Anul trecut, anul I de Medicină, a fost foarte greu. Am luat contact cu examenele şi pretenţiile fiecărui profesor. Fiind o fire emotivă, am avut de întâmpinat destule piedici, multe dintre ele sub forma unor gânduri anxioase. Însă, Dumnezeu a lucrat în viaţa mea prin oamenii pe care mi i-a scos în cale, oameni de o calitate sufletească deosebită.
La începutul anului, tatăl meu a decedat. Am rămas doar cu mama şi situaţia noastră materială a fost foarte precară. Singurul nostru sprijin a fost rugăciunea intensă și continuă şi sfaturile duhovniceşti pe care le-am primit de la părintele meu duhovnic.
Am simţit ajutorul Sfântului Duh, a Îngerului meu păzitor, cât şi a sfinţilor a căror acatiste le-am citit: Sfântul Spiridon, Sfântul Nicolae, Sfântul Luca al Crimeei, Sfânta Muceniţă Ecaterina, Sfântul Efrem Cel Nou, Cuviosul Părinte Arsenie Boca şi Sfântul Ioan Botezătorul.
Participam la Sfântul Maslu la Mănăstirea Părintelui Ştefan Argatu din Slobozia-Ciorăşti şi la Mănăstirea Maicii Domnului (Alexandru Vlahuţă). Acolo Părintele Alistar m-a încurajat să nu-mi pierd speranţa în ajutorul lui Dumnezeu. De asemenea, Părintele duhovnic m-a îndrumat să citesc Paraclisul Maicii Domnului în fiecare seară. Toate acestea m-au ajutat cu adevărat şi mi-au redat speranţa de a continua studiile, rugându-mă duminică de duminică în biserică, participând la Sfânta Liturghie.
Rezultatul final a fost cu mult peste aşteptarea mea… Uneori simt că am primit mult prea mult pentru cât de puţin m-am rugat. Aşa că, în încheiere, aş vrea să vă încurajez pe voi, cititorii, să urmaţi o viaţă duhovnicească, deoarece chiar şi în cel mai întunecat moment al vieţii noastre, Dumnezeu vine în ajutor. Noi doar trebuie să credem în El şi să avem mare speranţă şi răbdare.
O.