RSS

Category Archives: Domnul nostru Iisus Hristos

Toată suferința a fost spre folos

Salutare tuturor!

În următoarele rânduri, voi mărturisi ajutorul primit din partea Mântuitorului, a Maicii Domnului, a Sfântului Efrem cel Nou și a Sfântului Nectarie, ajutor primit în cea mai neagră perioadă din viața mea. Având alături de mine icoana Maicii Domnului și cartea Sfântului Efrem cel Nou, scriu cu lacrimi în ochi, cu recunoștință și bucurie că astăzi (10 iunie) m-am reînnoit sufletește și am început să cred după atâta timp, timp în care m-am îndepărtat de Dumnezeu fără să vreau.

Clasa a 9-a, pentru mine, a fost o schimbare majoră: mi-a fost puțin greu să mă obișnuiesc cu noul sistem al profesorilor și cu cerințele lor. Sunt elevă la profil real, specializarea științe ale naturii și anul acesta, cum am zis, a fost unul dificil. Am fost în situație de corigență la matematică și chimie, ceea ce pentru mine a fost un șoc imens – în toți anii precedenți de școală am avut note mari. Matematica pentru mine este o fobie: devin anxioasă și mă panichez, am o problemă psihologică la această materie. Nu vreau să pară că găsesc scuze, dar acesta este adevărul; voința mea este mare, dar când deschid cartea mă panichez și simt scârbă (în școala generală am avut o profesoară de matematică care mi-a transmis aceste sentimente).

Am avut o perioadă în care am suferit mult, plângeam zi de zi, mă învinovățeam mereu și începusem să mă urăsc; simțeam că deznădejdea și neîncrederea mă copleșesc. Nu mai aveam încredere în oameni, în nimeni și mi-am zis în gând: „Singura mea salvare este Hristos și Maica Sa. Așa cum Hristos a biruit moartea, păcătul și porțile iadului, împreună cu Ei, voi birui această perioadă, iar Ei îmi vor pune lucrurile din viață în ordine”.

Uneori, după ore, mergeam la Mănăstirea Radu-Vodă din București și mă rugam Maicii Domnului, dar participam și la slujba Sfântului Maslu. Mănăstirea aceasta este un colț de Rai, iar orice om deznădăjduit care merge acolo, va simți cum povara i se ușurează (cel puțin eu așa am simțit) și va simți prezența Domnului. Mă rugam cu propriile cuvinte, dar citeam și Paraclisele Maicii Domnului – erau perioade în care le citeam zilnic, de mai multe ori pe zi. Ea mi-a ușurat mâhnirea, simțeam că doar ea mă înțelege și simțeam cum mă protejează. Cu timpul, cu mici pași de bebeluș, am reușit să depășesc mâhnirea.

Apoi, i-am descoperit pe Sfântul Efrem cel Nou și pe Sfântul Nectarie. Despre Sfântul Efrem cel Nou aflasem acum un an, am citit mărturiile de pe acest site și aveam respect față de acest Sfânt, însă nu știam de ce nu mă simt atașată față de el, spre rușinea mea. Am citit cărțile „Sfântul Mare Mucenic și Cuvios Efrem cel Nou – Mărturii ale minunilor săvârșite în zilele noastre”, „Sfântul Nectarie – Minuni în România” și „Despre ajutorul Maicii Domnului”. Mărturiile mi-au fost de mare folos și am rămas uimită de ajutorul pe care îl dăruiesc oamenilor care cred cu adevărat în puterea Domnului. După atâta timp, am simțit speranță și mi-am pus toată nădejdea în ei.

Ziua de azi, 10 iunie, a fost decisivă pentru mine. Nu știam dacă voi promova sau nu și inima îmi bătea puternic. Am îndeplinit cerințele doamnei profesoare, iar înainte de a ajunge la liceu, am citit Paraclisul Sfântului Efrem cel Nou și mă rugam tot timpul lui, în gând. Spre marea mea uimire, mi-a dăruit o liniște de nedescris și, când am aflat că am promovat, am plâns de bucurie. După puțin timp, am realizat că am promovat datorită celor menționați mai sus.

Tot astăzi, am fost ascultată la istorie și cerințele profesorului sunt mari (trebuie să facem noi rezumatul lecțiilor dintr-un manual, iar volumul lecțiilor este destul de mare). Am reușit să învăț puțin, mi-am repetat în pauze, până să intru în sală, pentru a fi ascultată. Tot atunci l-am chemat pe Sfântul Efrem cel Nou și i-am zis să aibă el grijă de tot. În timp ce eram ascultată, țineam în mână iconița sa. El a avut grijă și profesorul m-a întrebat din lecțiile pe care le-am învățat, obținând o notă bună.

Dacă nu mă ajutau Maica Domnului, Fiul ei și Sfinții menționați, nu promovam și nu depășeam această perioadă, cu siguranță. Credeam că totul va fi rău, dar m-am înșelat. Acum înțeleg cu adevărat, că la Dumnezeu totul este cu putință. Am realizat că orice este posibil cu Hristos și că toată suferința a fost spre folos: m-am apropiat din nou de Dumnezeu și m-am reînnoit sufletește.

Vă mulțumesc Sfinte Efrem, Maică Sfântă, Doamne Iisuse, Sfinte Nectarie, că ați avut grijă de mine azi și că m-ați ajutat să promovez și să cred, deși „mulțumesc” este prea puțin. Menționez că am mai citit Acatistul Mântuitorului, Acatistele Maicii Domnului (Bucurie neașteptată, Bucuria celor necăjiți, Grabnic ajutătoare și al Sfântului Acoperământ), Acatistul și Paraclisul Sfântului Nectarie, Acatistul și Paraclisul Sfântului Efrem cel Nou, care au fost pentru mine cele mai frumoase rugăciuni.

Credeți, rugați-vă și nu deznădăjduiți!

București, A.R

 

Se cuvine să întâmpinăm un examen curați sufletește

Am avut de susținut o olimpiadă județeană foarte importantă și eram mereu temător că nu mă voi putea califica mai departe. Era un mare vis, mă mai calificasem și în ultimii doi ani și doresc să urmez și o facultate în acest domeniu. Învățam, mai pierdeam vremea, iar învățam, dar aveam impresia că uit mereu ce învăț. Nu am deznădăjduit și în săptămâna cu olimpiada, de luni până vineri, am citit Paraclisul Maicii Domnului. La examen am avut subiecte cunoscute, m-am panicat puțin, știind că e și foarte subiectiv, dar m-am descurcat și am luat 10. Vineri înainte de olimpiadă mă și spovedisem, iar duminică m-am împărtășit. M-au ajutat mult și rugăciunile prietenilor mei.

La o săptămână distanță, un concurs destul de greu, din două materii și iarăși, foarte subiectiv, îmi crea probleme. M-am rugat în fiecare zi Sfântului Paisie Aghioritul, Mântuitorului,  Maicii Domnului, altor sfinți dragi, cerând în același timp și mijlocirea părintelui Dumitru Stăniloae și părintelui Cleopa Ilie și am reușit să obțin premiul III. În clasa a XII-a, cu Bacalaureat, e foarte bine. Rugăciunea rămâne astfel singura nădejde.

Dragii mei, vă întrebați, ca și mine, de ce uneori nu obținem notele foarte mari pe care le dorim? Întâi, noi nu facem comerț cu Dumnezeu, schimb note-rugăciuni. Inima iubitoare o caută cu milostivire Domnul. Deci, o primă cauză, ar fi rugăciunea nestatornică sau izvorâtă din interes. Apoi, Dumnezeu ne știe firea și caută să ne smerească, nu să ne vatăme prin mândrie. Mândria este păcatul îngerilor căzuți, al satanei și îl duce pe om în iadul înrudit cu acesta. Îl depărtează pe om de Dumnezeu și de drumul mântuirii. În al treilea rând, nu întotdeauna ne sunt de folos notele mari. Poate că un eșec mai degrabă ne motivează înspre o direcție benefică…e vorba de planul lui Dumnezeu și de căile Sale. Uneori închide o ușă de argint (pe care noi o vedem neprețuită), ca să deschidă o ușă de aur. Totul este așa subtil, aparent de neînțeles, dar pronia lucrează.

În final, o rog pe Maica Domnului să-mi ierte răutățile și îi mulțumesc pentru toate cu recunoștință, luând aminte la cuvântul din Acatistul ei: „Pentru aceasta, nici noi nu tăinuim minunile şi facerile tale de bine către noi robii tăi, ci cu mulţumire, preaslăvim pe Dumnezeu şi cântăm Lui: Aliluia!”. Le mulțumesc și tuturor Sfinților și netrupeștilor Puteri pentru ajutorul lor și îi rog să nu mă părăsească pe mine păcătosul!

De asemenea, Părinții spun că Spovedania și Împărtășania salvează omul, îl aduc spre Dumnezeu și îi luminează în chip minunat mintea, dezrobind puterile sufletești. Așa că se cuvine să întâmpinăm un examen curați sufletește.

Călin M.

 

Cei care au dobândit facerile tale de bine s-au făcut solitori ai minunilor tale celor fără de număr

„Cei care au dobândit facerile tale de bine s-au făcut solitori ai minunilor tale celor fără de număr și prin razele cuvintelor au întraripat sufletele tuturor credincioșilor”- Condacul 6, Acatistul Sfântului Efrem cel Nou

Mulțumesc Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Preacuratei Maicii Sale, tuturor sfinților mijlocitori (Sfintei Parascheva, Sfântului Efrem cel Nou, Sfintei Ecaterina, Sfântului Nectarie, Sfântului Ciprian, Sfântului Paisie Aghioritul, Sfântului Ioan Rusul, Sfântului Ioan Gură de Aur, Sfântului Spiridon, Sfântului Vasile cel Mare, Sfântului Simon Zilotul, Sfântului Luca al Crimeii, Părintelui Arsenie Boca) care m-au ajutat în toate momentele cruciale din viața mea. 

În urmă cu puțin timp, am câștigat un concurs prin promovarea unor examene foarte grele, într-o instituție importantă a țării, ceea ce va determina reconversia mea profesională, eu fiind în prezent cadru didactic universitar.

Mă rog în continuare să se facă voia Preasfintei Treimi în toate planurile vieții mele, să-mi dea dragoste, blândețe, pace, nădejde și putere de a trece prin toate încercările vieții.

Mulțumesc Bunului Dumnezeu pentru părinții minunați cu care am fost binecuvântată.

Slavă Ție Doamne!

Simona M.

 

 

Toate și-au găsit rezolvarea

Am început să scriu această mărturie înainte să primesc ajutorul propriu-zis, încercând să Îl conving pe Dumnezeu să îmi fie alături. De-a lungul facultății, am întâmpinat diverse probleme, însă toate și-au găsit rezolvarea pe căi tot mai minunate, care m-au ajutat să cred mai mult în intervenția cerească.

Nu aș fi avut dreptul să mă îndoiesc de purtarea de grijă a Tatălui Ceresc, dar m-am ciocnit de o situație apăsătoare: un examen restant înainte de licență. Stresul trăit pe ultima sută de metri a fost extrem de puternic; mă speria gândul că aș putea pierde anul.

Nu am povestit nimănui despre acest incident, pentru că restanța mea era la o materie foarte simplă și nu credeam că s-ar fi regăsit cineva. Eu lipsisem de la acest examen, deși prezența era, probabil, singura condiție pentru a promova. 

Am avut nevoie de mult curaj pentru a merge la profesoara respectivă, iar când am găsit-o, mi-a spus că nu voi putea susține examenul, deoarece ea nu mai lucrează pentru facultatea mea. Tonul ei m-a intimidat, dar nu mi-am pierdut calmul. Am inspirat adânc, am sunat o persoană de încredere (de data aceasta nu mai încercam să păstrez secretul) și nu mi-am acordat nici măcar o clipă pentru plâns.

Eu nu aveam timp de irosit, așa că m-am gândit la ce aș putea face în continuare. Am mers la secretariat, unde problema mea s-a dublat în intensitate. Nimeni nu se mai confruntase cu o situație similară, nimeni nu știa ce e de făcut. În plus, toată lumea se concentra pe motivele care m-au adus în situația respectivă și nu pe soluții. Am depus o cerere, deși mi s-a spus că e aproape în zadar și am lăsat și un număr de telefon.

Am ieșit de acolo cu sufletul răvășit, deoarece primisem în mai puțin de 2 ore, critici binemeritate, dar aspre de la toate persoanele aflate în postura de a mă ajuta. Din fericire, singurul prieten care știa despre ce e vorba a încercat să mă includă în toate activitățile zilei respective și mi-a direcționat gândurile spre tărâmuri mai fericite. 

Rămasă singură, la venirea serii, am simțit curentul rece al îngrijorării, dar m-am rugat din suflet și, încet-încet, am început să am convingerea că totul se va rezolva. Regret că nu am notat acele gânduri, care mă alinau înainte să le văd îndeplinindu-se.

După 5 zile de așteptare și rugăciune, chin, dar și de pace, am primit telefonul miraculos și am aflat că pot susține examenul cu un alt cadru didactic. Nu pot descrie bucuria mea din acele clipe; încă mai am impresia că scriu despre minunea întâmplată altcuiva.

De aici, totul s-a desfășurat armonios; noul profesor a fost foarte amabil și astfel am dat examenul și am obținut nota 10.

Mi-am dat seama că Dumnezeu ne cere, uneori, să așteptăm în liniște răspunsul la rugăciuni, iar alteori, să acționăm cu rapiditate. Dacă noi începem să ne mobilizăm, cerându-I binecuvântarea, El ne va sprijini pașii și va face imposibilul pentru noi. Eu am auzit 3 de ”NU”, dar inima mea îmi spunea că e un ”DA”.

Am început mărturisirea devreme, dar o trimit târziu, spre rușinea mea. Fără Dumnezeu, m-aș fi pierdut de tot, dar El m-a strâns de mână și mi-a dat curaj. M-am rugat mult lui Hristos, Maicii Sale dragi, Sfântului Efrem cel Nou (am și citit unele minuni și am aflat că e un ajutor de nădejde atunci când avem probleme administrative), Sfântului Andrei și Cuvioasei Parascheva.

Vă îndemn să faceți lucrurile la timp, cu mult curaj, chiar dacă nu vă simțiti pregătiți în totalitate, și să priviți mereu spre cer, căci legătura dintre Dumnezeu și noi e de neînvins.

A. S.

 

 

Nu am fost uitat

Catedrala_Mitropolitana_Iasi_01Îi mulțumesc Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu, Cuvioasei Parascheva și tuturor sfinților lui Dumnezeu care s-au rugat înaintea tronului ceresc pentru mine, dar, mai ales, în primul și în primul rând, Domnului nostru Iisus Hristos.

Și acum să povestesc: ajuns la faza națională, am avut bucuria ca Olimpiada de Religie să se desfășoare chiar la Iași, unde îmi doream de mult să ajung, dar nu izbutisem.

În prima zi, m-am închinat Cuvioasei, destul de reticent, ca să zic așa, nici acum nu știu de ce, dar conștient de puterea lui Dumnezeu. Probabil vedeam mai întâi trupul, nu harul din el. În fine, am susținut examenul și, disperat, ceream un premiu cât de mic. Știam că efortul meu nu era atât de mare cum trebuia să fie, scăzuse mult și râvna în rugăciune, mă simțeam aproape pierdut.

La afișarea rezultatelor am avut o dezamăgire cruntă. Cu ultimele puteri m-am rugat Fecioarei și Cuvioasei, pe care o cunoscusem la Catedrală și aveam sentimentul că e un prieten de nădejde, sperând că poate nu e totul pierdut, că poate imposibilul se va produce. După o lungă așteptare, la afișarea premiilor, eram ultimul pe listă. LUASEM PREMIU!!! De emoție, simțeam că se prăbușește cerul. Nu îmi puteam reveni deloc din uimire și știam că premiul acela, ultimul, dar totuși premiu, a fost numai din milostivirea Domnului și prin mijlocirile Maicii Domnului, Cuvioasei și tuturor sfinților Săi.

Cu toate că nu am fost așa cum trebuia să fiu, nu am trudit destul, nu am fost uitat. Și credeți-mă că e mare lucru că am obținut acest premiu, pentru că reprezintă o frumoasă încununare a muncii mele. Am fost pe muchie de cuțit, dar totuși, finalul a fost fericit.

Ce vă îndemn: învățați cât puteți, nu faceți ca mine, lui Dumnezeu nu Îi plac leneșii. Rugați-vă și nu fiți naivi să vă încredeți doar în forțele proprii. Domnul este Tare, fără El suntem nimic. Poate drama elevului în general este că uită de Dumnezeu și se încrede exclusiv în forțele proprii, iar rezultatele duc de multe ori la deznădejde. Creștinismul este o religie a nădejdii, aveți credință! Dragilor, nu uitați că rugăciunea făcută cu credință mută și munții. Deci nu există absolut niciun examen de netrecut.

Succes tuturor și sus să avem inimile! În final, infinite mulțumiri Domnului Hristos, Maicii Sale, Cuvioasei Parascheva și tuturor sfinților și îngerilor Săi!

P.S. Am constatat că Dumnezeu “dă” examene, pentru că, de multe ori, unde mintea noastră e neputincioasă, vine El și ne scoate din impas.

Călin M., Orăștie

 
Image

Doamne, fie voia Ta!

Era seara dinainte de un concurs județean, iar eu mă tot gândeam ce bine ar fi să ajung la faza națională. Pentru că îmi doream tare mult acest lucru am început să intru în panică încât mi se părea că am uitat tot ce învățasem. Nu puteam nicicum să adorm în această stare și am hotărât să citesc acatistul Sfântului Efrem cel Nou.

A doua zi, după probă, când am aflat rezultatele, supriză! Nu numai că am trecut la faza națională, ci am luat și nota maximă: 10. A urmat și faza națională, unde, tot cu ajutorul Sfântului, am luat locul întâi. M-a suprins acest rezultat și nu înțelegeam cum de am luat un punctaj mai mare decât prietena mea, care era mai pregătită decât mine.

Dar am înțeles asta peste un an! E de precizat și că printre rugăciunile mele zilnice își făcea loc mereu și următorul gând: Doamne, tare m-aș bucura dacă aș ajunge vreodată la faza internațională a acestui concurs, dar doar dacă asta e și voia Ta!”. Și am văzut cum le rânduiește Dumnezeu pe toate!

După cum spuneam, un an mai târziu, am primit un mail intitulat surpriză” de la profesorul meu. În mail el mi-a descris detaliat cum toate criteriile de selecție pentru faza internațională (alegerea unor colegi dintr-un an mai mare sau organizarea unei probe de baraj) au fost „date peste cap” și a fost nevoie să se găsească alte criterii. Așa că au hotărât să aleagă persoana care obținuse locul întâi la faza națională din anul precedent, adică pe mine! Mail-ul se încheia cu un PS: Să nu zici că nu ai noroc pe lumea asta!”, dar eu știam clar că acesta nu a fost noroc, ci minunata purtare de grijă a lui Dumnezeu! Totuși, acest „PS” se mai referea la ceva.

În urmă cu trei ani de la această veste, în cadrul aceluiași concurs, la etapa județeană am obținut locul 2 cu nota 9,90. Credeam cu convingere că voi trece la etapa națională, dar am aflat că pentru etapa națională este alocat doar un loc și că va trebui făcut un baraj și între cele două persoane de pe locul 1, care obținuseră nota 10. Totuși, s-a trimis o cerere ca să poată fi trimise ambele persoane care au luat 10 (eu nici nu intram în calcul). S-a primit aprobarea pentru ele. În tot acest timp, eu mă rugam zilnic dacă nu cumva ar putea Dumnezeu să facă ceva așa încât să merg și eu. Și…am putut! Profesorul meu a primit din senin un mail prin care se mai aproba un loc pentru participarea la națională. Acela era locul meu! Cred că dacă nu s-ar fi întâmplat asta nu mi-aș fi dat interesul să particip și în anii următori la acest concurs, dar am înțeles mai apoi că Dumnezeu a avut un plan cu mine.

Bineînțeles că asta nu mi-a ajuns și l-am rugat pe Sfântul Efrem să mă ajute să particip în fiecare an la faza națională a concursului, făcându-i promisiunea că mai apoi eu voi scrie această mărturie drept mulțumire. Sfântul nu a zăbovit să mă ajute așa că a venit rândul meu să nu mai zăbovesc în redactarea mărturiei.

Mulțumesc pentru toate Domnului, Preacuratei Sale Maici și Sfântului Efrem!

M. A.

 
Image

Promovare cu o notă bună

6De curând am susţinut examenul practic la medicină internă, iar cu o seara înainte eram tare descurajată, deoarece simţeam că nu sunt pregătită. M-am rugat Sfântului Efrem cel Nou, să mă ajute ca să pot promova examenul.

A doua zi, înainte să intru ca sa extrag un bilet cu pacientul pe care trebuia să-l primesc spre diagnosticare și evaluare, m-am rugat cu umilinţă la Maica Domnului. Rugăciunile mele au fost auzite și am promovat examenul cu o notă bună.

Rugați-vă și Dumnezeu, domnul nostru Iisus Hristos, Maica Domnului și Sfântul Efrem cel Nou vă vor ajuta!

Iulia