RSS

Monthly Archives: April 2014

Licența la matematică

Maica-Domnului-a-Patimii-2Am început de prin anul III de facultate (acum sunt în anul V) să mă rog Maicii Domnului, de fiecare dată când îmi aduceam aminte, scurt, sincer și la obiect, să mă ajute cu licența. Nu știam ce trebuie să fac, nu știam ce aș putea să scriu, cu ce să încep, de unde…

Însa, în vara anului trecut m-au contactat foștii mei profesori de matematică din anul I, ca să fac un plan de business pentru firma pe care voiau să o deschidă. M-am bucurat nespus de mult. Pe lângă faptul că Maica Domnului m-a ajutat cu alegerea temei de licență, mi-a mai și trimis o persoană care să mă ajute pe tot parcursul lucrării. 

În scurt timp, am ajuns să termin în mare parte lucrarea și trebuia să o prezint profesorilor de matematică. Problema era că lor nu le plac lucrările în Word și atunci am decis să scriu proiectul în LaTex. Cum nu știam sa-l folosesc și atunci când am încercat să scriu câteva linii de cod îmi apăreau tot felul de erori, am renunțat foarte repede la gândul ăsta, dar totuși eram neîmpăcată. 

Pe de altă parte, îmi mai lipseau niște lucruri și aveam foarte puțin timp la dispoziție să le pregătesc, așa că am început să mă rog Sfântului Efrem să mă ajute. Eram stresată pentru că nu voiam să scriu lucrarea în Word, dar nici LaTex nu știam.

Din senin am dat peste un program care are același rezultat ca și LaTex-ul, doar că e mult mai simplu de utilizat, Lyx. Sfântul Efrem cel Nou m-a ajutat nespus de mult, putând astfel să termin ce aveam de pregătit pentru ședință și să scriu totul în Lyx. lyx-screenshot-1

Totuși, ca să pot termina ce aveam de pregătit pentru reuniune, am stat mai multe nopți la rând. Aveam reuniunea într-o joi la 17:00, și chiar și atunci, ca să pot termina la timp m-am culcat la 8 dimineața, dar încă îmi mai lipseau niște lucruri. Am zis că e mai bine să dorm puțin, să mă odihnesc și să mă trezesc iar la 13:00. Eram convinsă că nu o să mă pot trezi, nu numai din cauză că nu pot să mă trezesc ușor, dar și din cauza oboselii acumulate.

Și m-am rugat din nou Sfântului, să aibă el grijă să mă trezească, și s-a milostivit și mi-a ascultat rugăciunea. M-am trezit pe la 12:45, simțind lângă pat un înger îmbrăcat în lumină. Eu cred că a fost chiar Părintele. Am simțit o mare bucurie, deoarece am tot citit că Sfântul Efrem se arată oamenilor în vise și în vedenii, dar știind că sunt foarte nevrednică de o astfel de minune, eram tare mâhnită și îmi doream și eu să-l văd sau să-i simt prezența.

Sf-Efrem-icoana-Biserica-Studentilor-ClujEram foarte fericită că și-a arătat marea dragoste și către mine. Am vrut să povestesc întâmplarea asta, nu pentru mărirea mea, ci pentru a arăta că Sfântul Efrem cel Nou ajută grabnic chiar și pe cei mai păcătoși.

Țin să menționez că Sfântul Efrem m-am ajutat și în luna decembrie a anului trecut la un examen care era foarte important pentru mine. M-a ajutat chiar dacă nu am reușit să-mi împlinesc făgăduința făcută către el și către Maica Domnului. 

Îi rog să mă ajute să pot să mă țin de cuvânt și să îmi îndeplinesc promisiunea făcută. Le sunt foarte recunoscătoare amândurora, atât Maicii Domnului cât și Sfântului Părinte Efrem cel Nou pentru ajutorul nemeritat pe care l-am primit și pentru dragostea lor. 

Rugăciunile izvorâte din adâncul inimii niciodată nu rămân fără răspuns, nici de la Maica Domnului, nici de la Sfântul Efrem cel Nou, și cu atât mai puțin de la Dumnezeu. 

Doamne ajută!

M.M., Zalău

 

„Pe tine te iert!”

Cu greu m-am hotărât să merg la examenul pentru Didactica limbii române; aveam la dispoziție aproape două zile ca să mă pregătesc. Dacă aș fi amânat însemna să mă încarc cu examene în sesiunea de restanțe în care deja aveam altele planificate.

Examenul era oral și consta în prezentarea unui dosar realizat în echipă. Întrucât era târziu și nu aveam timp să mă documentez singură, am fost oarecum constrânsă de împrejurări să accept ceea ce mi-a propus o colegă să lucrăm, și anume despre poezia lui Ion Barbu. Mi-era teamă să mă apropii de acest poet încă din anii trecuți, fiind dificil de înțeles… Acum însă, mi-am zis că trebuie să am încredere în Dumnezeu, că El va putea să lucreze indiferent ce poet aș fi ales pentru dosar.

75f999231d_barbu1Astfel, am mers la colega mea să discutăm. O parte a dosarului – planul de lecție – trebuia să se facă individual; restul (analiza unor manuale în care apăreau poezii de Ion Barbu, analiza programelor, propunere de text critic și justificare) presupunea muncă în echipă. Colega mea se documentase, a selectat fragmente din manuale și a găsit două texte critice bune pe care le-am și împărțit.

Totuși, era mult și trebuia să lucrăm serios, întrucât profesoara noastră avea exigențe mari (și pe bună dreptate le avea, întrucât cursurile și stilul ei de predare erau impecabile, cu toții o prețuiam pentru aceasta).

Îmi amintesc că examenul era sâmbăta. Vinerea aceea am mai și pierdut vremea, deși un prieten profesor m-a ajutat cu o structură pentru planul de lecție. Din pricina proastei organizări si a lenii, nu l-am finalizat… L-am făcut pe acest om să-și mai și piardă vremea cu mine.

Vineri seara, am mers să mă rog înaintea înaintea icoanei Maicii Domnului în bisericuța din campusul universitar. I-am cerut ocrotire și putere ca măcar să fac ceea ce îi făgăduisem colegei mele. Sâmbăta pe ultima sută de metri am încercat să dau documentului pentru portofoliu o formă cât de cât prezentabilă. Mă rugasem Maicii Domnului cu disperarea omului care se agață de ultima nădejde.

Examenul începea la ora 12. Era deja 12 și eu încă scriam. Am hotărât împreună cu colega mea să ne întânim la 12:30, întrucât ne gândeam că vor prezenta alți colegi înaintea noastră. Amândouă eram stresate și încercam să ne păstrăm calmul. Am ajuns la facultate în jur de ora 13.

Am așteptat apoi mult până am prezentat. În tot acest timp, mă rugam Maicii Domnului să nu-mi piară nădejdea. Nu aveam planul de lecție care reprezenta o parte esențială a dosarului…paramythia-vatoped

Ne-a venit rândul, am spus ce aveam de spus. Profesoara nu ne-a întrerupt deloc discursul, deși lucrul acesta nu se întâmplase la ceilalți colegi; pe ei îi întreba tot felul de detalii și avea o atitudine oarecum circumspectă. La sfârșit ne-a întrebat dacă vrem să mai adăugăm ceva, dar noi n-am mai răspuns nimic. După noi, urma să prezinte și ultima grupă.

Abia după ce s-a terminat totul am mers la profesoară și i-am spus: „Știți, vă rog să mă iertați, eu nu am făcut planul de lecție. Nu este în dosar. Nu știu cum să procedăm… Eventual aș putea să-l aduc în restanță?”.

Atunci, s-a uitat la mine cu multă blândețe și a zis: „Dar nu-l mai face. Pe tine te iert”. Până în acea clipă stătusem într-o încordare teribilă, eram plină de frici, de oboseală și mă aflam în pragul cârtelii. Când am auzit cuvintele ei, inima mi s-a înmuiat cum se înmoaie pământul după ploaie. Mă gândeam la pilda datornicului nemilostiv și la dragostea Maicii Domnului.

Ana-Maria, Cluj-Napoca

 
Leave a comment

Posted by on 04/06/2014 in Maica Domnului