RSS

Category Archives: Sfântul Luca al Crimeii

Image

Profesorul cel sever și examenul de cardiologie

Sunt studentă în anul IV la Facultatea de Medicină, specializarea Medicină Generală și aș vrea să mărturisesc despre ajutorul pe care l-am primit de la sfinți și de această dată la examenele pe care le-am avut de susținut în sesiunea din iarnă. I-am promis Sfântului Efrem cel Nou, că dacă mă va ajuta și de această voi spune și altora despre grabnicul lui ajutor.

Deși Maica Domnului, dimpreună cu Sfinții la care m-am rugat îndeosebi: Sfântul Efrem cel Nou, Sfântul Luca al Crimeii, Sfântul Iosif cel Nou de la Partoș, Sfântul Spiridon și Sfântul Ioan Maximovici m-au ajutat la toate examenele pe care le-am  avut până acum și nu numai, mă voi opri doar asupra unei minuni pe care au făcut-o cu mine în sesiunea aceasta, și anume la examenul de cardiologie.

La începutul semestrului întâi am aflat că seria mea va face cardiologie cu unul dintre cei mai “răi” profesori de cardiologie care predau această materie în Universitatea noastră. Deși se spuneau multe lucruri despre el, totuși nu am vrut să dau crezare gurilor rele, gândindu-mă că nu poate fi chiar totul adevărat din ceea ce se spunea despre el.

Pe parcursul semestrului am realizat că ceilalți colegi din ani mai mari au avut dreptate. Pasiunea lui cred că era să își bată joc de studenți, și prin asta, după el, noi să realizăm că nu știm nimic și că suntem niște oameni care fac umbră pământului degeaba. La cursuri și prezentări de caz, nimic din ce ziceam nu era bine, mereu era ceva greșit, notele se dădeau de la 0 la 2 (deși cei din ani mai mari ne-au relatat că până nu demult notele la prezentări de caz porneau de la -∞, iar nu de la 0).

Obișnuia să îi ia în batjocură nu doar pe studenți, ci chiar și pe pacienți. În orice caz, eu și colegii mei de serie eram terorizați de el și ne gândeam cu strângere de inimă la examenul practic pe care aveam să îl dăm, deoarece avea obiceiul de a pica mulți studenți (rar se întâmpla să treacă jumătate de serie la examenul lui).

Așa că, încă din timfrica-de-esec-2pul semestrului m-am pus serios pe învățat la cardiologie. Deși mă pregătisem temeinic, eram conștientă că pentru a lua examenul la materia aceasta era nevoie ca Dumnezeu să facă o minune.

Sosise și ziua examenului și fiecare dintre noi trebuia să primim un caz clinic pe care trebuia să îl prezentăm și pe baza căruia ni se puneau ulterior întrebări legate de diagnostic și tratament. De când am sosit la spital am realizat ajutorul lui Dumnezeu și al sfinților lui. Deși parcursesem toată materia, totuși capitolul pe care îl știam cel mai bine era cel de infarct miocardic. Nu mică mi-a fost surpriza când, la repartiția cazurilor, mie mi-a picat o pacientă cu infarct miocardic.

Am intrat apoi să prezint cazul. Cu inima strânsă i-am dat foaia pe care trecusem toate diagnosticele pacientei și tratamentul acesteia. De când a văzut foaia nu i-a convenit nimic și mi-a pus prima întrebare legată de cum am pus diagnosticul de infarct, și i-am răspuns că în primul rând după anamneză (dialogul cu pacientul) și de acolo a început totul… M-a întrebat tot felul de lucruri legate de viața personală a pacientei, întrebări care nu aveau nicio legătură cu cardiologia și la care am răspuns de teamă să nu mă pice (nici nu am apucat să mă așez că mă amenințase în vreo două rânduri că mă pică).

În cele din urmă, după ce m-a tot învârtit cu întrebări fără rost, mi-a pus și o întrebare întortocheată de cardiologie la care nu am știut răspunsul. Mi-a zis că mă pică. Atunci în sinea mea m-am rugat Sfântului Efrem și Maicii Domnului să mă ajute, iar ajutorul nu a întârziat să apară. Mi-a zis că dacă știu să răspund la următoarele două întrebări mă trece.

Prin mila și ajutorul lui Dumnezeu și al sfinților lui am știut să răspund la cele două întrebări, deși nu erau ușoare. Am luat examenul, din prima încercare, iar ca să se arate și mai mult mila lui Dumnezeu față de noi păcătoșii, notele finale au fost cele de la examenul scris (nu s-a ținut deloc cont de nota de la practic, având în vedere cum s-a dat), și astfel am reușit să iau notă mare!

Slavă Ție, Doamne și Sfinților tăi super grabnic ajutători!

Roxana, Timișoara

Advertisements
 
Image

EKG-ul problematic și ajutorul de sus

Mă numesc Roxana, sunt studentă în anul IV la Facultatea de Medicină, specializarea Medicină generală și aș vrea să dau și eu mărturie despre ajutorul pe care l-am primit de la Maica Domnului, Sfântul Ierarh Iosif cel Nou de la Partoș, Sfântul Mare Mucenic Efrem cel Nou, Sfântul Mare Mucenic Pantelimon, Sfântul Ierarh Nicolae, Sfântul Ierarh Luca al Crimeii și Sfântul Ioan Maximovici la examene și nu numai.

Anul III pentru orice student la Medicină este un an pe cât de greu pe atât de important, întrucât este necesar ca până la finalul anului să ai toate examenele promovate pentru a trece în anul următor. Dar pentru a arăta că cu puțină străduință și cu ajutorul sfinților nimic nu este imposibil, voi exemplifica în cele ce urmează una dintre minunile săvârșite de sfinții mai sus menționați cu mine la una dintre materiile de bază ale anului universitar care tocmai s-a încheiat.

Astfel, la fiziopatoekglogie, cea mai grea materie din anul III, eram foarte speriată de examenul practic, pe care aveam să îl susținem în sesiunea de vară, atât din materia de semestrul întâi, cât și din cea de semestrul doi. Eram speriată îndeosebi din cauza faptului că aveam să fiu ascultată de profesoara de la curs, care era foarte exigentă și nu dădea cu ușurință note bune.

A sosit și ziua examenului, și cu rugăciunile înălțate către sfinții mai sus menționați, m-am prezentat la facultate. Acolo, asistenta de grupă ne-a întâmpinat și ne-a spus că grupa noastră nu va mai da examenul cu profesoara de curs, ci cu șefa de catedră, care era mult mai drastică decât profesoara noastră (fiind o persoană foarte bine pregătită în domeniu punea întrebări de logică, dorea să vadă că gândim și avea mari pretenții). Când am aflat vestea eram mai speriată ca înainte, dar în sinea mea îmi ziceam că Sfântul Efrem și Măicuța Domnului nu mă vor lăsa.

Am intrat în cele din urmă în sală, am extras buletinul de analize și ekg-ul și m-am așezat în bancă pentru a le interpreta. Înaintea mea mai erau mulți colegi care așteptau să fie ascultați, lucrurile se desfășurau foarte încet și profesoara nu mai contenea cu întrebările. Eu în bancă m-am descurcat să interpretez buletinul, dar la ekg nu știam care era al doilea diagnostic. EKG-ul conținea două patologii, iar eu descoperisem doar una. Am întors EKG-ul pe toate părțile, am scris tot ce știusem și totuși al doilea diagnostic nu îl aveam. Atunci am început să mă rog Maicii Domnului și sfinților să îmi ajute să nu mă depuncteze profesoara prea tare. Era important să iau o notă cât mai bună la examenul practic, dat fiind că acesta valorează 40 % din nota finală.

Minunea sfinților nu a întârziat să apară. Unul dintre colegii mei se băgase singur în dificultate menționând teme pe care nu era sigur și se împotmolise. Profesoara văzându-l, a început să îi pună întrebări care mai tare l-au indus în eroare. La un moment dat, văzându-l profesoara că nu mai știe să răspundă, s-a adresat mie și colegilor mei care mai eram în sală și a întrebat dacă știe cineva să îi răspundă la întrebarea pe care tocmai o pusese. Văzând ocazia care se ivise, nu am întârziat în a-i răspunde la întrebare, gândindu-mă că astfel când îmi va veni rândul va trece cu vederea ce nu am știut la testul meu.

Profesoara văzând că am știut răspunsul, s-a adresat tot mie punându-mi altă întrebare, și încă una și încă una. Eu am știut să răspund la toate cu ajutorul lui Dumnezeu, iar ea văzând că am știut toate răspunsurile, s-a oprit din a-l mai asculta pe colegul care era la rând și mi-a zis că nu mai are rost să mai stau după restul (în fața mea mai erau pe puțin zece studenți care trebuiau ascultați), că îmi trece nota și pot pleca, dar mai întâi vrea să vadă interpretarea EKG-ului.

Cu inima strânsă, dar cu nădejde în ajutorul lui Dumnezeu, i-am spus unul dintre diagnostice și i-am zis că nu am putut să îmi dau seama de celălalt. Ea a zâmbit și a zis că nimeni din cei care avuseseră acelaşi EKG nu și-a dat seama de cea de-a doua patologie, pentru că era o boală, de care îți dai seama foarte greu. Ea a trecut cu vederea peste scăparea mea și prin mila și ajutorul lui Dumnezeu și al sfinților Lui grabnic ajutători am luat nota 10!

Slavă Ție, Doamne și sfinților tăi super grabnic ajutători!

Roxana G, Timișoara

 
Image

La limită!

Mulţumesc  Sfintei Fecioare Maria, Sfântului Efrem cel Nou, Sfântului Nectarie, Sfintei Parascheva, Sfântului Luca al Crimeei, care mi-au dovedit că deşi sunt nedemnă de a primi ajutor, ei mi l-au oferit necontenit.

gkremos_718412459Acum o săptămână am avut cel mai greu examen al acestei sesiuni, de care mi-a fost extraordinar de frică şi m-am rugat să-l trec măcar. Şi într-adevăr, deşi cu nota minimă, l-am trecut!

Am fost profond şocată şi extrem de recunoscătoare pentru faptul că sfinţii au fost cu mine şi m-au ajutat să aleg exact ce era corect la grile, mi-au păstrat mintea limpede şi m-au ajutat să mă concentrez.

Şi în sesiunea trecută am primit ajutorul lor, deşi nu am ieşit din toate examenele cu notă de trecere. Sunt foarte  recunoscatoare pentru examenele promovate, şi sunt convinsă că există un motiv pentru cele pe care nu le-am trecut.

A nu se înţelege că mă bazez doar pe ajutorul sfinţilor la examene, nici nu încerc să promovez acest lucru. Totuşi, a crede în Cineva este foarte liniştitor, te face să simţi că indiferent de rezultat, va fi bine într-un final pentru că ajutorul dumnezeiesc este mereu acolo.

Rugaţi-vă şi veţi fi ajutaţi! Mult succes tuturor!

P., Bucureşti

 
Image

Un an greu

Anul trecut, anul I de Medicină, a fost foarte greu. Am luat contact cu examenele şi pretenţiile fiecărui profesor. Fiind o fire emotivă, am avut de întâmpinat destule piedici, multe dintre ele sub forma unor gânduri anxioase. Însă, Dumnezeu a lucrat în viaţa mea prin oamenii pe care mi i-a scos în cale, oameni de o calitate sufletească deosebită.

IMG_6204La începutul anului, tatăl meu a decedat. Am rămas doar cu mama şi situaţia noastră materială a fost foarte precară. Singurul nostru sprijin a fost rugăciunea intensă și continuă şi sfaturile duhovniceşti pe care le-am primit de la părintele meu duhovnic.

Am simţit ajutorul Sfântului Duh, a Îngerului meu păzitor, cât şi a sfinţilor a căror acatiste le-am citit: Sfântul Spiridon, Sfântul Nicolae, Sfântul Luca al Crimeei, Sfânta Muceniţă Ecaterina, Sfântul Efrem Cel Nou, Cuviosul Părinte Arsenie Boca şi Sfântul Ioan Botezătorul.

Participam la Sfântul Maslu la Mănăstirea Părintelui Ştefan Argatu din Slobozia-Ciorăşti şi la Mănăstirea Maicii Domnului (Alexandru Vlahuţă). Acolo Părintele Alistar m-a încurajat să nu-mi pierd speranţa în ajutorul lui Dumnezeu. De asemenea, Părintele duhovnic m-a îndrumat să citesc Paraclisul Maicii Domnului în fiecare seară. Toate acestea m-au ajutat cu adevărat şi mi-au redat speranţa de a continua studiile, rugându-mă duminică de duminică în biserică, participând la Sfânta Liturghie.

Rezultatul final a fost cu mult peste aşteptarea mea… Uneori simt că am primit mult prea mult pentru cât de puţin m-am rugat. Aşa că, în încheiere, aş vrea să vă încurajez pe voi, cititorii, să urmaţi o viaţă duhovnicească, deoarece chiar şi în cel mai întunecat moment al vieţii noastre, Dumnezeu vine în ajutor. Noi doar trebuie să credem în El şi să avem mare speranţă şi răbdare.

O.

 

Ştiu că e imposibil, dar totuşi…

Sunt studentă la Medicină. Eram în anul 3, aveam examen la Farmacologie, iar eu nu am apucat să citesc ultimul capitol.

Vine ziua examenului. Pe lângă întrebarile grilă, am primit 2 subiecte redacţionale individuale, eliminatorii. Şi ce să vezi, una din întrebări era din ultimul capitol. Am zis gata, îmi pic examenul, aşa îmi trebuie dacă nu sunt suficient de organizată.

Totuşi, dintr-o ultimă speranţă m-am rugat  din nou Sfântului Luca al Crimeei (doctor fără de arginţi) şi Maicii Domnului. Le-am spus că ştiu că e imposibil să mă ajute, dar dacă totuşi au milă de mine, să îmi schimbe subiectele, că altfel nu văd cum aş trece examenul. În plus, dacă aveam restanţe, nu puteam pleca într-o tabără de copii, ca voluntar.

M-am ap5770_31ucat de grile, cu nădejdea că ajutorul va veni. Nu trec 5 minute că o asistentă universitară iese şi apoi intră pe uşă cu nişte foi în mână. Eram 80 de studenţi în amfiteatru. Ea vine direct la mine şi îmi spune:

– Domnişoară, ce subiecte aveţi?
– Păi, acestea (şi îi arăt subiectele).
– Vă convin?
– Nu prea…
– Ia extrage de aici altele.

Nu mi-a venit să cred! Am extras două subiecte pe care le ştiam. Maica Domnului şi Sfântul Luca, scump şi drag!

Rebecca, Cluj-Napoca

 

Săculeţul cu minuni

Sunt studentă la Medicină în anul IV.

Am auzit de Sfântul Luca al Crimeei în anul I, când am primit cartea “Am iubit pătimirea” de la o prietenă. Atunci nu eram foarte credincioasă, nu credeam in sfinţi. Deşi m-a fascinat povestea acestui om, care a fost cel mai bun chirurg al Rusiei în perioada celui de al Doilea Război Mondial, şi care a fost şi Episcop, o consideram totuşi doar o poveste. O socoteam un basm.

luka_krymskiyÎnsă, trecând anii, căutând mai mult Adevărul, m-am apropiat de ortodoxie şi am început să cred în Dumnezeu. În consecinţă, am început să cred şi povestea acestui Sfânt şi să mă rog lui.

Am ajuns in anul III şi aveam de susţinut un examen practic la Microbiologie. Şi tocmai pentru că era un examen uşor, am făcut greşeala de a mă pregăti cu superficialitate pentru el.

A venit ziua examinării. Trebuia să recunosc 3 poze cu 3 paraziți. M-am uitat la prima, m-am uitat la a doua, m-am uitat la a treia… nu recunoşteam nici un parazit.

M-am panicat şi m-am rugat Sfântului Luca să mă ajute să îmi amintesc ce am învăţat, iar dacă îmi este mai de folos să îl pic ca să mă învăț minte, atunci mai bine să îl pic.

Bineînţeles că l-am picat. Şi deşi mi-am propus să fiu puternică şi să o iau ca atare, nu am putut. Am ieşit din sală şi am izbucnit în plâns. Îmi era ruşine de mine însumi, îmi era ruşine de Sfântul Luca, de Dumnezeu.

Cu lacrimi în ochi, am plecat la spital să vizitez o prietenă, o doamnă de la mine de la biserică, care avea cancer şi fusese operată. Când am ajuns acolo, mi-am propus să îmi revin pentru că problemele mele erau absolut nesemnificative în faţa problemelor ei. Ei bine, m-am abţinut cât am putut, dar apoi iar am izbucnit în plâns. I-am spus toate câte s-au întâmplat. I-am spus cât sunt de supărată pe mine, că nu o să pot ajuta oamenii bolnavi ca ea, atâta timp cât eu nu reuşesc să mă adun pentru un amărât de examen. La sfârşit am oftat şi am zis că ştiu că totul se întâmplă cu un motiv şi că Sfântul Luca o să mă ajute.

În momentul acela, prietena mi-a zâmbit mirată şi m-a îmbrăţişat. S-a dus imediat la geanta ei şi a scos din ea un săculeţ micuţ de pus la gât. Mi l-a dat în mână şi mi-a zis: “Rebecca, am primit săculeţul acesta dar am simţit că nu e pentru mine. Sunt frunze de pe mormântul Sfântului Luca al Crimeei. La tine trebuia să ajungă!”

Nu pot să explic ce am simţit atunci! E ca şi cum mi-ar fi şoptit Sfântul Luca la ureche să nu îmi fac griji, că mă iubeşte şi o să mă ajute. Da, am simţit valuri mari de iubire. Iubire Dumnezeiască necondiţionată.

Ce minunat lucrează Dumnezeu! Prin Sfinţi, prin oameni, prin… frunzuliţe.

Rebecca Praţa, Cluj-Napoca

 
 

Val de linişte în drum spre examen

Sunt studentă în anul III la Facultatea de Medicină.

Ca de fiecare dată, mult aşteptata sesiune mă găseşte copleşită de emoţii, stres și gânduri negative. Deşi încerc să îmi planific din timp ceea ce am de învăţat pentru a nu ajunge deznădăjduită în perioada examenelor, niciodată nu reuşesc să mă pun pe picioare; dar, minunat lucru, întotdeauna Dumnezeu este alături de mintea mea îngândurată şi nevrednică de luminare!

Sesiunea aceasta mi s-a părut cea mai grea, mai ales din cauza volumului mare de noţiuni pe care a trebuit să îl asimilez într-un timp relativ scurtat de mine, din cauza delăsării. Cu toate acestea, mi-am propus să citesc în fiecare zi din sesiune acatistul Sfântului Efrem cel Nou, super grabnic ajutător al celor care îi cer mijlocirea. Iar minunile nu au încetat să apară!

Deşi mă pregăteam cât puteam de mult, plecam spre fiecare examen cu gândul că nu voi reuşi sa iau nota bună, mai ales din cauza nevredniciei mele. Însă, de fiecare dată mi-am pus nădejdea în multa milă pe care o revarsă Dumnezeu către păcătoşii robii Săi. Pe calea spre facultate, rosteam în gând rugăciunea “Împărate Ceresc” și “Rugăciunea Inimii”, şi efectiv simţeam cum un val de linişte şi de pace mă învăluia. Iar la examen totul decurgea neaşteptat de bine!

cms-image-000006834Ceea ce mi s-a părut minunat este faptul că exact nota pentru care mă rugam, pe aceea o primeam! După fiecare examen, atunci când ajungeam acasă, îi mulţumeam Maicii Domnului și sfinţilor că au mijlocit pentru mine să aleg subiecte uşoare la examen şi că mi-au luminat mintea.

Apoi, aşteptam cu sfială nota. Iar Dumnezeu, de fiecare dată, s-a milostivit asupra mea şi, cu toate că nu meritam, mă umplea de bucurie. Iar eu simţeam minunea!

Să vă rugaţi Maicii Domnului şi sfinţilor la care aveţi evlavie, căci rugăciunea din inimă niciodată nu va rămâne fără răspuns! Mare şi minunat este Dumnezeu!

PS: Alături de Sfântul Efrem cel Nou, alţi sfinţi dragi cărora le-am cerut ajutor la examene au fost Sfântul Luca al Crimeei, Sfântul Nectarie, Sfânta Ecaterina, Părintele Arsenie Boca şi Sfântul Nicolae Velimirovici.

Alexandra P., Facultatea de Medicină Generală, UMFCD, Bucureşti