RSS

Category Archives: Domnul nostru Iisus Hristos

Image

Ceea ce eu nu gândeam, dar îmi doream cu adevărat

Terminasem facultatea și mă întorsesem acasă pentru câteva luni în care urma să iau o pauză, înainte de a fi nevoită să dau piept cu realitatea dură şi cu necazurile vieţii. Lipsa de perspectivă cu privire la obţinerea unui loc de muncă şi conştientizarea dezorientării şi a slăbiciunilor mele de tot felul mă umpleau de groază.

Plănuiam ca în toamna ce urma acelei veri să dau admitere la masterat și să mai câștig un an-doi de amânare a înfruntării directe cu viața. Îmi spuneam că în cei doi ani de masterat puteam să îmi găsesc de lucru fără să fie extrem de presant pentru mine să mă angajez undeva. Acesta era un plan care mă liniștea oarecum.

În această stare fiind, în acea vacanță de vară care trecea destul de monoton și de șters, am răspuns cu bucurie invitației unui amic de-al surorii mele de a participa la un concert de chitară pe care el urma să îl susțină împreună cu încă un băiat la un muzeu cu specific etnografic din Gura Humorului. Am vrut să fim acolo cu atât mai mult cu cât știam că amicul surorii mele era un om foarte sensibil și avea nevoie de suportul prietenilor. Și așa, într-o dimineață ploioasă și mohorâtă, am coborât în gara din Gura Humorului.

Concertul urma să aibă loc numai după-amiază, iar până atunci eu, sora mea și încă niște fete, care fuseseră şi ele invitate, am rămas în casa bunicii celui pe care venisem să îl susținem. Bunica acestuia ne așteptase cu ceai cald și o masă plină de bunătăți gătite de ea. Am văzut-o o singură dată în viață, dar mi-a rămas întipărită în minte bunătatea care se degaja din trăsăturile ei, din fiecare gest al ei.

Pentru că băieții care urmau să cânte la muzeu tot repetau piesele lor în casa acelei bunici cu chip şi gesturi pline de blândeţe, iar noi nu aveam altceva de făcut decât să-i ascultăm exersând ori să povestim între noi, am luat-o pe sora mea și pe încă o fată și am ieșit să ne plimbăm puțin prin oraș, chiar și așa, pe ploaie, cum era.

Știam că în Gura Humorului este o biserică cu o icoană făcătoare de minuni a Maicii Domnului, și am rugat-o pe fata care era localnică să mă ducă acolo. În urmă cu mai mulți ani începuse să se răspândească vestea despre acea icoană și ajutorul pe care l-au dobândit mai mulți oameni prin mijlocirea ei.

ss1

Ajunsesem mai demult la icoană, pe când eram în liceu, în timpul unei excursii organizate de diriginta clasei. M-a impresionat atunci faptul că icoana era aşezată în absida din dreapta a bisericii, care avea o intrare îngustă şi unde era mai întuneric.

La prima mea întâlnire cu icoana, aceasta m-a impresionat mult şi am căzut în genunchi înaintea ei, chiar în mijlocul colegilor mei de clasă. Acum, voiam mult să mă întâlnesc a doua oară cu ea şi mă bazam mult pe ajutorul Maicii Domnului.

Am ajuns la biserica în care este adăpostită icoana şi am scris pe un bileţel dorinţa mea: ”Maica Domnului, te rog, fă să intru la master la fără taxă”. Am împăturit bileţelul şi l-am lăsat undeva în rama icoanei, printre zeci de alte bileţele. Am plecat cu inima mai uşoară.

În toamnă, am ales să dau admitere la un master care nu mă interesa. Era un master care pentru prima dată se organiza în acel an la facultatea pe care o absolvisem şi care nu mă atrăgea în niciun chip. Singura raţiune pentru care dădeam admitere acolo era să am loc în cămin şi să obţin o amânare în problema de a-mi găsi unde să lucrez.

La admiterea la acel master, 50% conta media de la licenţă sau cea din anii de facultate, iar eu îmi dădeam şanse mari, pentru că aveam cea mai bună sau a doua cea mai bună notă dintre toţi candidaţii. Totuşi, planul de proiect prezentat de mine, care conta celelalte 50% din nota finală, a fost punctat mai slab şi în final am fost a doua admisă în regim cu taxă.

Dezamăgirea mea a fost foarte mare. Dintr-o dată rămăsesem, mi se părea, fără niciun sprijin. M-am învârtoşat şi mult L-am supărat pe Dumnezeu cu multe gânduri şi alegeri ale mele din perioada care a urmat acestui “eşec”, cum îl numeam eu.

A urmat o căutare dificilă şi destul de lungă a unui loc de muncă, dar Dumnezeu mi-a ajutat chiar şi în învârtoşarea şi revolta mea şi mi-am găsit la jumătatea lunii noiembrie un serviciu. Apoi am decis să urmez nişte cursuri pentru care toţi participanţii plăteau taxă, care se desfăşurau în regim “la distanţă” şi aveau un profil similar facultăţii pe care o absolvisem.

La vreo trei ani de la aceste evenimente, nu mai ştiu din ce motiv, am ajuns pe holurile Facultăţii de Litere. M-a cuprins o nostalgie foarte mare că nu studiasem la Litere şi am avut înţelegerea clară a faptului că mă ratez nedezvoltându-mă în această direcţie. Mi s-a lămurit atunci fără dubiu că vocaţia cu care îl înzestrează Dumnezeu pe om, dacă nu e urmată, îl urmăreşte pe acel om toată viaţa, nu poate scăpa de ea.

Conştientizarea acestor lucruri a fost atât de intensă şi dureroasă, încât mi-a stârnit gândul: “Dar ce ar fi dacă aş face un master aici, la Litere?”. Am început să evaluez posibilităţile. Dintre programele de master care se ofereau în acel an, unul îmi atrăgea interesul în mod deosebit: un master de literatură comparată, Istoria imaginilor – istoria ideilor.

Auzisem însă deja că era foarte greu să fii admis la acel masterat, şi când am început să împărtăşesc unor prietene de-ale mele filoloage această dorinţă a mea, ele mi-au spus la unison că nu e de mine, că nu sunt admişi nici absolvenţi de la Litere la masteratul dorit de mine, darămite alţii ca mine, care veneau de la alte facultăţi!

M-am gândit că voi fi mulţumită totuşi chiar şi dacă aş intra ultima în regim cu taxă şi am hotărât să încerc. Am scris proiectul care se cerea pentru admitere, dar nu eram sigură de el, din niciun punct de vedere. M-am rugat mult să intru şi ultima în regim cu taxă, numai să intru. În mintea mea era continuu această rugăciune: “Doamne, ultima, ultima, dar să intru!”. Aveam emoţii că nu va fi aşa.

Am susţinut proiectul în faţa comisiei şi la scurt timp după aceea, la afişarea rezultatelor, am avut o surpriză foarte mare. Au fost trei persoane admise la master cu nota 10 (zece). Una dintre acelea eram eu. Am fost uluită şi foarte bucuroasă!

Dat fiind că nu făcusem un alt master în regim bugetat, am beneficiat de acest master gratuit, ba cred că am primit şi bursă. Atunci am înţeles că dacă aş fi intrat la buget la acel master care nu mă interesa, la care dădusem admitere îndată după terminarea facultăţii, acum nu aş mai fi putut urma acest master de la Litere, care mă interesa foarte mult, decât dacă îl plăteam. Iar eu o rugasem pe Maica Domnului: “Ajută-mă să intru la master fără taxă”. Şi Maica Domnului a ascultat întocmai rugăciunea mea, dar nu mi-a încurajat alegerea falsă, ci pe cea sinceră.

Cursurile pe care le-am urmat în timpul masteratului mi-au plăcut mult şi, în plus, mi-au dat ocazia în câteva rânduri să împărtăşesc colegilor şi profesorilor din ceea ce învăţam eu însămi de la Biserică despre Dumnezeu. A fost o perioadă binecuvântată şi împlinitoare pentru mine. În plus, proiectul cu care candidasem la admitere s-a concretizat într-o lucrare de dizertaţie pe care apoi mi s-a cerut să o dezvolt şi să o public.

Ştiu că Maica Domnului m-a ajutat. Nici acum nu sunt sigură cât de bun a fost proiectul cu care m-am prezentat la admitere la Masterul de Istoria imaginilor – istoria ideilor –este oricum o chestiune relativă. Dar am experimentat, am descoperit ce înseamnă ajutorul Maicii Domnului, ce înseamnă puterea Ei.

De atunci, aproape de fiecare dată când trec prin Gura Humorului mă duc la icoana Maicii Domnului. Niciodată rama icoanei nu e goală, în ea oamenii înghesuie mereu şi mereu bileţele în care îşi scriu dorinţele şi necazurile lor. Faptul că nu încetează să facă acest lucru, e semn că şi alţii au primit răspuns la rugăciunile pe care le-au făcut înaintea acestei icoane.

Maria-Magdalena, Cluj-Napoca, 2017

Preluare de pe blogul: www.minunialemaiciidomnului.wordpress.com

Advertisements
 
Image

Fără loc în cămin

rugaciuneDoresc să vă povestesc cum rugăciunile îndreptate spre Domnul nostru Iisus Hristos n-au fost rușinate și ajutorul a venit într-un mod atât de frumos!

Sunt studentă în anul II. Și deși am avut o medie destul de mare, nu am reușit să prind loc în cămin la prima repartizare. Am fost foarte supărată. Eram convinsă că voi prinde loc, dar Cineva avea alte planuri pentru mine.

Nu am prins loc nici la contestații. Eram prima sub lista celor admiși în cămine. Am fost descurajată. Am continuat să mă rog către Tatăl Ceresc și către Sfântul Efrem cel Nou, de care știam că îi ajută pe cei împovărați de griji.

Au trecut câteva zile, eu am tot depus cereri. După aproape cinci zile, am aflat că intrasem într-un cămin cu condiții mai bune. Când am aflat vestea, mi-au dat lacrimile și am repetat în neștire: ”Mulțumesc, Doamne, că mi-ai arătat marea Ta milă și iubire!”

Aveți răbdare și credeți! Și nu vă pierdeți speranța! 

Ioana, Baia Mare

 

 
Image

Cei mai buni prieteni din lume

Nu sunt suficiente cuvinte pentru a-mi exprima recunoștința față de ajutorul primit din partea celor de sus. 

Viața studentului la Medicină este din ce în ce mai complicată odată cu trecerea anilor, și astfel, sesiunea de vară a anului IV a fost mai plină ca toate celelalte. Fără ajutorul Domnului nostru Iisus Hristos, Maicii Domnului și Sfântului Efrem cel Nou, sunt mai mult ca sigură de faptul că nu aş fi putut promova toate examenele cu note bune. 

Vă mulțumesc din tot sufletul şi vă promit că voi mărturisi de fiecare dată ajutorul primit. Mă simt binecuvântată şi vă îndemn să vă rugați sincer, deoarece ajutorul va veni necontenit şi astfel veți cunoaşte cei mai buni prieteni din lume! 

Ioana

MD4.jpgpersonalitatea_domnului_iisus_hristos_1sf-efrem-cel-nou

 
Image

Examen greu cu pace multă

În luna decembrie a anului 2015, am absolvit facultatea și în ianuarie 2016 am susținut examenul de promovare ca sa pot practica medicina. Examenul a durat 6 ore și nici nu știu unde s-au dus orele, dar îmi aduc aminte că am simțit o pace sufletească în inima mea după încheierea examenului. Mă simțeam tare fericită, deși eu încă nu aflasem că îl trecusem (am așteptat două săptămâni ca să aflu rezultatul).

Cu ajutorul Domnului nostru Iisus Hristos, a Maicii Domnului, părintelui Arsenia Boca, Sfântului Efrem cel Nou, Sfântului Nicolae și a Sfântului Vasile cel Mare, am promovat examenul și am fost admisă la rezidențiat la Spitalul de Pediatrie – secția Psihiatrie. Îmi doream foarte mult să intru la rezidențiat la acel spital și erau numai două locuri. 

Rcredinţa ---ugăciunea este salvarea sufletului, a minții și a zilei de zi cu zi! Dumnezeu și toți sfinții au grijă și totodată iubesc pe cei ce își amintesc de ei. Cu cât stăm noi mai aproape de ei, cu atât ei sunt mai aproape de sufletele noastre!

Cu mult respect,

Andreea

 
Image

Te iubesc, Doamne!

DSC_0241

Tocmai am terminat anul III de Medicină Generală

şi în ciuda sesiunilor extrem de dificile,

am reuşit numai cu ajutor de sus,

să promovez toate examenele.

Am avut parte de atâtea minuni încât nu le pot exprima în cuvinte.

Pot spune un singur lucru din toată inima şi cu toată sinceritatea:

Dumnezeu există, este mai aproape de noi decât credem

şi ne iubeşte necondiționat,

sărindu-ne în ajutor

de fiecare dată

când Îl rugăm.

                                          Te iubesc, Doamne! Îți mulțumesc pentru tot!

L. C.

 
 
Image

Examenul mi-a testat credinţa

credinţa ---

Anul trecut m-am decis să merg la examenul Cambridge de engleză.

Am  început pregătirile în forţă, dar în toamnă am avut nişte probleme de sănătate care m-au zdruncinat cu totul. Eram deprimată, incapabilă să pun mâna pe cărţi să învăţ, eram la limita deznădejdii. A fost o perioadă grea, care mi-a arătat cât de puţin credincioasă eram.

Cu ruşine mărturisesc că Îl acuzam pe Dumnezeu pentru faptul că m-a lăsat să trec prin starea aceea. Ba chiar am făcut un fel de pact cu El: I-am spus că dacă este cu adevărat prezent în viaţa mea, să îmi arate asta ajutându-mă la examen. Ştiu că astfel de lucruri nu se fac, dar aveam îndoieli și frici mari în suflet.

Venise ziua examenului oral şi eu aveam emoţii mari. Cum să vorbesc eu fluent în engleză şi să am un dialog cu celălalt candidat de lângă mine?! Apoi am aflat că partenera de conversaţie era chiar o colegă bună de clasă. Proba orala a decurs foarte bine şi comisia a fost foarte draguţă.

În ziua cu proba scrisă aveam emoţii şi mai mari… până la cer şi înapoi. Mi-am amintit de pactul făcut şi mi-am spus că acum era ocazia ca Dumnezeu să îmi arate dacă este alături de mine sau nu… Aşa că am intrat în sala de examen, mi-am făcut cruce şi am zis un “Doamne ajută”  lipsit de speranţă. Eram sigură că nu voi lua nota de trecere. Era nivel de avansaţi, cerinţele erau pretenţioase, iar timpul limitat. Acasă, când făceam simulări de examen, niciodată nu mă încadram în timp.

Însă Dumnezeu m-a ajutat şi mi-a demonstrat că minunile chiar se întâmplă! Am ştiut să rezolv exerciţiile de gramatică, la eseuri am avut inspiraţie cum nu avusesem până atunci (parcă îmi dicta cineva ce trebuie să scriu) şi m-am încadrat fără probleme în timp. Sunt sigură că Domnul a lucrat şi mi-a deschis mintea în acele momente.

Totuşi, deşi m-am descurcat, nu credeam că voi trece examenul. În ziua în care s-au afişat rezultatele am intrat pe site cu nădejdea unei minuni. Când am văzut că l-am luat cu un punctaj mai mare decât m-aş fi aşteptat, n-am sărit în sus de bucurie, n-am strigat de fericire, ci am început să plâng în faţa ecranului. Plângeam de ruşine pentru că am simţit că L-am dezamăgit pe Dumnezeu… Nu îmi venea să cred cât de mult mă iubeşte, şi cât de mult m-a ajutat pe mine, puţin credincioasa.

Doamne, îţi mulţumesc că mi-ai deschis ochii. Sfinte Efrem, prietenul meu drag, Tu m-ai ajutat atât de mult, încât nu găsesc cuvinte ca să îţi mulţumesc… Tatăl nostru a lucrat prin tine şi m-a învrednicit de ajutorul Său cel Sfânt.

I., Baia Mare

 
Image

Ajutor de nedescris

viata-aratarile-minunile-acatistul-si-paraclisul-sfantului-efrem-cel-nou---grabnicul-ajutator-si-marele-facator-de-minuni_1_fullsize

Vreau să împărtășesc ajutorul pe care îl primesc zi de zi de la Domnul nostru Iisus Hristos, și cu atât mai mult în perioada examenelor. Stresul acumulat, atacurile de panică și crizele de plâns sunt comune tuturor studenților.

Citind Acatistul Sfântului Efrem cel Nou, pacea interioară, ajutorul în timpul examenelor e de nedescris! Mi-e rușine că rugăciunea mea către Sfântul Efrem e atâta de intensă doar în perioada mai grea a examenelor, dar ajutorul său e necontenit.

Am promis că am să scriu, cu dorința de a convinge și pe alții să creadă că nimic din ceea ce cereți nu e fără rezultat!

C.M.