Am aflat de Sfântul Efrem cel Nou într-o perioadă grea din viața mea, când lucrurile păreau neorânduite și când nu întrezăream vreo speranță. Am aflat de la o prietenă dragă care de atunci încolo reprezintă pentru mine o alinare.
În primele zile am fost neîncrezătoare, așa cum sunt eu de obicei, nu știam cine este Sfântul Efrem, ce a făcut el, cum mă poate ajuta pe mine, dar totuși, mi-am alungat reticența și am citit din paraclisul și acatistul Sfântului. Pe măsură ce citeam, am început să și cred. Era ca și cum, sfios, Sfântul Efrem s-ar fi apropiat de nevrednica lui rugătoare, lin, ca nu cumva să mă simt constrânsă sau stingherită. L-am îndrăgit cu adevărat, iar Sfântul a răspuns la fiecare rugăciune a mea, la fiecare.
Mai întâi trebuie să menționez că aveam în față un an sabatic de învățat. Terminasem o facultate grea, dar nu îmi găseam loc de muncă, iar familia mea nu avea posibilități financiare. În ciuda acestui lucru, ai mei m-au încurajat ca timp de un an să învăț pentru un examen la nivel național, cu mii de candidați și doar zeci de locuri disponibile. Misiunea era destul de dificilă, eu nu fusesem o studentă strălucită, iar la acest tip de concurs intrau numai oameni temeinic pregătiți. Dar nu am lăsat împrejurările acestea să mă descurajeze și în lunile care au urmat am învățat cât am putut eu de mult și de bine. Aveam o liniște în suflet, deși insuficient, mă mai rugam Sfântului Efrem cel Nou, iar el îmi lumina calea.
La un moment dat, pe la mijlocul perioadei de studiu, tatăl meu și-a făcut niște analize din care reieșea că ar fi fost posibil să aibă o formă incipientă de cancer. M-am temut îngrozitor, părinții mei sunt cei mai importanți pentru mine, dar nu am dezarmat. Am continuat să învăț pentru că numai așa îi puteam ajuta cu ceva. M-am rugat cât de sincer am știut eu Sfântului Efrem și după fiecare rugăciune simțeam pace, ca și cum mi-ar fi transmis că o să fie bine. Și a fost bine. La un set mai amănunțit de analize a ieșit că tatăl meu nu avea cumplita boală și că era sănătos. Niciodată nu îi voi putea mulțumi îndeajuns Sfântului pentru ajutorul său.
A venit și momentul examenului care consta în trei probe. Am trecut cu bine de prima dintre ele și cea care triază cel mai mult concurenții, noi rămânând din câteva mii de aspiranți, sute pe cele doar câteva zeci de locuri. A doua probă a fost în sine o experiență pe care nu o voi uita. M-am prezentat încrezătoare, însă mereu temătoare să nu pierd ceea ce am dobândit deja. Și așa s-a făcut că nu mi-am împărțit bine timpul, m-am agitat și mai rămăseseră cinci minute în care eu trebuia să completez mai mult de 30% din grile. În acel moment, am luat o decizie radicală, de care nu sunt mândră, dar care m-a salvat. Am încercuit mai la nimereală, deși șansele să „nimeresc” o variantă din cele multe ale unui subpunct erau infime. Și totuși, o parte considerabilă din răspunsurile astfel consemnate a fost corectă. În aceste împrejurări m-am calificat pentru proba a treia a concursului, iar acolo cu ajutorul Sfântului Efrem și a Bunului Dumnezeu și Fecioarei Maria am luat o notă foarte bună, reușind în final să promovez examenul cu bine.
Scriu aceste rânduri, astăzi, cu o întârziere de câțiva ani, deși îi promisesem Sfântului Efrem că voi da mărturisire despre ajutorul său de îndată. Îi cer iertare Sfântului care totdeauna în chip tainic știu că a avut grijă de mine și îi mulțumesc. Poate că acum m-a îndemnat, în sfârșit, să scriu, la o altă cumpănă, că atât de nerecunoscători suntem câteodată noi, oamenii. Îl rog pe bunul și Sfântul Părinte Efrem cel Nou să mă mai ajute o dată, că mare nevoie am, căci el ajută pe tot omul care îl cheamă.
G.C. din Oradea
În urmă cu aproximativ doi ani m-am hotărât să candidez la un concurs pentru funcția de director. În perioada premergătoare susținerii am aflat de minunile Sfântului Efrem cel Nou. Am citit zilnic acatistul sfântului, m-am rugat și am promis că dacă voi reuși la concurs, voi merge în Grecia să îi mulțumesc pentru ajutor.
Am avut de susținut o olimpiadă județeană foarte importantă și eram mereu temător că nu mă voi putea califica mai departe. Era un mare vis, mă mai calificasem și în ultimii doi ani și doresc să urmez și o facultate în acest domeniu. Învățam, mai pierdeam vremea, iar învățam, dar aveam impresia că uit mereu ce învăț. Nu am deznădăjduit și în săptămâna cu olimpiada, de luni până vineri, am citit Paraclisul Maicii Domnului. La examen am avut subiecte cunoscute, m-am panicat puțin, știind că e și foarte subiectiv, dar m-am descurcat și am luat 10. Vineri înainte de olimpiadă mă și spovedisem, iar duminică m-am împărtășit. M-au ajutat mult și rugăciunile prietenilor mei. 
