovat, am plâns de bucurie. După puțin timp, am realizat că am promovat datorită celor menționați mai sus.

Tot astăzi, am fost ascultată la istorie și cerințele profesorului sunt mari (trebuie să facem noi rezumatul lecțiilor dintr-un manual, iar volumul lecțiilor este destul de mare). Am reușit să învăț puțin, mi-am repetat în pauze, până să intru în sală, pentru a fi ascultată. Tot atunci l-am chemat pe Sfântul Efrem cel Nou și i-am zis să aibă el grijă de tot. În timp ce eram ascultată, țineam în mână iconița sa. El a avut grijă și profesorul m-a întrebat din lecțiile pe care le-am învățat, obținând o notă bună.

Dacă nu mă ajutau Maica Domnului, Fiul ei și Sfinții menționați, nu promovam și nu depășeam această perioadă, cu siguranță. Credeam că totul va fi rău, dar m-am înșelat. Acum înțeleg cu adevărat, că la Dumnezeu totul este cu putință. Am realizat că orice este posibil cu Hristos și că toată suferința a fost spre folos: m-am apropiat din nou de Dumnezeu și m-am reînnoit sufletește.

Vă mulțumesc Sfinte Efrem, Maică Sfântă, Doamne Iisuse, Sfinte Nectarie, că ați avut grijă de mine azi și că m-ați ajutat să promovez și să cred, deși „mulțumesc” este prea puțin. Menționez că am mai citit Acatistul Mântuitorului, Acatistele Maicii Domnului (Bucurie neașteptată, Bucuria celor necăjiți, Grabnic ajutătoare și al Sfântului Acoperământ), Acatistul și Paraclisul Sfântului Nectarie, Acatistul și Paraclisul Sfântului Efrem cel Nou, care au fost pentru mine cele mai frumoase rugăciuni.

Credeți, rugați-vă și nu deznădăjduiți!

București, A.R

 

Am simțit deodată că mi se ia întreaga greutate de pe inimă

Imagine similarăPentru că nu știu unde să scriu ce mi s-a întâmplat în vara anului 2016, voi scrie întâmplarea prin care am trecut pe acest site.

Pe 29 mai 2016 am avut un preinfarct, fiind la locul de muncă. Nefiind cine să îmi țină locul, întrucât lucrez în vânzări, mi-am văzut de treabă mai departe ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat, deși numai eu știam cât de rău mă simțeam.

Pe 7 august 2016, mi s-a făcut iar rău la locul de muncă, încât nu mai puteam să mă țin pe picioare. În zilele care au urmat, fără să exagerez, cu greu puteam să stau în picioare sau pe scaun, cu greu puteam mânca sau merge pe stradă, iar seara, când mă culcam, mă simțeam de parcă aveam o greutate de 10 kg pe pieptul meu. Nu am fost la medic pentru că mă simțeam distrusă din punct de vedere fizic și psihic.

Cu o zi înainte de sărbătoarea Sfântului Fanurie am fost sfătuită să merg la Biserica Greacă din Constanța, întrucât eu aici locuiesc, și să mă închin icoanei făcătoare de minuni a Sfântului Fanurie care se găsește în această biserică. Simțeam că mai aveam câteva săptămâni de trăit și mă culcam cu frică în fiecare noapte, neștiind dacă mă voi trezi a doua zi.

Am mers, deci, pe 26 august la biserica respectivă și m-am rugat atât Sfântului Fanurie cât și Sfântului Nectarie, ale cărui moaște le-am găsit acolo, fiind aduse pentru sărbătoarea de a doua zi, și Sfintei Parascheva, al cărei veșmânt se afla tot în biserica respectivă, adus pentru aceeași ocazie. M-am rugat din toată inima mea ca sfinții să facă o minune cu mine, întrucât eu mă simțeam distrusă din toate punctele de vedere. Acest lucru se întâmpla ziua, pe la ora 14. În seara aceleiași zile, la ora 22, stând în pat, am simțit deodată că mi se ia întreaga greutate de pe inimă și că eu nu mai sufeream de absolut nimic.

Mai multe cuvinte sunt de prisos și nu pot decât să dau slavă sfinților Fanurie, Nectarie și Parascheva pentru tot ajutorul pe care mi l-au dat și pentru tot binele pe care mi l-au făcut. Amin.

Camaruta Mihaela Aurelia

 

Am reușit

Imagine similarăDeși nu am crezut vreodată că minunile pot lua pe cineva atât de tare prin surprindere, s-a întâmplat. Am avut recent un examen foarte greu, la Medicină. L-am picat în timpul anului așa că acum am decis că voi învăța mult mai bine.  Zis și făcut.

Am învățat foarte mult, iar în ziua examenului, când a fost afișat baremul de corectare, m-am speriat foarte tare. Am crezut chiar că există posibilitatea să nu îl iau datorită faptului că erau foarte multe detalii. 

M-am rugat foarte mult și până să susțin examenul și în special în ziua afișării baremului. Voiam doar să îl trec, iar când am văzut notele, nu am putut să cred. Luasem 7! Nu am crezut vreodată că astfel de minuni mi se pot întâmpla și mie.

Nu doresc decât să le mulțumesc Sfântului Luca al Crimeii, Sfântului Efrem, Sfântului Nectarie și totodată Preasfintei Născătoare de Dumnezeu pentru tot ajutorul oferit.

Nu rămâneți deznădăjduiți! Sfinții sunt mereu gata să sară în ajutorul nostru, bineînțeles dacă ne ajutăm și noi pe noi învățând pentru examene. 

Mi-aș dori ca toți cei care au credință să se roage și să nu își piardă încrederea. Sfinții si Bunul Dumnezeu să vă ajute!

E. R., București

 

Am reușit să intru la liceul unde mi-am dorit

În luna iunie se apropia examenul de clasa a VIII – a. Aveam emoții foarte mari: îmi doream o notă bună ca să pot intra la liceul dorit. La română, nu apucasem să învăț toate operele literare, deoarece am acordat mai multă atenție matematicii.

Cu o zi înainte de examen m-am dus la Catedrala Patriarhală din București și am făcut acatistul Sfintei Cuvioase Parascheva, paraclisul Maicii Domnului, acatistul Sfântului Antonie cel Mare, al Sfântului Nectarie și al Sfântului Spiridon ca să mă ajute să îmi stăpânesc emoțiile și să fie totul bine.

Cel mai bine știam genul epic. A doua zi când așteptam în sala de examen să vină subiectele, îmi venea să plâng de bucurie. Picase ceea ce știam eu cel mai bine: genul epic. Am reușit să obțin o notă bună și să intru la liceul unde mi-am dorit: Colegiul Național „C. A. Rosetti”.

Le mulțumesc Sfinților, Maicii Domnului și lui Dumnezeu că m-au ajutat. Consider că nu contează cantitatea rugăciunii, ci calitatea ei. M-am rugat cât de des am putut. Credeți în Sfinți, deoarece vă ajută mereu!

Alexandra R.

București