Un an greu

Anul trecut, anul I de Medicină, a fost foarte greu. Am luat contact cu examenele şi pretenţiile fiecărui profesor. Fiind o fire emotivă, am avut de întâmpinat destule piedici, multe dintre ele sub forma unor gânduri anxioase. Însă, Dumnezeu a lucrat în viaţa mea prin oamenii pe care mi i-a scos în cale, oameni de o calitate sufletească deosebită.

La începutul anului, tatăl meu a decedat. Am rămas doar cu mama şi situaţia noastră materială a fost foarte precară. Singurul nostru sprijin a fost rugăciunea intensă și continuă şi sfaturile duhovniceşti pe care le-am primit de la părintele meu duhovnic.

Am simţit ajutorul Sfântului Duh, a Îngerului meu păzitor, cât şi a sfinţilor a căror acatiste le-am citit: Sfântul Spiridon, Sfântul Nicolae, Sfântul Luca al Crimeei, Sfânta Muceniţă Ecaterina, Sfântul Efrem Cel Nou, Cuviosul Părinte Arsenie Boca şi Sfântul Ioan Botezătorul.

Participam la Sfântul Maslu la Mănăstirea Părintelui Ştefan Argatu din Slobozia-Ciorăşti şi la Mănăstirea Maicii Domnului (Alexandru Vlahuţă). Acolo Părintele Alistar m-a încurajat să nu-mi pierd speranţa în ajutorul lui Dumnezeu. De asemenea, Părintele duhovnic m-a îndrumat să citesc Paraclisul Maicii Domnului în fiecare seară. Toate acestea m-au ajutat cu adevărat şi mi-au redat speranţa de a continua studiile, rugându-mă duminică de duminică în biserică, participând la Sfânta Liturghie.

Rezultatul final a fost cu mult peste aşteptarea mea… Uneori simt că am primit mult prea mult pentru cât de puţin m-am rugat. Aşa că, în încheiere, aş vrea să vă încurajez pe voi, cititorii, să urmaţi o viaţă duhovnicească, deoarece chiar şi în cel mai întunecat moment al vieţii noastre, Dumnezeu vine în ajutor. Noi doar trebuie să credem în El şi să avem mare speranţă şi răbdare.

O.

 

Cel mai important ajutor primit: credinţa

Bună, sunt studentă la Medicină în anul II. Pentru a promova în anul III, trebuia să fiu integralistă. Am să vă povestesc minunile pe care Domnul cu toţi sfinţii Lui, le-a făcut pentru mine.

Aveam la dispoziție tot anul să îmi iau toate restanțele, dar eu sunt o fire cam delăsătoare şi am amânat totul până în ultimul moment. Unica şansă era în sesiunea de toamnă şi aveam 6 restanţe. Deci era aproape imposibil să învăț în 3 săptămâni, mai ales când ştiam că e unica şansă şi stresul mă paraliza, astfel încât nu eram în stare nici măcar să ţin cartea în mâini.

Eram foarte agitată, stresată, de parcă toată lumea era de vină căci eu am restanţe. Ştiam că nu am speranţe. Îmi rămânea doar să mă rog. Am început să mă rog, dar nu credeam că o să primesc ajutor şi după ce am citit pentru prima oara în viaţă rugăciuni (Acatistul Sfinţilor Parascheva, Nicolae, al Îngerului Păzitor, Paraclisul Maicii Domnului) am simţit că nu sunt singură. În ochii mei a apărut o speranţă. Vreau să vă spun ca mi-am luat toate restanţele!

Deşi Îl rugam pe Domnul să iau un 5 ca să trec măcar, am luat la cele mai grele examene 6. De asemenea, am mai luat şi 8 şi 7. Dumnezeu a auzit rugăciunile mele şi m-a ajutat, mi-a dăruit succes şi cel mai important: CREDINŢĂ! Oricât de mult munceşti şi oricât de mult faci în viaţa asta, dacă nu eşti binecuvantat de Domnul în ceea ce faci, nu reuşeşti cu adevărat.

“Dacă Dumnezeu e pentru noi, cine este împotriva noastră?” (Romani 8:31)

Sabina, Galaţi

 

Emoții înainte de afișarea rezultatelor

În urmă cu puțină vreme s-a încheiat sesiunea pentru mine și aveam mari emoții în privința rezultatelor la unul dintre examene. Fusese destul de dificil și nu eram sigură dacă îl voi trece. În ziua în care urmau să se afișeze rezultatele m-am rugat lui Dumnezeu, Sfântului Efrem, îngerului meu păzitor, Maicii Domnului și Sfântului Ioan Botezătorul al cărui nume îl port. I-am spus Sfantului Efrem că dacă voi trece cu bine voi scrie despre ajutorul pe care mi l-a dat. Iată că examenul l-am luat cu bine mulțumită lor, lucru pentru care sunt foarte recunoscătoare.

Ioana Nicolae

 

Singura restanţă… cel mai mare învăţător

Singura restanţă pe care am avut-o în toată facultatea pot spune că mi-a rămas în suflet… şi am ajuns în urma ei la concluzia că, într-adevăr, nimic nu este întâmplător.

După un semestru întreg de participat la cursuri, laboratoare pentru care am rezolvat şi o mulţime de teme, m-am trezit înaintea examenului că nu înțeleg nimic din toată materia. Eram pur şi simplu neputincios în a înţelege materia, nu ştiam să rezolv aproape nimic din probleme şi asta s-a văzut în nota de 3,95.

Mă mai rugasem şi altă dată pentru examene, dar niciodată ca în felul în care am făcut-o în perioada înainte de restanţă (în situaţii noi, oameni noi). Am reluat materia de la 0 şi, după cum era de aşteptat, am întâlnit de multe ori probleme la care nicicum nu observam soluţia.

Dar când ajungeam într-un astfel de impas, lăsam învăţatul pentru 5-10 minute de rugăciune către Dumnezeu, Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, Sfântul Înger păzitor al vieţii mele, Sfântul Apostol Andrei şi Sfântul Ierarh Andrei Criteanul şi, deşi niciodată nu m-am întors convins cu adevărat că voi primi ajutorul cerut, l-am primit de fiecare dată!

Aşa se face că până la ora examenului tot ceea ce înainte îmi imposibil de înţeles, acum era atât de uşor. Nu-mi amintesc să fi învăţat mai eficient vrodată decât în săptămâna aceea în care pentru orice nu ştiam, ceream ajutor. 

Aşa am învăţat că e adevărat cuvântul Sfintei Scripturi: Cereţi şi vi se va da; căutaţi şi veţi afla; bateţi şi vi se va deschide. Că oricine cere ia, cel care caută află, şi celui ce bate i se va deschide (Matei 7: 7).

O situaţie similară s-a întâmplat la examenul de competenţă lingvistică (necesar intrării în licenţă). Am ajuns la exerciţiul în care îmi puneam cele mai speranţe pentru un punctaj mare, dar, de data aceasta nu reuşeam să fac legătura între text şi variantele de răspuns, fiind iar neputincios în a înţelege cerinţele. Am procedat cum învăţasem înainte de restanţă, luând o pauză de câteva minute pe care am acordat-o Domnului, Maicii Sale şi sfinţilor amintiţi mai devreme.

I-am adăugat acum şi pe Sfântul Mucenic Efrem cel Nou (despre care doar auzisem până atunci) şi pe Sfântul Ierarh Nicolae. Am reluat examenul şi, deşi nici acum nu am crezut cu adevărat, am luat chiar punctaj maxim! Sunt convins că aici Sfântul Efrem a avut un rol mare, mă rugasem mult către el după ce citisem mărturisirile de pe blog ale altor studenţi.

De atunci, oricând întâmpin o problemă, dacă îmi întorc puţin gândul către Dumnzeu şi Sfinţii Săi, găsesc rezovare – chiar şi acum scriu după ce, în decursul zilei am primit ajutor în două rânduri în acelaşi chip (în primul caz, chiar trecuseră câteva ore bune de impas, până să-mi aduc aminte că am pe cine să întreb…).

Nici acum, după atâtea dovezi, din păcate, nu pot să cred cu adevărat atunci când cer Domnului, dar iată că El mă ajută de fiecare dată şi astfel capăt nădejde că dacă în aceste lucruri mă întâmpină cu atâta milostivire Domnul, mila Sa mă va urma în toate zilele vieţii mele (cf. Psalm 22: 7).

Slavă lui Dumnezeu!

Vlad-Andrei Fişcă, Cluj-Napoca