RSS

Category Archives: Domnul nostru Iisus Hristos

Image

Toate și-au găsit rezolvarea

Am început să scriu această mărturie înainte să primesc ajutorul propriu-zis, încercând să Îl conving pe Dumnezeu să îmi fie alături. De-a lungul facultății, am întâmpinat diverse probleme, însă toate și-au găsit rezolvarea pe căi tot mai minunate, care m-au ajutat să cred mai mult în intervenția cerească.

Nu aș fi avut dreptul să mă îndoiesc de purtarea de grijă a Tatălui Ceresc, dar m-am ciocnit de o situație apăsătoare: un examen restant înainte de licență. Stresul trăit pe ultima sută de metri a fost extrem de puternic; mă speria gândul că aș putea pierde anul.

Nu am povestit nimănui despre acest incident, pentru că restanța mea era la o materie foarte simplă și nu credeam că s-ar fi regăsit cineva. Eu lipsisem de la acest examen, deși prezența era, probabil, singura condiție pentru a promova. 

Am avut nevoie de mult curaj pentru a merge la profesoara respectivă, iar când am găsit-o, mi-a spus că nu voi putea susține examenul, deoarece ea nu mai lucrează pentru facultatea mea. Tonul ei m-a intimidat, dar nu mi-am pierdut calmul. Am inspirat adânc, am sunat o persoană de încredere (de data aceasta nu mai încercam să păstrez secretul) și nu mi-am acordat nici măcar o clipă pentru plâns.

Eu nu aveam timp de irosit, așa că m-am gândit la ce aș putea face în continuare. Am mers la secretariat, unde problema mea s-a dublat în intensitate. Nimeni nu se mai confruntase cu o situație similară, nimeni nu știa ce e de făcut. În plus, toată lumea se concentra pe motivele care m-au adus în situația respectivă și nu pe soluții. Am depus o cerere, deși mi s-a spus că e aproape în zadar și am lăsat și un număr de telefon.

Am ieșit de acolo cu sufletul răvășit, deoarece primisem în mai puțin de 2 ore, critici binemeritate, dar aspre de la toate persoanele aflate în postura de a mă ajuta. Din fericire, singurul prieten care știa despre ce e vorba a încercat să mă includă în toate activitățile zilei respective și mi-a direcționat gândurile spre tărâmuri mai fericite. 

Rămasă singură, la venirea serii, am simțit curentul rece al îngrijorării, dar m-am rugat din suflet și, încet-încet, am început să am convingerea că totul se va rezolva. Regret că nu am notat acele gânduri, care mă alinau înainte să le văd îndeplinindu-se.

După 5 zile de așteptare și rugăciune, chin, dar și de pace, am primit telefonul miraculos și am aflat că pot susține examenul cu un alt cadru didactic. Nu pot descrie bucuria mea din acele clipe; încă mai am impresia că scriu despre minunea întâmplată altcuiva.

De aici, totul s-a desfășurat armonios; noul profesor a fost foarte amabil și astfel am dat examenul și am obținut nota 10.

Mi-am dat seama că Dumnezeu ne cere, uneori, să așteptăm în liniște răspunsul la rugăciuni, iar alteori, să acționăm cu rapiditate. Dacă noi începem să ne mobilizăm, cerându-I binecuvântarea, El ne va sprijini pașii și va face imposibilul pentru noi. Eu am auzit 3 de ”NU”, dar inima mea îmi spunea că e un ”DA”.

Am început mărturisirea devreme, dar o trimit târziu, spre rușinea mea. Fără Dumnezeu, m-aș fi pierdut de tot, dar El m-a strâns de mână și mi-a dat curaj. M-am rugat mult lui Hristos, Maicii Sale dragi, Sfântului Efrem cel Nou (am și citit unele minuni și am aflat că e un ajutor de nădejde atunci când avem probleme administrative), Sfântului Andrei și Cuvioasei Parascheva.

Vă îndemn să faceți lucrurile la timp, cu mult curaj, chiar dacă nu vă simțiti pregătiți în totalitate, și să priviți mereu spre cer, căci legătura dintre Dumnezeu și noi e de neînvins.

A. S.

 

Advertisements
 
Image

Nu am fost uitat

Catedrala_Mitropolitana_Iasi_01Îi mulțumesc Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu, Cuvioasei Parascheva și tuturor sfinților lui Dumnezeu care s-au rugat înaintea tronului ceresc pentru mine, dar, mai ales, în primul și în primul rând, Domnului nostru Iisus Hristos.

Și acum să povestesc: ajuns la faza națională, am avut bucuria ca Olimpiada de Religie să se desfășoare chiar la Iași, unde îmi doream de mult să ajung, dar nu izbutisem.

În prima zi, m-am închinat Cuvioasei, destul de reticent, ca să zic așa, nici acum nu știu de ce, dar conștient de puterea lui Dumnezeu. Probabil vedeam mai întâi trupul, nu harul din el. În fine, am susținut examenul și, disperat, ceream un premiu cât de mic. Știam că efortul meu nu era atât de mare cum trebuia să fie, scăzuse mult și râvna în rugăciune, mă simțeam aproape pierdut.

La afișarea rezultatelor am avut o dezamăgire cruntă. Cu ultimele puteri m-am rugat Fecioarei și Cuvioasei, pe care o cunoscusem la Catedrală și aveam sentimentul că e un prieten de nădejde, sperând că poate nu e totul pierdut, că poate imposibilul se va produce. După o lungă așteptare, la afișarea premiilor, eram ultimul pe listă. LUASEM PREMIU!!! De emoție, simțeam că se prăbușește cerul. Nu îmi puteam reveni deloc din uimire și știam că premiul acela, ultimul, dar totuși premiu, a fost numai din milostivirea Domnului și prin mijlocirile Maicii Domnului, Cuvioasei și tuturor sfinților Săi.

Cu toate că nu am fost așa cum trebuia să fiu, nu am trudit destul, nu am fost uitat. Și credeți-mă că e mare lucru că am obținut acest premiu, pentru că reprezintă o frumoasă încununare a muncii mele. Am fost pe muchie de cuțit, dar totuși, finalul a fost fericit.

Ce vă îndemn: învățați cât puteți, nu faceți ca mine, lui Dumnezeu nu Îi plac leneșii. Rugați-vă și nu fiți naivi să vă încredeți doar în forțele proprii. Domnul este Tare, fără El suntem nimic. Poate drama elevului în general este că uită de Dumnezeu și se încrede exclusiv în forțele proprii, iar rezultatele duc de multe ori la deznădejde. Creștinismul este o religie a nădejdii, aveți credință! Dragilor, nu uitați că rugăciunea făcută cu credință mută și munții. Deci nu există absolut niciun examen de netrecut.

Succes tuturor și sus să avem inimile! În final, infinite mulțumiri Domnului Hristos, Maicii Sale, Cuvioasei Parascheva și tuturor sfinților și îngerilor Săi!

P.S. Am constatat că Dumnezeu “dă” examene, pentru că, de multe ori, unde mintea noastră e neputincioasă, vine El și ne scoate din impas.

Călin M., Orăștie

 
Image

Doamne, fie voia Ta!

Era seara dinainte de un concurs județean, iar eu mă tot gândeam ce bine ar fi să ajung la faza națională. Pentru că îmi doream tare mult acest lucru am început să intru în panică încât mi se părea că am uitat tot ce învățasem. Nu puteam nicicum să adorm în această stare și am hotărât să citesc acatistul Sfântului Efrem cel Nou.

A doua zi, după probă, când am aflat rezultatele, supriză! Nu numai că am trecut la faza națională, ci am luat și nota maximă: 10. A urmat și faza națională, unde, tot cu ajutorul Sfântului, am luat locul întâi. M-a suprins acest rezultat și nu înțelegeam cum de am luat un punctaj mai mare decât prietena mea, care era mai pregătită decât mine.

Dar am înțeles asta peste un an! E de precizat și că printre rugăciunile mele zilnice își făcea loc mereu și următorul gând: Doamne, tare m-aș bucura dacă aș ajunge vreodată la faza internațională a acestui concurs, dar doar dacă asta e și voia Ta!”. Și am văzut cum le rânduiește Dumnezeu pe toate!

După cum spuneam, un an mai târziu, am primit un mail intitulat surpriză” de la profesorul meu. În mail el mi-a descris detaliat cum toate criteriile de selecție pentru faza internațională (alegerea unor colegi dintr-un an mai mare sau organizarea unei probe de baraj) au fost „date peste cap” și a fost nevoie să se găsească alte criterii. Așa că au hotărât să aleagă persoana care obținuse locul întâi la faza națională din anul precedent, adică pe mine! Mail-ul se încheia cu un PS: Să nu zici că nu ai noroc pe lumea asta!”, dar eu știam clar că acesta nu a fost noroc, ci minunata purtare de grijă a lui Dumnezeu! Totuși, acest „PS” se mai referea la ceva.

În urmă cu trei ani de la această veste, în cadrul aceluiași concurs, la etapa județeană am obținut locul 2 cu nota 9,90. Credeam cu convingere că voi trece la etapa națională, dar am aflat că pentru etapa națională este alocat doar un loc și că va trebui făcut un baraj și între cele două persoane de pe locul 1, care obținuseră nota 10. Totuși, s-a trimis o cerere ca să poată fi trimise ambele persoane care au luat 10 (eu nici nu intram în calcul). S-a primit aprobarea pentru ele. În tot acest timp, eu mă rugam zilnic dacă nu cumva ar putea Dumnezeu să facă ceva așa încât să merg și eu. Și…am putut! Profesorul meu a primit din senin un mail prin care se mai aproba un loc pentru participarea la națională. Acela era locul meu! Cred că dacă nu s-ar fi întâmplat asta nu mi-aș fi dat interesul să particip și în anii următori la acest concurs, dar am înțeles mai apoi că Dumnezeu a avut un plan cu mine.

Bineînțeles că asta nu mi-a ajuns și l-am rugat pe Sfântul Efrem să mă ajute să particip în fiecare an la faza națională a concursului, făcându-i promisiunea că mai apoi eu voi scrie această mărturie drept mulțumire. Sfântul nu a zăbovit să mă ajute așa că a venit rândul meu să nu mai zăbovesc în redactarea mărturiei.

Mulțumesc pentru toate Domnului, Preacuratei Sale Maici și Sfântului Efrem!

M. A.

 
Image

Promovare cu o notă bună

6De curând am susţinut examenul practic la medicină internă, iar cu o seara înainte eram tare descurajată, deoarece simţeam că nu sunt pregătită. M-am rugat Sfântului Efrem cel Nou, să mă ajute ca să pot promova examenul.

A doua zi, înainte să intru ca sa extrag un bilet cu pacientul pe care trebuia să-l primesc spre diagnosticare și evaluare, m-am rugat cu umilinţă la Maica Domnului. Rugăciunile mele au fost auzite și am promovat examenul cu o notă bună.

Rugați-vă și Dumnezeu, domnul nostru Iisus Hristos, Maica Domnului și Sfântul Efrem cel Nou vă vor ajuta!

Iulia

 
Image

Ceea ce eu nu gândeam, dar îmi doream cu adevărat

Terminasem facultatea și mă întorsesem acasă pentru câteva luni în care urma să iau o pauză, înainte de a fi nevoită să dau piept cu realitatea dură şi cu necazurile vieţii. Lipsa de perspectivă cu privire la obţinerea unui loc de muncă şi conştientizarea dezorientării şi a slăbiciunilor mele de tot felul mă umpleau de groază.

Plănuiam ca în toamna ce urma acelei veri să dau admitere la masterat și să mai câștig un an-doi de amânare a înfruntării directe cu viața. Îmi spuneam că în cei doi ani de masterat puteam să îmi găsesc de lucru fără să fie extrem de presant pentru mine să mă angajez undeva. Acesta era un plan care mă liniștea oarecum.

În această stare fiind, în acea vacanță de vară care trecea destul de monoton și de șters, am răspuns cu bucurie invitației unui amic de-al surorii mele de a participa la un concert de chitară pe care el urma să îl susțină împreună cu încă un băiat la un muzeu cu specific etnografic din Gura Humorului. Am vrut să fim acolo cu atât mai mult cu cât știam că amicul surorii mele era un om foarte sensibil și avea nevoie de suportul prietenilor. Și așa, într-o dimineață ploioasă și mohorâtă, am coborât în gara din Gura Humorului.

Concertul urma să aibă loc numai după-amiază, iar până atunci eu, sora mea și încă niște fete, care fuseseră şi ele invitate, am rămas în casa bunicii celui pe care venisem să îl susținem. Bunica acestuia ne așteptase cu ceai cald și o masă plină de bunătăți gătite de ea. Am văzut-o o singură dată în viață, dar mi-a rămas întipărită în minte bunătatea care se degaja din trăsăturile ei, din fiecare gest al ei.

Pentru că băieții care urmau să cânte la muzeu tot repetau piesele lor în casa acelei bunici cu chip şi gesturi pline de blândeţe, iar noi nu aveam altceva de făcut decât să-i ascultăm exersând ori să povestim între noi, am luat-o pe sora mea și pe încă o fată și am ieșit să ne plimbăm puțin prin oraș, chiar și așa, pe ploaie, cum era.

Știam că în Gura Humorului este o biserică cu o icoană făcătoare de minuni a Maicii Domnului, și am rugat-o pe fata care era localnică să mă ducă acolo. În urmă cu mai mulți ani începuse să se răspândească vestea despre acea icoană și ajutorul pe care l-au dobândit mai mulți oameni prin mijlocirea ei.

ss1

Ajunsesem mai demult la icoană, pe când eram în liceu, în timpul unei excursii organizate de diriginta clasei. M-a impresionat atunci faptul că icoana era aşezată în absida din dreapta a bisericii, care avea o intrare îngustă şi unde era mai întuneric.

La prima mea întâlnire cu icoana, aceasta m-a impresionat mult şi am căzut în genunchi înaintea ei, chiar în mijlocul colegilor mei de clasă. Acum, voiam mult să mă întâlnesc a doua oară cu ea şi mă bazam mult pe ajutorul Maicii Domnului.

Am ajuns la biserica în care este adăpostită icoana şi am scris pe un bileţel dorinţa mea: ”Maica Domnului, te rog, fă să intru la master la fără taxă”. Am împăturit bileţelul şi l-am lăsat undeva în rama icoanei, printre zeci de alte bileţele. Am plecat cu inima mai uşoară.

În toamnă, am ales să dau admitere la un master care nu mă interesa. Era un master care pentru prima dată se organiza în acel an la facultatea pe care o absolvisem şi care nu mă atrăgea în niciun chip. Singura raţiune pentru care dădeam admitere acolo era să am loc în cămin şi să obţin o amânare în problema de a-mi găsi unde să lucrez.

La admiterea la acel master, 50% conta media de la licenţă sau cea din anii de facultate, iar eu îmi dădeam şanse mari, pentru că aveam cea mai bună sau a doua cea mai bună notă dintre toţi candidaţii. Totuşi, planul de proiect prezentat de mine, care conta celelalte 50% din nota finală, a fost punctat mai slab şi în final am fost a doua admisă în regim cu taxă.

Dezamăgirea mea a fost foarte mare. Dintr-o dată rămăsesem, mi se părea, fără niciun sprijin. M-am învârtoşat şi mult L-am supărat pe Dumnezeu cu multe gânduri şi alegeri ale mele din perioada care a urmat acestui “eşec”, cum îl numeam eu.

A urmat o căutare dificilă şi destul de lungă a unui loc de muncă, dar Dumnezeu mi-a ajutat chiar şi în învârtoşarea şi revolta mea şi mi-am găsit la jumătatea lunii noiembrie un serviciu. Apoi am decis să urmez nişte cursuri pentru care toţi participanţii plăteau taxă, care se desfăşurau în regim “la distanţă” şi aveau un profil similar facultăţii pe care o absolvisem.

La vreo trei ani de la aceste evenimente, nu mai ştiu din ce motiv, am ajuns pe holurile Facultăţii de Litere. M-a cuprins o nostalgie foarte mare că nu studiasem la Litere şi am avut înţelegerea clară a faptului că mă ratez nedezvoltându-mă în această direcţie. Mi s-a lămurit atunci fără dubiu că vocaţia cu care îl înzestrează Dumnezeu pe om, dacă nu e urmată, îl urmăreşte pe acel om toată viaţa, nu poate scăpa de ea.

Conştientizarea acestor lucruri a fost atât de intensă şi dureroasă, încât mi-a stârnit gândul: “Dar ce ar fi dacă aş face un master aici, la Litere?”. Am început să evaluez posibilităţile. Dintre programele de master care se ofereau în acel an, unul îmi atrăgea interesul în mod deosebit: un master de literatură comparată, Istoria imaginilor – istoria ideilor.

Auzisem însă deja că era foarte greu să fii admis la acel masterat, şi când am început să împărtăşesc unor prietene de-ale mele filoloage această dorinţă a mea, ele mi-au spus la unison că nu e de mine, că nu sunt admişi nici absolvenţi de la Litere la masteratul dorit de mine, darămite alţii ca mine, care veneau de la alte facultăţi!

M-am gândit că voi fi mulţumită totuşi chiar şi dacă aş intra ultima în regim cu taxă şi am hotărât să încerc. Am scris proiectul care se cerea pentru admitere, dar nu eram sigură de el, din niciun punct de vedere. M-am rugat mult să intru şi ultima în regim cu taxă, numai să intru. În mintea mea era continuu această rugăciune: “Doamne, ultima, ultima, dar să intru!”. Aveam emoţii că nu va fi aşa.

Am susţinut proiectul în faţa comisiei şi la scurt timp după aceea, la afişarea rezultatelor, am avut o surpriză foarte mare. Au fost trei persoane admise la master cu nota 10 (zece). Una dintre acelea eram eu. Am fost uluită şi foarte bucuroasă!

Dat fiind că nu făcusem un alt master în regim bugetat, am beneficiat de acest master gratuit, ba cred că am primit şi bursă. Atunci am înţeles că dacă aş fi intrat la buget la acel master care nu mă interesa, la care dădusem admitere îndată după terminarea facultăţii, acum nu aş mai fi putut urma acest master de la Litere, care mă interesa foarte mult, decât dacă îl plăteam. Iar eu o rugasem pe Maica Domnului: “Ajută-mă să intru la master fără taxă”. Şi Maica Domnului a ascultat întocmai rugăciunea mea, dar nu mi-a încurajat alegerea falsă, ci pe cea sinceră.

Cursurile pe care le-am urmat în timpul masteratului mi-au plăcut mult şi, în plus, mi-au dat ocazia în câteva rânduri să împărtăşesc colegilor şi profesorilor din ceea ce învăţam eu însămi de la Biserică despre Dumnezeu. A fost o perioadă binecuvântată şi împlinitoare pentru mine. În plus, proiectul cu care candidasem la admitere s-a concretizat într-o lucrare de dizertaţie pe care apoi mi s-a cerut să o dezvolt şi să o public.

Ştiu că Maica Domnului m-a ajutat. Nici acum nu sunt sigură cât de bun a fost proiectul cu care m-am prezentat la admitere la Masterul de Istoria imaginilor – istoria ideilor –este oricum o chestiune relativă. Dar am experimentat, am descoperit ce înseamnă ajutorul Maicii Domnului, ce înseamnă puterea Ei.

De atunci, aproape de fiecare dată când trec prin Gura Humorului mă duc la icoana Maicii Domnului. Niciodată rama icoanei nu e goală, în ea oamenii înghesuie mereu şi mereu bileţele în care îşi scriu dorinţele şi necazurile lor. Faptul că nu încetează să facă acest lucru, e semn că şi alţii au primit răspuns la rugăciunile pe care le-au făcut înaintea acestei icoane.

Maria-Magdalena, Cluj-Napoca, 2017

Preluare de pe blogul: www.minunialemaiciidomnului.wordpress.com

 
Image

Fără loc în cămin

rugaciuneDoresc să vă povestesc cum rugăciunile îndreptate spre Domnul nostru Iisus Hristos n-au fost rușinate și ajutorul a venit într-un mod atât de frumos!

Sunt studentă în anul II. Și deși am avut o medie destul de mare, nu am reușit să prind loc în cămin la prima repartizare. Am fost foarte supărată. Eram convinsă că voi prinde loc, dar Cineva avea alte planuri pentru mine.

Nu am prins loc nici la contestații. Eram prima sub lista celor admiși în cămine. Am fost descurajată. Am continuat să mă rog către Tatăl Ceresc și către Sfântul Efrem cel Nou, de care știam că îi ajută pe cei împovărați de griji.

Au trecut câteva zile, eu am tot depus cereri. După aproape cinci zile, am aflat că intrasem într-un cămin cu condiții mai bune. Când am aflat vestea, mi-au dat lacrimile și am repetat în neștire: ”Mulțumesc, Doamne, că mi-ai arătat marea Ta milă și iubire!”

Aveți răbdare și credeți! Și nu vă pierdeți speranța! 

Ioana, Baia Mare

 

 
Image

Cei mai buni prieteni din lume

Nu sunt suficiente cuvinte pentru a-mi exprima recunoștința față de ajutorul primit din partea celor de sus. 

Viața studentului la Medicină este din ce în ce mai complicată odată cu trecerea anilor, și astfel, sesiunea de vară a anului IV a fost mai plină ca toate celelalte. Fără ajutorul Domnului nostru Iisus Hristos, Maicii Domnului și Sfântului Efrem cel Nou, sunt mai mult ca sigură de faptul că nu aş fi putut promova toate examenele cu note bune. 

Vă mulțumesc din tot sufletul şi vă promit că voi mărturisi de fiecare dată ajutorul primit. Mă simt binecuvântată şi vă îndemn să vă rugați sincer, deoarece ajutorul va veni necontenit şi astfel veți cunoaşte cei mai buni prieteni din lume! 

Ioana

MD4.jpgpersonalitatea_domnului_iisus_hristos_1sf-efrem-cel-nou