RSS

Category Archives: Binecuvântarea preotului

Mi-au dăruit credinţă şi calm

Remember-to-praySunt în clasa a 12-a, iar săptămâna trecută am susținut simularea de Bacalaureat. Țin să vă spun că până anul acesta mă rugam superficial, spre rușinea mea. Tocmai din această cauză eram mereu deznădăjduită și temătoare înaintea tezelor sau a lucrărilor importante.

Odată cu descoperirea acestui site minunat la începutul anului 2015, am citit mărturiile voastre și l-am cunoscut pe Sfântul Efrem cel Nou. Cu ajutorul acestui Sfânt drag, al Sfinților Împărați Constantin și Elena, al Părintelui Arsenie Boca, al Sfintei Parascheva și datorită binecuvântării preotului, am obținut la toate cele 3 probe note peste 8. Le sunt nespus de recunoscătoare!

La proba la alegere, respectiv psihologie, nu am reușit să trec prin toată materia, dar Preafericita Născătoare de Dumnezeu și sfinții dragi au făcut în așa fel încât să îmi cadă lecțiile învățate. Tot din mila lor, înainte de simulare în loc de teamă și frică au adus în inima mea credință și calm.

Regret că până acum nu am dat importanța cuvenită rugăciunii și că m-am îndoit de bunăvoința sfinților. Acum sper și mă rog să mă însoțească la Bacalaureat și la Examenul de Admitere.

Să nu încetați niciodată să credeți în ajutorul lui Dumnezeu. El este salvarea noastră și oaza de liniște.

Nita Elena-Lidia

 

Cu Sfinţii la Examenul de Admitere

Cu multă bucurie spun că datorită bunătăţii lui Dumnezeu, cu ajutorul neîntârziat de la Sfânta Fecioara Maria, Sfântul Nectarie de Eghina, Sfântul Arhanghel Mihail, Sfântul Efrem cel Nou, Sfântul Antonie cel Mare şi al tuturor celorlalţi Sfinţi, am intrat la facultatea la care îmi doream, ceea ce este cea mai mare realizare a mea de până acum.

M-am rugat Sfintei Fecioare să facă o minune, să mă ajute. Şi nu m-a lăsat nicidecum baltă. Mi-au fost alături toţi Sfinţii, rugându-se lui Dumnezeu pentru mine, păcătoasa.

Am avut un calm impresionant înainte de examene, ceea ce m-a ajutat enorm. De asemenea, în timpul examenului am intrat în panică deoarece credeam că nu mai am timp să termin şi m-am rugat lui Dumnezeu să mă calmeze, astfel reușind să termin la timp.

Nu există cuvinte de mulţumire pentru tot ceea ce am primit, deși ştiu că nu merit. Sper că intr-o zi să reuşesc să acopăr măcar jumătate din cât a făcut Dumnezeu pentru mine şi pentru familia mea. Am luat examenul datorită bunătăţii Sfinţilor, a Fecioarei Maria şi a lui Dumnezeu.

Rugaţi-vă dragii mei, din suflet. Ajutorul vine când te rogi din suflet. Vă zic sincer, căldură ca cea dată de rugăciune nu există. Pacea aceea, liniştea sufletească sunt tot ceea ce mi-aş putea dori. Orice este posibil la Dumnezeu, numai voinţă ne trebuie.

Diana

 

„Sfinte, mă vezi în ce hal sunt… Nu mă lăsa!”

Am absolvit Științe Economice în 2012, însă licența am amânat-o până în 2014. În luna februarie, după aceste amânări succesive și mai mult de rușinea mamei și a profesoarei care m-a coordonat, am dat examenul de finalizare de studii și am susținut lucrarea de licența. În paralel, urmez masterul la o altă facultate, așa că aveam de dat examene și aici.Marketing business sales

S-a întâmplat ca în această perioadă să mă confrunt cu suferință sufletească puternică – o patimă pentru un băiat. Mă concentram foarte greu la ceea ce aveam de făcut și mă gândeam încontinuu la el. Am învățat foarte puțin, deși am avut la dispoziție o săptămână întreagă. Îmi pierdeam vremea imaginându-mi tot felul de scenarii romantice, mâhnindu-mă  la culme că nu îmi scrie mesaje cât de des aș fi vrut eu. În câteva nopți s-a întâmplat să nu pot adormi din cauza stresului și a gândurilor. Era vreo 3 noaptea și eu eram cu inima plină de învârtoșare. Atunci am citit pe holul căminului Paraclisul Sfântului Nicolae. După o sesiune de plâns, am început să casc. M-a luat somnul…

minuni-ale-sfantului-89913Învârtoșarea s-a repetat apoi chiar în noaptea de dinainte de examen. L-am chemat în ajutor atunci și pe Sfântul Efrem cel nou, pe Maica Domnului, m-am uns pe frunte cu ulei de la sfinții din Grecia… Într-un final, nu știu cum am adormit.

Examenul de licență a constat în 3 probe la 3 discipline. La examen, am mers ca în transă, nu aveam nicio vlagă în mine, nu-mi mai păsa de nimic din cauza supărării și a deznădejdii în care mă aflam. Totuși, mă gândeam la mama mea și la faptul că sunt nerecunoscătoare față de Dumnezeu dacă nu încerc ceva. I-am spus atunci Sfântului Nicolae: „Sfinte, mă vezi în ce hal sunt… Nu mă lăsa!”.

Dintre cele trei discipline la Politici de marketing nu am învățat de loc, am citit doar un capitol, iar la testul grilă am pus fie la nimereală, fie gândindu-mă puțin ce ar putea fi corect. La Comportamentul consumatorului nu am apucat să parcurg decât jumătate din materie, am primit 2 subiecte deschise și am scris doar la unul dintre ele (îmi picase și un subiect pe care îl știam mai bine). La Cercetări de marketing citisem mai mult decât la celelalte, testul a fost grilă, însă spre sfârșit au fost vreo 10 întrebări de care nu eram sigură.Sfantul-Nicolae-Planas--ocrotitorul-celor-casatoriti

În principiu, aveam o umbră de nădejde, dar mă gândeam că șanse prea mari nu sunt să-l iau. Exact în ziua examenului, m-a sunat profesoara și mi-a spus că am luat 5,66.

Urma ca pentru a doua zi să pregătesc prezentarea power-point și să susțin lucrarea. Pe lângă epuizarea psihică, a intervenit și oboseala fizică, dar Dumnezeu nu m-a lăsat. Am luat o notă foarte bună – 9! Mi-a spus profesoara că membrii comisiei au fost foarte mulțumiți. Am simțit în acea zi mai ales ajutorul Maicii Domnului, al celor doi sfinți pe care îi consider ocrotitori (Nicolae și  Efrem cel nou), dar și al Sfântului Nicolae Planas. Cred, de asemenea, că fără rugăciunile părintelui duhovnic nu aș fi făcut mai nimic.

M., Cluj-Napoca

 

Am devenit șef de promoție

Ceea ce cred e că degeaba înveți înainte de un examen, dacă nu ceri ajutorul lui Dumnezeu. Eu înainte de fiecare examen sau lucrare mă rugam Sfântului Anton de Padova, care pot spune că mi-a fost alături în toate momentele de încercare ale vieții mele.

Nu a fost dată când să nu fi fost auzit. Rezultatele nu s-au lăsat așteptate, ivindu-se imediat. Și astfel, cu ajutorul Sfântului Anton, dar și al celorlalți sfinți pe care îi imploram să se roage pentrut mine (Maica Domnului, Sfânta Parascheva, Sfânta Chiriachi, Sfânta Hildegard, Sfinții Arhangheli etc.) am reușit să termin o facultate destul de grea, fiind șef de promoție.

La rugăciunile sfinților s-au adăugat și cele ale preoților la care dădeam câte un acatist, cerându-le să pună o vorbă bună la Cel de Sus. Lui Dumnezeu și tuturor celor ce se roagă pentru noi trebuie să le fim recunoscători. Examenele nu sunt decât un fir de praf pe lângă ce ne așteaptă: o misiune de îndeplinit pe pământ, urmată de dreapta judecată a Mântuitorului.

Să ne rugăm pentru toate și să ne străduim să fim cât mai buni creștini!

Tars, Comentariu la mărturia „Luminarea minții”

 

Întâlnire și întărire

În anul al II-lea de facultate, am avut un examen la Analiză Matematică, pe care îl pregătisem bine, însă am făcut greșeala de a învăța și în noaptea dinaintea examenului, motiv pentru care, a doua zi de dimineață, nu m-am mai putut concentra deloc.

Nu făcusem aproape nimic în lucrare, iar cu punctele acumulate pe durata semestrului cred că aș fi luat maxim nota 4. După examen, am plecat să mănânc la cantina Facultății de Drept pentru că urma și o probă orală, unde se stabilea nota finală.

confess1Ieșind de la cantină, în momentul în care treceam șoseaua, m-am întâlnit cu părintele meu duhovnic și cu doamna preoteasă. Ținând cont de faptul că nici eu, nici părintele meu duhovnic nu locuim în București, nu aș numi această întâmplare o simplă coincidență.

După ce ne-am salutat și am stat un pic de vorbă, m-am despărțit de dumnealor și m-am dus la treburile mele.

Ajuns în sala de examen, am primit subiectul pe care, cu o zi în urmă aș fi știut să îl rezolv, dar acum pur și simplu nu reușeam. Mi-a venit rândul să prezint rezolvarea la tablă. Aceasta consta în doi pași, primul mai mare, pe care l-am și făcut.

Din motive de timp (sau nu…), profesorul nu m-a mai lăsat să scriu în continuare, ci mi-a cerut anumite explicații, prin care am reuşit, cu ajutorul lui Dumnezeu, să îl conving că am înțeles ce am scris pe tablă. Mi-a pus nota 8! Slavă lui Dumnezeu pentru toate!

Gabriel Ivan, București

 

Rodul ascultării

– Părinte, eu vreau să dau examen și nu prea pot să rețin tot ce învăț pentru că este multă materie, ce să fac?

– Te duci matale acasă și deschizi cartea așa la întâmplare. Unde se va deschide să înveți, pentru că aceea-ți va cădea! A binecuvântat-o!

După examene a venit la părintele să-i mulțumească că a luat examenul și că i-a căzut lecția la care s-a deschis cartea, așa cum i-a spus părintele.

I-a dat acest răspuns și s-a întâmplat așa pentru că părintele văzuse cu duhul când a fost întrebat. Să nu creadă cineva că aceasta e metoda de a lua un examen, fără să învețe cineva toată materia, pe cel leneș nici Dumnezeu nu-l ajută!

Extras din cartea “Răspunsuri duhovniceşti la întrebările credincioşilor ale părintelui Ilarion Argatu”, Editura Mila Creştină, 2005, pag. 101-102.

PS. A nu se încerca acasă pe cont propriu! Funcţionează doar în Biserică!

 
 

Cum se scrie o lucrare de licență

Poate ni se întâmplă tuturor ca atunci când avem de făcut un proiect sau de învățat să ajungem în acel punct critic în care nu mai avem răbdare. Învârtoșarea e în cuibul ei cu drepturi depline, aș zice. Mai încep și mustrările sufocante: „Nu am făcut nici pe jumătate din cât trebuia…”. Și descumpănirea: „Nu voi reuși niciodată. Am ratat totul. Nu sunt bun/ă de nimic!”

În scrierea lucrării de licență am trecut prin toate cele enumerate. Totuși  prin rugăciune, Dumnezeu m-a ridicat.

Una dintre operele pe care le-am ales pentru studiu a fost Jurnalul fericirii. Deși cu oarecare îndoială la început, l-am chemat în ajutor pe însuși autorul cărții, părintele Nicolae Steinhardt.

Într-o zi, cu vreo lună înainte de susținere, când eram mâhnită dintr-o neînsemnată pricină, am citit – cred – cea mai cutremurătoare pagină din carte (p.97, Editura Dacia, ediția 1995). Mă gândeam că decât să stau în acea stare de nemulțumire, mai bine fac ceva folositor și în fond necesar. 

În lectura mea, ce înainta greu, fiind slăbită de tot soiul de gânduri, dau de relatarea unui vis pe care părintele l-a avut la Jilava, într-o celulă mizerabilă, departe de condițiile decente de supraviețuire (mirosul fetid, mâncarea puțină, spațiul restrâns în care se înghesuiau în jur de 50 de persoane, când, de fapt, ar fi fost normal să fie maxim 20).

El descrie acolo o trăire mistică, întâlnirea lui cu lumina necreată a lui Hristos, așa cum avusese cândva și Sfântul Simeon Noul Teolog (nu cu puțin timp în urmă descoperisem și Imnele iubirii dumnezeiești) sau marii isihaști. Acel pasaj mi l-a înfățișat pe părintele Steinhardt într-o altă… Lumină. Am căpătat altă înțelegere în ceea ce privește personalitatea sa. Nu era doar marele scriitor, sau fostul deținut politic ce a rezistat în închisoare prin bogata cultură, cât mai ales omul lui Dumnezeu.  

Ceea ce e însă bizar e faptul că am sesizat acest pasaj la a doua lectură; nu-mi mai aminteam nimic din ceea ce citisem cu un an, doi ani în urmă. Și ceea ce mă uimea acum atât de tare devenise motorul ce m-a motivat să scriu mai departe; referirea la acest episod avea să formeze nucleul lucrării, contribuția „personală”, ceva ce nu găseai tratat nici de critici literari pe care am reușit să-i parcurg (or, după câte se poate observa, nu am nici cel mai mic merit pentru minunata rânduială a lui Dumnezeu).

Un alt moment în care a trebuit să-mi biruiesc firea leneșă a fost chiar cu aproximativ două săptămâni înainte de predare. Nu aveam decât… 15 pagini. Îmi doream ca măcar să am minimum de pagini. După prima săptămână, le aveam pentru rugăciunile Maicii Domnului, ale Sfântului Efrem cel Nou și ale Părintelui Nicolae Steinhardt. Îi tot rugam să mă păzească de deznădejde, să îmi dăruiască pace pentru a putea lucra (stresul își spunea cuvântul).

Într-o altă zi, caniculară de-a dreptul, eram la bibliotecă, dar mă simțeam epuizată. Îmi tot repetam: „N-am de ales. Trebuie să scriu.”

Mi-am dat seama că inspirația este cu adevărat darul Duhului Sfânt, dar dacă nu e un strop de luptă, slabe șanse să iasă ceva.

Și tot uitându-mă prin cărți am ajuns la un fragment care era parcă leacul pentru starea mea: „Dumnezeu seceră și de unde n-a semănat: înseamnă că trebuie să dăm de la noi, să ne străduim, să dăm cu împrumut, să luăm inițiative.”(p. 38).

Pagina următoare, ce să vezi: exact ideea de care aveam nevoie. Părintele fusese aruncat după anchetă într-o celulă cu regim sever, unde nu se poate destăinui nici măcar colegului din teama de a nu i se smulge aceluia mărturii mincinoase (celula avea 4-5 m2 și prin ea probabil mișunau șobolani, viermi). Atunci vine clipa în care decide să-și mărturisească suferința într-o deznădăjduită, dar smerită rugăciune către Dumnezeu. Este unul dintre momentele esențiale în drumul spre convertire, căci până să înfrunte acea situație gândul Botezului părea mai degrabă un vis, ceva ideal. Șovăia. Ei, la numai o lună după această întâmplare are loc  Botezul.

Minunile nu s-au încheiat aici. Lucrarea am finalizat-o abia cu 2 zile înainte de susținere, cred că am fost ultima din an care a predat atât de tarziu. Au ieșit 60 de pagini, fapt chiar surprinzător. Profesoara care a coordonat demersul meu e o femeie extraordinară, nu a făcut niciun fel de presiuni asupra mea.

Dumnezeu a lucrat prin intermediul unor oameni de o mare noblețe sufletească. O prietenă mi-a corectat întreaga lucrare până la cele mai subtile greșeli de ortografie, m-a bucurat prin repetatele ei încurajări. O alta a stat alături de mine până noaptea tărziu pentru a face ultimele modificări înainte de predare, deși a doua zi era Liturghia pentru Sfinții Apostoli Petru și Pavel.

Înainte de susținere, încă o prietenă și-a răpit din timpul ei pentru a-mi asculta prezentarea și a-mi oferi prețioase sugestii.

Nu mai încape vorba că rugăciunile părintelui duhovnic au fost deseori izvor de odihnă sufletească. Cu adevărat, Dumnezeu a venit să poarte această Cruce măruntă împreună cu mine.

Am luat nota 10! Mulțumesc Maicii Domnului, Sfinților dragi, părintelui Nicolae, părintelui meu și surorilor cu inimă bună!

Ana-M, Cluj Napoca, august 2012