RSS

Category Archives: Părintele Ilie Lăcătuşu

Image

În culmea deznădejdii

Ilie-LacatusuȘi pe mine m-a ajutat Părintele Ilie Lăcătușu, deși la început ”l-am prigonit”. Iartă-mă Părinte Ilie!

Când eram în culmea deznădejdii, i-am citit acatistul, iar câteva zile mai târziu, Părintele Ilie mi-a îndeplinit cererea.

Am fost și la el de câteva ori și m-am închinat la moaștele lui și de fiecare dată m-am întors cu o mare bucurie sufletească.

Îți mulțumesc Părinte Ilie și pentru că la început nu te-am vrut în viața mea, dar tu nu te-ai îndepărtat de mine și mi-ai arătat cât de minunat ești! Am să povestesc despre tine celor din jurul meu și am să împart acatistul tău ca să te cunoască cât mai multă lume!

Nicoleta

Advertisements
 
 
Image

Un serviciu potrivit pentru mine

vladstudio_googlelibrary_800x480

Vreau să vă mărturisesc despre ajutorul primit de la Dumnezeu, Maica Domnului, Părintele Ilie Lăcătușul şi de la ceilalţi sfinţi la care m-am rugat.

Eu am absolvit Facultatea de Litere şi am lucrat în învăţământ până în anul 2012, când am renunțat, ca mulți alții. Însă, din nefericire, nu mi-am găsit de lucru ceva potrivit studiilor mele. Timpul mă presa pentru că eram în șomaj neindemnizabil. Astfel, am fost nevoită să accept să lucrez pe un post inferior pregătirii mele: vânzătoare la un chioşc de ziare.

În perioada decembrie 2015-aprilie 2016 am urmat un curs postuniversitar de biblioteconomie. Cursul s-a finalizat în iulie 2016 cu susţinerea unei lucrări de disertaţie. Imediat după susţinerea disertaţiei am început să mă uit după un post de bibliotecar. Majoritatea cereau experienţă, iar un post unde nu se cerea, era la departe și nu puteam face naveta pentru că nu era mijoc se transport. Ar fi trebuit să stau în gazdă, ceea ce nu mi-aş fi permis.

Am cerut sfatul părintelui duhovnic şi la sugestia lui am început să citesc “Acatistul Maicii Domnului, Bucuria celor necăjiţi”. Între timp mama a discutat despre mine cu o verişoară de-a ei din Bucureşti. La sugestia ei am început să ne rugăm şi la Părintele Ilie Lăcătuşul.

La scurt timp minunea a avut loc! Am reuşit, fără pile, să iau examenul pentru un post de bibliotecar, la Biblioteca Universitară din Timişoara.

Le mulţumesc pentru ajutor Maicii Domnului, Părintelui Ilie Lăcătușu și celorlalți sfinți la care m-am rugat.

Sorina, Timișoara

      

 
Image

Medicamente anxiolitice

În urmă cu o săptămână am susţinut examenul de specialitate, care reprezintă cel mai important examen din cariera unui medic.

Eu lucrez pe o secţie cu puţini medici rezidenţi şi implicit am avut multe gărzi. Astfel, timpul meu de studiu a fost limitat. În septembrie am avut un atac de panică văzând cât de mult mai am de învăţat pentru a termina prima trecere prin materie. Pare pueril şi şcolăresc felul în care am reacţionat… dar materia multă asociată cu oboseala cronică şi lipsa de exerciţiu de învăţat m-au copleşit. În plus, mai era şi faptul că ştiam că voi avea cea mai dificilă comisie, care an de an pică până la jumatate din participanţi.

Doctors-Post-Pics-Where-They-Sleep-At-Work-To-Defend-Med-Resident-Caught-Asleep12În acea perioadă m-am rugat mult Maicii Domnului, Sfântului Nicolae, Părintelui Ilie Lăcătuşu (pe care l-am descoperit datorită vouă), Sfântului Dimitrie Basabarov, Sfinţilor Trei Ierarhi, Sfintei Maria Magdalena şi Sfântului Mina. De asemenea, mergeam mult la Mănăstirea Radu-Vodă, mănăstirea mea de suflet, şi mă rugam Sfântului Nectarie, pe care îl consider sfântul meu protector. Tot atunci l-am descoperit pe Sfântul Efrem, despre care ştiam doar că ajută femeile care vor să rămână însărcinate. Am început să îi citesc cărţile cu minuni, care au fost pentru mine adevărate medicamente anxiolitice.

Prima minune a fost întârzierea examenului… cu o lună! A doua minune a fost faptul că proba scrisă, care era cea mai grea, a picat fix de sărbătoarea Sfântului Nectarie. A fost primul an din ultimii 5 în care această comisie nu a picat pe nimeni. De asemenea, sfinţii m-au ajutat şi la celelate probe.

În concluzie, examenul a fost un succes. Am luat o notă foarte foarte bună! Le mulţumesc sfinţilor şi Maicii Domnului pentru ajutor.

Mult succes,

Andreea

 
Image

Am luat exemplul şi ne-am rugat

În toamna anului trecut am luat o hotărâre chiar după ce am venit de la Mănăstirea Radu Vodă, unde m-am rugat Sfântului Nectarie. Acesta m-a luminat într-un mod cu totul neaşteptat că trebuie să schimb şcoala fetei celei mari.

În curând am aflat că este greu să găsesc şcoala potrivită (fata mea este şi foarte emotivă). Atunci am scris un pomelnic în limba engleză pe care l-am trimis la Mănăstirea Sfântului Nectarie din insula Eghina din Grecia, în care am cerut ajutor sfântului să ne lumineze direcţia în care să mergem.

Ajutorul a venit repede şi am găsit şcoala potrivită. Ulterior însă, ne-am izbit de alte bariere, printre care faptul că trebuia să dea un examen. S-a pregatit şi cu o lună înainte a dat un test de verificare. În urma acestuia, am aflat că nivelul cunoştinţelor era insuficient pentru a promova examenul, aşa că a început să studieze mai intens.

imagesÎn acea perioadă am citit despre minunile făcute de Sfântul Efrem cel Nou celor ce dau examene şi am descoperit o mărturie a unei persoane care a precedat astfel: a citit seara, înainte de examen Acatistul Acoperământului Maicii Domnului şi Acatistul Sfântului Efrem cel Nou, iar dimineaţa Paraclisul Maicii Domnului şi Acatistul Sfântului Efrem cel Nou. Am încercat şi eu şi fata mea aşa înainte de examen.

În timp ce aşteptam să iasă din examen, stând în spatele şcolii, am observat prin jaluzelele trase ale secretariatului două icoane mari care parcă mă priveau. Erau icoana Maicii Domnului şi icoana Sfântului Efrem cel Nou!

După două zile am aflat că a luat examenul, în ciuda faptului că nu fusese deloc uşor.

Mulţumim Bunului Dumnezeu, Maicii Domnului, Sfântului Nectarie, Sfântului Efrem cel Nou, Părintelui Arsenie Boca, Sfântului Mina, Părintelui Ilie Lăcătuşul, Sfântului Nicolae, Sfântului Spiridon pentru tot ajutorul şi dragostea lor!

A. H., Bucureşti

 

Peste așteptările mele

Mulţumesc Maicii Domnului, Părintelui Arsenie Boca, Părintelui Ilie Lăcătuşu şi Sfântului Antonie cel Mare pentru tot ajutorul din perioada examenelor.

4225805719_607448cf6f_bAm avut o perioadă de rătăcire în ultimul an de facultate. Doar în pragul sesiunii am început să elaborez lucrarea de licenţă, acest lucru nepermiţându-mi să învăţ pentru examene… Astfel am rămas cu trei restanţe pe care trebuia să le iau ca să pot intra în examenul de licenţă.

M-am rugat enorm de mult la Părintele Arsenie Boca, Părintele Ilie Lăcătuşu, iar înainte de a începe examenul citeam o rugăciune către Sfântul Antonie cel Mare. Acest lucru mi-a luminat mintea şi după fiecare rugăciune simţeam că sfinţii mă vor ajuta.

Am reuşit să iau toate examenele, dar mai aveam doar 3 zile de învăţat pentru licenţă. Am făcut o rugăciune şi m-am apucat… Am cuprins doar jumătate din materie. În ziua examenului m-am rugat mult să nimeresc subiecte cunoscute, şi… aşa a fost! Nota de la licenţă a fost peste aşteptările mele. Am luat examenele (examenul scris şi cel oral) cu o medie de 9!

Mulţumesc sfinţilor pentru ajutorul lor!

N.V.

 

Am câștigat un prieten ce-mi va fi alături mereu

Telecommunications_coolSunt student la Universitatea Politehnică din București. Facultatea de Electronică, Telecomunicații și Tehnologia Informației. Minunea ce mi s-a întâmplat are legătură cu una dintre sesiunile de examene din cadrul facultății la care studiez.

Înainte de a povesti despre asta, aș dori să vorbesc puțin despre momentul în care am aflat pentru prima dată despre Părintele Ilie Lăcătușu.

Mi-amintesc că era 21 iulie 2013, în ajunul prăznuirii Părintelui Ilie, prăznuire despre care aveam să aflu chiar în acea seară, când am venit în vizită la prietena mea pentru câteva zile, dată fiind perioada vacanței de vară – ea locuiește în apropierea Bucureștiului.

Încă din momentul sosirii mele acolo, părinții prietenei mele, care dimineață fuseseră la Mănăstirea Pasărea, pentru a asista la slujba Sfintei Liturghii, înainte de a pleca către casă au primit Acatistul Sfântului Ilie Lăcătușu împreună cu îndemnul de a merge în vizită la capela din Cimitirul Giulești, unde sunt păstrate sfintele sale moaște. Ei mi-au oferit să citesc cărticica cu acatistul primit, unde se găseau și câteva amănunte referitoare la viața părintelui.

Chinurile și nevoințele prin care am citit că trecuse acest mărturisitor al lui Hristos, deși sumar descrise în cărticică, m-au emoționat așa de tare și m-au determinat să citesc pentru prima oara acatistul chiar în acea seară. Încă din acel moment am simțit cum între mine și Părintele a luat naștere o prietenie sinceră.

Cu toate că după citirea acatistului său, m-am luat cu cele lumești, fără să îmi dau seama, Părintele mă chema la el. Astfel, ziua de 22 iulie, a debutat pentru mine și prietena mea, sub semnul agitației și haosului cotidian. Drept urmare, dis-de-dimineață, am plecat în grabă spre București, prietena mea fiind programată în primele ore ale dimineții la examenul auto teoretic. Pe lângă acest examen al ei, ziua fiind lungă, multe sarcini trebuiau duse la bun sfârșit.

Când am terminat toate treburile în oraș și ziua părea că pentru noi a luat sfârșit și ne pregăteam să ne întoarcem spre casă, o chemare lăuntrică atât de puternică m-a făcut să îmi îndrept pașii în direcția total opusă celei spre casă… Cuprins cu totul de această chemare, am început chiar să alerg înspre Giulești, lucru care pe prietena mea a surprins-o, dar pe care l-a înțeles, atunci când i-am explicat ce simt.

Astfel, am făcut împreună un drum de aproximativ 50 de minute, care nouă ni s-a părut de doar câteva minute… Imediat ce am ajuns la locul cu pricina, încă de la intrarea în cimitir, am simțit o pace interioară cum rar ne este dat să simțim. Ajungând la capelă, lucru deloc de mirare, am observat că va trebui să rămânem la o coadă ce însuma mulțime mare de credincioși (lucru care ne-a bucurat de altfel, în loc să ne întristeze). În timpul așteptării, împletită cu rugăciune către Părintele și cu binecuvântate discuții despre ajutorul oferit nouă de către sfinți, ni s-au alăturat și părinții prietenei mele.

Venind și așteptatul moment, al închinării la moaștele Părintelui Ilie Lăcătușu, mă simțeam atât de copleșit de sfințenia locului (e un lucru bine știut că omul sfințește locul), încât în momentul în care m-am apropiat să sărut sfintele moaște și crucea Părintelui, am simțit că el este mai viu decât noi și că ne binecuvintează pe fiecare în parte, parcă având un surâs cald. Acest sentiment, pe care nu-l mai trăisem înainte, m-a determinat să cred că am câștigat un prieten ce-mi va fi alături mereu de atunci înainte, în încercările și ispitele acestei vieți.

Am plecat de-acolo, cu promisiunea făcută mie însumi că am să revin cât de des pot. Bineînțeles că făgăduințele făcute, îndeosebi noua înșine, adesea nu sunt ținute… Deși am continuat să citesc acatistul Părintelui, ceea ce m-a adus din nou la capela unde se aflau sfintele moaște s-a întâmplat înainte de sesiunea de examene din iarnă, și anume să mă cuprindă deznădejdea.

Cu inima strânsă de frica examenelor ce-mi stăteau înainte, cu trei zile înaintea primului examen, mi-am zis să fac o ultimă încercare, amintindu-mi de prietenul care cu atâta căldură mă primise la sine în luna iulie și de nenumăratele momente cand i-am simțit intervenția în viața mea.

Pe o vreme geroasă, afara fiind în jur de -10°C, am așteptat în jur de trei ore să-mi vină rândul alături de alte câteva zeci de persoane care sperau în ajutorul sfântului. Pe aproximativ toată durata așteptării, am citit acatistul Părintelui și m-am rugat să alunge de la mine duhurile deznădejdii și ale trândăviei, care mă încercau tot mai aprig, și să pună ordine în viața mea. În momentul în care m-am inchinat sfintelor sale moaste am simțit pe loc cum pacea lua locul deznădejdii și încrederea lua locul neîncrederii.

Am plecat de acolo cu credința că Cineva își dorește ca eu să reușesc (Dumnezeu nu ne vrea proști!). Cu toate acestea, ziua primului examen se apropia cu pași grăbiți, iar eu am constatat în seara dinaintea încercării cu pricina că nu am acoperit nici jumătate din materia cerută la examen! Cu credință în ajutorul Sfântului și al lui Dumnezeu, am pornit spre facultate.

Pe toata durata drumului, nu știu cum, dar mi-am găsit timpul să revăd unele probleme, posibile subiecte de examen. Ceea ce s-a întâmplat mai departe, bănuiesc că intuiți… Am primit ca subiecte de examen exact problemele pe care le revăzusem ultima dată, în metrou, și al căror mod de rezolvare mi-l însușisem destul de bine, iar ca subiect de teorie exact ceea ce stăpâneam mai bine!

Ilie-LacatusuExamenul a fost trecut, iar nota obținută a fost una dintre cele mai bune din sală! Să fie oare doar o coincidență?! Eu nu cred. Astfel, tot cu ajutorul Sfântului, căruia vreau să-i mulțumesc pentru grabnicul ajutor ce nu a ezitat să mi-l ofere, sesiunea am trecut-o cu bine, la cele mai importante materii obținând note nesperat de mari!

Astfel, pentru mine Părintele Ilie rămâne un mare sfânt, care nu pregetă să ne ofere ajutorul său nici în cele mai mărunte aspecte ale vieții cotidiene. Am avut și continui să am multe întâmplări minunate petrecute în urma rugăciunilor către Părintele, dar pe care le voi povesti cu următoarea ocazie.

Așadar, un îndemn sincer către toți cinstitori de sfinți: „Rugați-vă Părintelui! Nu veți ieși rușinați de la el!”.

George-Cristian Datcu, București

 
 

Trecând peste mulțime de restanțe

7Sunt absolventă de medicină şi mă simt datoare să vă povestesc minunile din viaţa mea. Eram în anul V de facultate, când s-a întâmplat să am 8 restanţe, pe care trebuia să le dau în toamnă. Nu ştiam cu care materie să încep.

Ştiind cu siguranţă că am picat la Radiologie, am învăţat şi m-am pregătit în mod conştiincios pentru aceasta materie. Nota o ştiam de la profesor, la proba orală ne comunicase rezultatele. Când mi s-a spus ce notă am, colega mea de apartament era lângă mine şi a auzit şi ea ce mi-a spus profesorul. Aveam 4 la Radiologie.

Cu toate acestea, când m-am dus la examen, înainte de a intra în sală, am trecut pe la secretariat. Verificând catalogul, secretara m-a întrebat dacă am venit la mărire. Am rămas nedumerită, pentru că nu venisem la mărire, ci pentru restanţă. Secretara mi-a spus că aveam deja nota în catalog.

Pentru a fi liniştită, am rugat-o să verifice la decanat dacă nu s-a comis vreo greşeală cu această notă. De la decanat mi s-a spus că am luat nota 6 la Radiologie. Mai mult decât atât, profesorul m-a întrebat dacă aş fi vrut, totuşi, să îmi măresc nota. Eu i-am spus că nu vreau şi că sunt mulţumită cu nota care apărea în catalog. Nici nu mai ştiu cum am ajuns acasă, de uimită ce eram.

O altă materie foarte dificilă, unde se pică, este Neurologia. Din cele 8 persoane care eram la examen, profesorul m-a strigat pe mine şi m-a chemat să extrag 5 bilete pentru examenul scris. Am extras 3 subiecte pe care le-am primit şi astă vară! Mare minune a fost aceasta: să scot 3 subiecte pe care le-am mai primit, pe masă fiind o mulţime de bilete diferite!

Pentru acest examen eu am plâns foarte mult și am citit viața Părintelui Ilie Lăcătușul, care are moaşte întregi şi este făcător de minuni. Mormântul părintelui se află în cimitirul „Adormirea Maicii Domnului” din cartierul Giuleşti, Bucureşti. Aveam mari emoţii pentru acest examen, de aceea m-am rugat cu lacrimi şi am citit acatistul și paraclisul Părintelui şi am aprins o lumânare mare în cinstea lui.

Până în ultima clipă am avut emoţii pentru Neurologie, nu aveam nădejde că îl voi lua. Am fost într-o îngrijorare continuă până s-a afişat nota. Materia aceasta era foarte importantă pentru mine. Dacă nu luam examenul, treceam în an complementar, pentru că aveam prea  multe restanţe. Slavă lui Dumnezeu că l-am luat!

Pe când eram în anul II de facultate, deși am scris la examenul de Biochimie, din spusele profesoarei a reieşit că nu am făcut faţă şi că nu am adunat punctajul necesar pentru a promova examenul măcar cu nota 5. Cu toate acestea, profesoara m-a chemat în cabinetul ei şi mi-a spus că pentru ambiţia mea, pentru dorinţa de a învăţa în ciuda marilor probleme de sănătate, ea îmi va da nota 5 ca să promovez examenul. Mare minune şi de data aceasta!

În anul I am picat 9 sau 10 materii. Cineva m-a întrebat la ce materie ai trecut totuși, eu i-am spus că numai la „Educaţia fizică”.

Apoi, s-a întâmplat ca la Biologie celulară, marele Profesor Gheorghe Benga să-mi corecteze lucrarea de faţă cu mine. La sfârşit mi-a spus că am scris mult pe lângă subiectul pe care-l aveam. Atunci mi-a spus: „Totuși eu îţi dau examenul ca să te încurajez să înveți mai mult!”.

Aşa am început eu medicina şi, am reuşit, sub ocrotirea lui Dumnezeu şi a Maicii Domnului, să merg până la capăt şi să fiu absolventă. Multe minuni mi s-au întâmplat. Ar trebui să scriu o carte ca să le înşir pe toate.

Înainte cu trei săptămâni de examenul de licenţă am căzut într-o depresie şi într-o deznădejde atât de cruntă, încât nu mai puteam dormi de frică, nici nu puteam mânca, ci doar plângeam în hohote până mi se făcea rău. Asta se repeta în fiecare zi. De la atâta plâns, începeam să tremur din toate încheieturile, astfel încât mi s-a blocat şi coloana şi nu mai puteam sta decât culcată.ortodoxie1

Până la urmă, am picat licenţa, iar acum stau un an acasă. Dar am să dau din nou examenul şi nădăjduiesc să-l iau. Pentru că dacă Dumnezeu mă ajută, totul se poate, chiar dacă noi nu prea merităm!