RSS

Category Archives: Cuvioasa Parascheva de la Iaşi

Rețeta Succesului

Imagini pentru catedrala iasi interiorDe când mă știu, dau examene. Rețeta succesului o am de la bunica Floarea și de la mama: Paraclisul Maicii Domnului, Acatistul Bunei Vestiri, dimpreună cu cel al Cuvioasei Parascheva și al Sfântului Nicolae.

Cu inima cât un purice, cu ochii plânși, cu gândul la mama care, în acele momente, stătea în genunchi în fața icoanei Maicii Domnului, străjuită de licărirea candelei… așa am depășit, până acum, greul. Pentru că nu au fost nici puține și nici ușoare examenele mele. Dincolo de orice logică, rugăciunea simplă, neștiutoare, a unei femei de la țară, cu mâinile crăpate de muncă, fără prea multă școală, biruia vajnici profesori, cursuri de bizantinologie sau cugetări ale lui Maxim Mărturisitorul.

Din toate acestea, am înțeles cum teologia experienței, a trăirii simple, a acatistului sau a paraclisului – trăită în cămara rugăciunii – o depășește cu mult pe cea academică, de școală. Și, nu numai că o depășește, ci o face vie, dimpreună pe cale spre Dumnezeu.

Zilele acestea m-au făcut să îmi dau seama că rețeta mea este îndeobște cunoscută. Cred că e ceva sădit în mamele și bunicile noastre… E jumătatea lunii ianuarie. Vine vremea cercetării: „Ce ați făcut, dragi studenți, timp de aproape patru luni?”. Răspunsul ni-l dăm, fiecare: „Doamne, de nu am avea pe sfinții Tăi rugători și bunătatea Ta milostivindu-ne spre noi!…”.

Slavă Domnului că, la Iași, studenții au mulți prieteni! Pe Cuvioasa Parascheva, Sfântul Nectarie, Sfântul Spiridon și mai nou, pe Mitropolitul Iosif cel Sfânt al Moldovei, al cărui mormânt străjuiește din umbra ctitoriei sale.

Catedrala devine neîncăpătoare, de la primele ore ale dimineții. Sute și sute de gânduri, lacrimi, îndoieli, rugăciuni, promisiuni… până când se închid ușile marii biserici. Chiar și la ora 21.00, când ușile s-au închis și se face curățenie, câteva tinere se mai roagă de paznic: „Doar un pic, nu călcăm pe unde s-a spălat, vă rugăm, mâine avem examen!”. Paznicul se îndură, femeia care spală nu se supără nici ea, deși e de dimineață la Catedrală: „Sunt studente, ce să le facem, avem și noi acasă, e greu…”.

Toate au câte un curs în mână și, cu evlavie, îl ating de trupul Cuvioasei, ca și cum i l-ar pune în sfintele mâini: „Fie voia ta, Sfântă, eu atât am putut învăța… mi-am dat silința… cum știi tu…”, i se șoptește sfintei, printre lacrimi. Ba, una dintre studente împarte rufosul curs în șase părți, pe care le atinge, separat, de racla Sfintei… poate va ști pe care să mai pună accentul…

Ușa se închide definitiv, însă, între timp, s-a mai adunat un grup de studenți. „Nu-i nimic, mergem la Sfântul Iosif! Și el îi ajută pe studenți, i-au fost dragi tinerii! Pe mulți i-a ținut la studii pe cheltuiala sa, altora le-a cumpărat haine și cărți, pentru alții și-a vândut și engolpionul… nu o să ne lase pe noi…!”.

Și, așa se roagă tinerii, înăuntrul și în afara Catedralei. Răsfoind cartea cu Minunile Cuvioasei – Binefacerile Sfintei Cuvioase Parascheva, Mărturii ale închinătorilor, Editura Doxologia, Iași, 2011, am găsit o mărturia interesantă. Yousoff, student arab la Medicină, de religie musulmană, trecea prin focurile sesiunii: „Eram peste măsură de stresat şi îngrijorat că nu reuşisem să învăţ tonele de cursuri de la microbiologie. Era un profesor, spaima studenţilor, o bibliotecă de om, care pica tot ce mişca. Plin de frică, am început să învăţ, dar era foarte greu, ca o picătură în ocean. După vreo trei zile de învăţat pe rupte, pot spune cu mâna pe inimă că nu ştiam nimic. Bacteriile se împleteau haotic în mintea mea, făceam confuzii grave, ce mai, eram terminat.

Într-o dimineaţă, cu două zile înainte de examen, am văzut câţiva prieteni de-ai mei români că pleacă. I-am întrebat: Unde mergeţi? La o bere? Ei au zis: Nu, mergem la Sfânta Parascheva, la moaştele ei şi ne rugăm ca să luăm examenulCine-i asta, vreo profesoară de micro?, am întrebat eu. Nu, măi, e o sfântă. Hai şi tu că ajută, e cea mai bună fiinţă de pe pământ!

Am mers mirat şi, contrariat, am intrat în Biserica mare, unde nu a trebuit să mă descalţ, am ajuns la un baldachin frumos şi m-am rugat în felul meu: Sfântă Parascheva, ordonează ideile în mintea mea. Vreau să fiu un doctor bun!

După două zile, a urmat cumplitul examen. Zeci de studenţi ieşeau cu ochii în lacrimi de la acest tribunal. M-am dus şi eu, cu informaţii insuficiente. Când am ajuns acolo, mintea mea s-a liniştit, îmi aminteam perfect cursul, parcă era subliniat cu auriu, exact ceea ce mă întreba ştiam foarte bine”.

Credința lui Yousoff mă face să am speranța că, și mâine, vom avea biserici pline. Mâine, când valul secularismului occidental  va fi aici, bisericile noastre nu vor fi transformate nici în biblioteci, nici în cafenele, nici în pub-uri, nici măcar în muzee, așa cum s-a întâmplat în bătrâna Europă! De ce? Pentru că studenții ce astăzi se roagă de paznic să-i lase în catedrală, după ora 21.00, sunt părinții de mâine. Părinții care vor ști bine rețeta succesului la examene!

***

(Articol scris în 2014. În 2018, spre slava lui Dumnezeu, a avut loc proclamarea canonizării Sfântului Ierarh Iosif cel Milostiv, Mitropolitul Moldovei. Racla cu moaștele Sfântului Iosif a fost așezată în Catedrala Mitropolitană, lângă Sfânta Parascheva.)

Material preluat de la: https://doxologia.ro/puncte-de-vedere/sfanta-cuvioasa-parascheva-mitropolitul-iosif-naniescu-sesiune?fbclid=IwAR2fiI4iEv00LUwIl8NC56xMXj7rTMLRxxuh3DQHzLc3DHJWIM3i5gur_sE

 

Dumnezeu știe mai bine unde ne este locul

În noiembrie 2018, am avut de susținut un examen important pentru a câștiga un post într-o instituție publică – eram 60 de oameni pe un post.

Am învățat și m-am rugat pentru ca Dumnezeu și sfinții, să facă o minune și să intru – simțeam că o să mă ajute. A venit și ziua concursului, am luat notă mare, dar nu îndeajuns pentru a și câștiga postul.

Îmi este rușine să recunosc, dar am fost supărată pe Dumnezeu, eram confuză, dezamăgită, nu înțelegeam de ce nu m-a ajutat, în sufletul meu fusesem ferm convinsă că o să fiu admisă pe post.

Săptămânile au trecut, mi-am revenit și i-am promis că o să am încredere în El și sfinții Lui, că nu o să mă mai îndoiesc niciodată. Știam că îmi va lumina calea și mă va ajuta să îmi găsesc drumul în viață.

În martie 2019, a mai apărut un concurs, de data asta, cu două locuri. M-am înscris, am învățat și m-am rugat.

În ziua concursului am fost intimidată de numărul mare de candidați, erau 80 de persoane pe doar două posturi, nu aveam încredere în mine că o să îl pot lua. Examenul a început, m-am închinat și am început să îl rezolv. Pe parcursul examenului, atunci când mă pierdeam și nu știam cum să rezolv un anumit subiect, mă rugam în gând Preasfintei Născătoare de Dumnezeu și Sfintei Parascheva să îmi lumineze mintea și să îl rezolv corect. Examenul s-a încheiat, dar nota mea era mai mică decât la primul examen din noiembrie. În capul meu, pierdusem deja, chiar dacă listele finale cu rezultatele nu erau publicate.

Când am ajuns acasă, am început să mă rog lui Dumnezeu, Preasfintei Născătoare de Dumnezeu și Sfintei Parascheva pentru o minune – îmi doream să fiu a doua. Seara, listele s-au publicat și Dumnezeu a făcut minunea: eram a doua, nu îmi venea să cred. 

Am simțit cât de mult mă iubește Dumnezeu. El știe mai bine unde ne este locul, trebuie să avem mereu încredere în El și în sfinții Lui.

Prin muncă și cu multă credință în suflet, putem să ajungem oriunde ne dorim.

Doamne ajută!

Cristiana, Balotești

 

 

Am simțit deodată că mi se ia întreaga greutate de pe inimă

Imagine similarăPentru că nu știu unde să scriu ce mi s-a întâmplat în vara anului 2016, voi scrie întâmplarea prin care am trecut pe acest site.

Pe 29 mai 2016 am avut un preinfarct, fiind la locul de muncă. Nefiind cine să îmi țină locul, întrucât lucrez în vânzări, mi-am văzut de treabă mai departe ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat, deși numai eu știam cât de rău mă simțeam.

Pe 7 august 2016, mi s-a făcut iar rău la locul de muncă, încât nu mai puteam să mă țin pe picioare. În zilele care au urmat, fără să exagerez, cu greu puteam să stau în picioare sau pe scaun, cu greu puteam mânca sau merge pe stradă, iar seara, când mă culcam, mă simțeam de parcă aveam o greutate de 10 kg pe pieptul meu. Nu am fost la medic pentru că mă simțeam distrusă din punct de vedere fizic și psihic.

Cu o zi înainte de sărbătoarea Sfântului Fanurie am fost sfătuită să merg la Biserica Greacă din Constanța, întrucât eu aici locuiesc, și să mă închin icoanei făcătoare de minuni a Sfântului Fanurie care se găsește în această biserică. Simțeam că mai aveam câteva săptămâni de trăit și mă culcam cu frică în fiecare noapte, neștiind dacă mă voi trezi a doua zi.

Am mers, deci, pe 26 august la biserica respectivă și m-am rugat atât Sfântului Fanurie cât și Sfântului Nectarie, ale cărui moaște le-am găsit acolo, fiind aduse pentru sărbătoarea de a doua zi, și Sfintei Parascheva, al cărei veșmânt se afla tot în biserica respectivă, adus pentru aceeași ocazie. M-am rugat din toată inima mea ca sfinții să facă o minune cu mine, întrucât eu mă simțeam distrusă din toate punctele de vedere. Acest lucru se întâmpla ziua, pe la ora 14. În seara aceleiași zile, la ora 22, stând în pat, am simțit deodată că mi se ia întreaga greutate de pe inimă și că eu nu mai sufeream de absolut nimic.

Mai multe cuvinte sunt de prisos și nu pot decât să dau slavă sfinților Fanurie, Nectarie și Parascheva pentru tot ajutorul pe care mi l-au dat și pentru tot binele pe care mi l-au făcut. Amin.

Camaruta Mihaela Aurelia

 

Nimic nu este întâmplător

Imagini pentru sfantul efrem si cuvioasa paraschevaÎi mulțumesc Bunului Dumnezeu, Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, Sfântului Efrem cel Nou, Cuvioasei Parascheva și tuturor sfinților care m-au ajutat să trec de acest an dificil și să intru la facultate.

În acest an am susținut examenul de bacalaureat pentru care am avut multe emoții, deoarece mă pregăteam în paralel și pentru admiterea la UMF. Mă pregătisem constant tot anul pentru materiile de bacalaureat, dar pe final, când trebuia să mă pregătesc mai mult pentru BAC, mă pregătisem mai mult pentru admitere și de aceea am început să intru puțin în panică, simțind că nu mai știam nimic. Ultima săptămână înainte de BAC am petrecut-o învățând mai mult pentru română și lucrând la celelalte materii alese pentru proba de BAC, dar nu am neglijat pregătirea pentru admitere, deoarece intrarea la facultate în acest an era ceea ce îmi doream cel mai mult.

În dimineața primei probe de bacalaureat am citit acatistul Sfântului Efrem cel Nou, „Luminătorul celor care învață sau au de trecut examene ori încercări” și am plecat spre liceu liniștită și cu nădejdea în Dumnezeu și sfinții Săi că nu mă vor lăsa la greu. La partea a treia a căzut exact ce știam cel mai bine, reușind să obțin o notă peste 9. Și la celelalte probe ajutorul nu a întârziat să apară, reușind în final să obțin o medie peste 9, exact cât aveam nevoie pentru media de admitere.

Deoarece admiterea la UMF era cel mai important examen pe care l-am susținut până acum, citisem acatistul Sfântului Efrem cel Nou în fiecare seară până în dimineața examenului. Am rugat-o, de asemenea și pe Cuvioasa Parascheva să mă ajute, închinându-mă și la sfintele moaște ale acesteia. M-am rugat cu credință să mă ajute să depășesc cu bine și această încercare. La examen a fost foarte bine, reușind să obțin nota 9, încadrându-mă la buget! Mare este Dumnezeu alături de sfinții Săi care nu m-au lăsat! Mi-am pus nădejdea în ei și nu m-au lăsat la greu!

Și, cum nimic nu este întâmplător, cu rugăciuni către Sfântul Efrem, la gazda unde am stat pe parcursul examenului se eliberase un loc, reușind astfel să îmi găsesc și cazare. Cât de minunat lucrează sfinții lui Dumnezeu!

Puneți-vă nădejdea în Dumnezeu, faceți rugăciuni din inimă către sfinții Săi și ajutorul va veni. Îți mulțumesc Sfinte Efrem cel Nou că mi-ai ascultat rugăciunile și că ești grabnic ajutător!   

Ana, Botoșani

 

Am reușit să intru la liceul unde mi-am dorit

În luna iunie se apropia examenul de clasa a VIII – a. Aveam emoții foarte mari: îmi doream o notă bună ca să pot intra la liceul dorit. La română, nu apucasem să învăț toate operele literare, deoarece am acordat mai multă atenție matematicii.

Cu o zi înainte de examen m-am dus la Catedrala Patriarhală din București și am făcut acatistul Sfintei Cuvioase Parascheva, paraclisul Maicii Domnului, acatistul Sfântului Antonie cel Mare, al Sfântului Nectarie și al Sfântului Spiridon ca să mă ajute să îmi stăpânesc emoțiile și să fie totul bine.

Cel mai bine știam genul epic. A doua zi când așteptam în sala de examen să vină subiectele, îmi venea să plâng de bucurie. Picase ceea ce știam eu cel mai bine: genul epic. Am reușit să obțin o notă bună și să intru la liceul unde mi-am dorit: Colegiul Național „C. A. Rosetti”.

Le mulțumesc Sfinților, Maicii Domnului și lui Dumnezeu că m-au ajutat. Consider că nu contează cantitatea rugăciunii, ci calitatea ei. M-am rugat cât de des am putut. Credeți în Sfinți, deoarece vă ajută mereu!

Alexandra R.

București

 

Toate și-au găsit rezolvarea

Am început să scriu această mărturie înainte să primesc ajutorul propriu-zis, încercând să Îl conving pe Dumnezeu să îmi fie alături. De-a lungul facultății, am întâmpinat diverse probleme, însă toate și-au găsit rezolvarea pe căi tot mai minunate, care m-au ajutat să cred mai mult în intervenția cerească.

Nu aș fi avut dreptul să mă îndoiesc de purtarea de grijă a Tatălui Ceresc, dar m-am ciocnit de o situație apăsătoare: un examen restant înainte de licență. Stresul trăit pe ultima sută de metri a fost extrem de puternic; mă speria gândul că aș putea pierde anul.

Nu am povestit nimănui despre acest incident, pentru că restanța mea era la o materie foarte simplă și nu credeam că s-ar fi regăsit cineva. Eu lipsisem de la acest examen, deși prezența era, probabil, singura condiție pentru a promova. 

Am avut nevoie de mult curaj pentru a merge la profesoara respectivă, iar când am găsit-o, mi-a spus că nu voi putea susține examenul, deoarece ea nu mai lucrează pentru facultatea mea. Tonul ei m-a intimidat, dar nu mi-am pierdut calmul. Am inspirat adânc, am sunat o persoană de încredere (de data aceasta nu mai încercam să păstrez secretul) și nu mi-am acordat nici măcar o clipă pentru plâns.

Eu nu aveam timp de irosit, așa că m-am gândit la ce aș putea face în continuare. Am mers la secretariat, unde problema mea s-a dublat în intensitate. Nimeni nu se mai confruntase cu o situație similară, nimeni nu știa ce e de făcut. În plus, toată lumea se concentra pe motivele care m-au adus în situația respectivă și nu pe soluții. Am depus o cerere, deși mi s-a spus că e aproape în zadar și am lăsat și un număr de telefon.

Am ieșit de acolo cu sufletul răvășit, deoarece primisem în mai puțin de 2 ore, critici binemeritate, dar aspre de la toate persoanele aflate în postura de a mă ajuta. Din fericire, singurul prieten care știa despre ce e vorba a încercat să mă includă în toate activitățile zilei respective și mi-a direcționat gândurile spre tărâmuri mai fericite. 

Rămasă singură, la venirea serii, am simțit curentul rece al îngrijorării, dar m-am rugat din suflet și, încet-încet, am început să am convingerea că totul se va rezolva. Regret că nu am notat acele gânduri, care mă alinau înainte să le văd îndeplinindu-se.

După 5 zile de așteptare și rugăciune, chin, dar și de pace, am primit telefonul miraculos și am aflat că pot susține examenul cu un alt cadru didactic. Nu pot descrie bucuria mea din acele clipe; încă mai am impresia că scriu despre minunea întâmplată altcuiva.

De aici, totul s-a desfășurat armonios; noul profesor a fost foarte amabil și astfel am dat examenul și am obținut nota 10.

Mi-am dat seama că Dumnezeu ne cere, uneori, să așteptăm în liniște răspunsul la rugăciuni, iar alteori, să acționăm cu rapiditate. Dacă noi începem să ne mobilizăm, cerându-I binecuvântarea, El ne va sprijini pașii și va face imposibilul pentru noi. Eu am auzit 3 de ”NU”, dar inima mea îmi spunea că e un ”DA”.

Am început mărturisirea devreme, dar o trimit târziu, spre rușinea mea. Fără Dumnezeu, m-aș fi pierdut de tot, dar El m-a strâns de mână și mi-a dat curaj. M-am rugat mult lui Hristos, Maicii Sale dragi, Sfântului Efrem cel Nou (am și citit unele minuni și am aflat că e un ajutor de nădejde atunci când avem probleme administrative), Sfântului Andrei și Cuvioasei Parascheva.

Vă îndemn să faceți lucrurile la timp, cu mult curaj, chiar dacă nu vă simțiti pregătiți în totalitate, și să priviți mereu spre cer, căci legătura dintre Dumnezeu și noi e de neînvins.

A. S.

 

 

Nu există niciun examen de netrecut

A mai trecut o sesiune grea, aşa că revin cu o nouă mărturie!

Ajutorul lui Dumnezeu, al Maicii Domnului, al Sfântului Efrem cel Nou şi al Sfintei Cuvioase Parascheva m-a însoţit şi în această sesiune, de care am reuşit să trec cu bine şi cu note foarte mari. Le simt grija în fiecare zi şi în orice situaţie, nu numai legat de ajutorul acordat la examene. M-au ajutat să mă concentrez în timpul învăţării şi mai apoi să primesc subiectele pe care le ştiam cel mai bine, astfel luând note de 9 şi 10.

În ciuda faptului că am învăţat şi m-am pregătit cât am putut de bine pentru examene, la ultimul dintre ele nu mă simţeam deloc pregătită şi mă gândeam chiar să nu mă prezint. Având foarte puţin timp la dispoziţie pentru învăţat şi multă informaţie de asimilat, m-a cuprins frica şi deznădejdea. În tot acest timp mă rugam Sfântului Efrem să mă ajute să alung aceste gânduri şi să mă pot concentra pentru a reuşi să parcurg toată materia.

Căutând motivaţie de a învăţa şi de a mă prezenta la examen, am intrat pe acest site şi am citit cele mai recente mărturii, ultima dintre ele aducându-mi zâmbetul pe buze şi încrederea că o să reuşesc. Este vorba despre mărturia intitulată “Nu am fost uitat”, îndemnul din final, de a nu uita că rugăciunea făcută cu credinţă mută şi munții şi că nu există niciun examen de netrecut, m-a făcut să nu renunţ.

Astfel, m-am prezentat la examen, am scris tot ce ştiam, deşi subiectele pe care le-am primit nu erau dintre cele pe care le ştiam cel mai bine şi m-am rugat să iau examenul. Când am primit notele, surpriză, nota era cea maximă, 10.

În timpul sesiunii am citit zilnic acatistul Sfântului Efrem cel Nou şi m-am rugat la racla Sfintei Cuvioase Parascheva. Mă bucur că am descoperit acest site şi că atâta lume a primit ajutor de la Dumnezeu. Să nu încetaţi niciodată să credeţi, Dumnezeu are soluţii şi pentru problemele care nouă ni se par imposibil de rezolvat!

E.D.