RSS

Category Archives: Sfântul Ioan Maximovici

Image

Profesorul cel sever și examenul de cardiologie

Sunt studentă în anul IV la Facultatea de Medicină, specializarea Medicină Generală și aș vrea să mărturisesc despre ajutorul pe care l-am primit de la sfinți și de această dată la examenele pe care le-am avut de susținut în sesiunea din iarnă. I-am promis Sfântului Efrem cel Nou, că dacă mă va ajuta și de această voi spune și altora despre grabnicul lui ajutor.

Deși Maica Domnului, dimpreună cu Sfinții la care m-am rugat îndeosebi: Sfântul Efrem cel Nou, Sfântul Luca al Crimeii, Sfântul Iosif cel Nou de la Partoș, Sfântul Spiridon și Sfântul Ioan Maximovici m-au ajutat la toate examenele pe care le-am  avut până acum și nu numai, mă voi opri doar asupra unei minuni pe care au făcut-o cu mine în sesiunea aceasta, și anume la examenul de cardiologie.

La începutul semestrului întâi am aflat că seria mea va face cardiologie cu unul dintre cei mai “răi” profesori de cardiologie care predau această materie în Universitatea noastră. Deși se spuneau multe lucruri despre el, totuși nu am vrut să dau crezare gurilor rele, gândindu-mă că nu poate fi chiar totul adevărat din ceea ce se spunea despre el.

Pe parcursul semestrului am realizat că ceilalți colegi din ani mai mari au avut dreptate. Pasiunea lui cred că era să își bată joc de studenți, și prin asta, după el, noi să realizăm că nu știm nimic și că suntem niște oameni care fac umbră pământului degeaba. La cursuri și prezentări de caz, nimic din ce ziceam nu era bine, mereu era ceva greșit, notele se dădeau de la 0 la 2 (deși cei din ani mai mari ne-au relatat că până nu demult notele la prezentări de caz porneau de la -∞, iar nu de la 0).

Obișnuia să îi ia în batjocură nu doar pe studenți, ci chiar și pe pacienți. În orice caz, eu și colegii mei de serie eram terorizați de el și ne gândeam cu strângere de inimă la examenul practic pe care aveam să îl dăm, deoarece avea obiceiul de a pica mulți studenți (rar se întâmpla să treacă jumătate de serie la examenul lui).

Așa că, încă din timfrica-de-esec-2pul semestrului m-am pus serios pe învățat la cardiologie. Deși mă pregătisem temeinic, eram conștientă că pentru a lua examenul la materia aceasta era nevoie ca Dumnezeu să facă o minune.

Sosise și ziua examenului și fiecare dintre noi trebuia să primim un caz clinic pe care trebuia să îl prezentăm și pe baza căruia ni se puneau ulterior întrebări legate de diagnostic și tratament. De când am sosit la spital am realizat ajutorul lui Dumnezeu și al sfinților lui. Deși parcursesem toată materia, totuși capitolul pe care îl știam cel mai bine era cel de infarct miocardic. Nu mică mi-a fost surpriza când, la repartiția cazurilor, mie mi-a picat o pacientă cu infarct miocardic.

Am intrat apoi să prezint cazul. Cu inima strânsă i-am dat foaia pe care trecusem toate diagnosticele pacientei și tratamentul acesteia. De când a văzut foaia nu i-a convenit nimic și mi-a pus prima întrebare legată de cum am pus diagnosticul de infarct, și i-am răspuns că în primul rând după anamneză (dialogul cu pacientul) și de acolo a început totul… M-a întrebat tot felul de lucruri legate de viața personală a pacientei, întrebări care nu aveau nicio legătură cu cardiologia și la care am răspuns de teamă să nu mă pice (nici nu am apucat să mă așez că mă amenințase în vreo două rânduri că mă pică).

În cele din urmă, după ce m-a tot învârtit cu întrebări fără rost, mi-a pus și o întrebare întortocheată de cardiologie la care nu am știut răspunsul. Mi-a zis că mă pică. Atunci în sinea mea m-am rugat Sfântului Efrem și Maicii Domnului să mă ajute, iar ajutorul nu a întârziat să apară. Mi-a zis că dacă știu să răspund la următoarele două întrebări mă trece.

Prin mila și ajutorul lui Dumnezeu și al sfinților lui am știut să răspund la cele două întrebări, deși nu erau ușoare. Am luat examenul, din prima încercare, iar ca să se arate și mai mult mila lui Dumnezeu față de noi păcătoșii, notele finale au fost cele de la examenul scris (nu s-a ținut deloc cont de nota de la practic, având în vedere cum s-a dat), și astfel am reușit să iau notă mare!

Slavă Ție, Doamne și Sfinților tăi super grabnic ajutători!

Roxana, Timișoara

Advertisements
 
Image

EKG-ul problematic și ajutorul de sus

Mă numesc Roxana, sunt studentă în anul IV la Facultatea de Medicină, specializarea Medicină generală și aș vrea să dau și eu mărturie despre ajutorul pe care l-am primit de la Maica Domnului, Sfântul Ierarh Iosif cel Nou de la Partoș, Sfântul Mare Mucenic Efrem cel Nou, Sfântul Mare Mucenic Pantelimon, Sfântul Ierarh Nicolae, Sfântul Ierarh Luca al Crimeii și Sfântul Ioan Maximovici la examene și nu numai.

Anul III pentru orice student la Medicină este un an pe cât de greu pe atât de important, întrucât este necesar ca până la finalul anului să ai toate examenele promovate pentru a trece în anul următor. Dar pentru a arăta că cu puțină străduință și cu ajutorul sfinților nimic nu este imposibil, voi exemplifica în cele ce urmează una dintre minunile săvârșite de sfinții mai sus menționați cu mine la una dintre materiile de bază ale anului universitar care tocmai s-a încheiat.

Astfel, la fiziopatoekglogie, cea mai grea materie din anul III, eram foarte speriată de examenul practic, pe care aveam să îl susținem în sesiunea de vară, atât din materia de semestrul întâi, cât și din cea de semestrul doi. Eram speriată îndeosebi din cauza faptului că aveam să fiu ascultată de profesoara de la curs, care era foarte exigentă și nu dădea cu ușurință note bune.

A sosit și ziua examenului, și cu rugăciunile înălțate către sfinții mai sus menționați, m-am prezentat la facultate. Acolo, asistenta de grupă ne-a întâmpinat și ne-a spus că grupa noastră nu va mai da examenul cu profesoara de curs, ci cu șefa de catedră, care era mult mai drastică decât profesoara noastră (fiind o persoană foarte bine pregătită în domeniu punea întrebări de logică, dorea să vadă că gândim și avea mari pretenții). Când am aflat vestea eram mai speriată ca înainte, dar în sinea mea îmi ziceam că Sfântul Efrem și Măicuța Domnului nu mă vor lăsa.

Am intrat în cele din urmă în sală, am extras buletinul de analize și ekg-ul și m-am așezat în bancă pentru a le interpreta. Înaintea mea mai erau mulți colegi care așteptau să fie ascultați, lucrurile se desfășurau foarte încet și profesoara nu mai contenea cu întrebările. Eu în bancă m-am descurcat să interpretez buletinul, dar la ekg nu știam care era al doilea diagnostic. EKG-ul conținea două patologii, iar eu descoperisem doar una. Am întors EKG-ul pe toate părțile, am scris tot ce știusem și totuși al doilea diagnostic nu îl aveam. Atunci am început să mă rog Maicii Domnului și sfinților să îmi ajute să nu mă depuncteze profesoara prea tare. Era important să iau o notă cât mai bună la examenul practic, dat fiind că acesta valorează 40 % din nota finală.

Minunea sfinților nu a întârziat să apară. Unul dintre colegii mei se băgase singur în dificultate menționând teme pe care nu era sigur și se împotmolise. Profesoara văzându-l, a început să îi pună întrebări care mai tare l-au indus în eroare. La un moment dat, văzându-l profesoara că nu mai știe să răspundă, s-a adresat mie și colegilor mei care mai eram în sală și a întrebat dacă știe cineva să îi răspundă la întrebarea pe care tocmai o pusese. Văzând ocazia care se ivise, nu am întârziat în a-i răspunde la întrebare, gândindu-mă că astfel când îmi va veni rândul va trece cu vederea ce nu am știut la testul meu.

Profesoara văzând că am știut răspunsul, s-a adresat tot mie punându-mi altă întrebare, și încă una și încă una. Eu am știut să răspund la toate cu ajutorul lui Dumnezeu, iar ea văzând că am știut toate răspunsurile, s-a oprit din a-l mai asculta pe colegul care era la rând și mi-a zis că nu mai are rost să mai stau după restul (în fața mea mai erau pe puțin zece studenți care trebuiau ascultați), că îmi trece nota și pot pleca, dar mai întâi vrea să vadă interpretarea EKG-ului.

Cu inima strânsă, dar cu nădejde în ajutorul lui Dumnezeu, i-am spus unul dintre diagnostice și i-am zis că nu am putut să îmi dau seama de celălalt. Ea a zâmbit și a zis că nimeni din cei care avuseseră acelaşi EKG nu și-a dat seama de cea de-a doua patologie, pentru că era o boală, de care îți dai seama foarte greu. Ea a trecut cu vederea peste scăparea mea și prin mila și ajutorul lui Dumnezeu și al sfinților Lui grabnic ajutători am luat nota 10!

Slavă Ție, Doamne și sfinților tăi super grabnic ajutători!

Roxana G, Timișoara

 
Image

La cea mai bună universitate din S.U.A.

Nu plâng. Simt mai mult decat speranţă, simt asigurarea pe care mi-o dă Sfântul Ioan Maximovici. Nu ştiu ce va fi, dar am încredere în el. Eu, încredere? Da, pentru că e dincolo de orice îndoială lucrarea lui.

1961_320A început fără să-mi dau seama. L-am rugat doar să aibă grijă de fiul meu. Pleca departe, mai erau câteva zile şi mă întrebam unde se duce, aşa, în necunoscut. Şi atunci, imediat, m-am gândit că Sfântul trebuie să fie ocrotitorul.

A fost o tabără de mate unde se strângeau copiii foarte buni şi a luat singura diplomă care se acorda pentru toate grupele din toată vara. Ştiam că e bun, dar chiar cel mai bun?! 

A mai fost o altă tabără, la câteva zile de cealaltă. Nu mai făcuse niciodată ce a avut de făcut acolo. Mă mirasem că îl acceptaseră, nu credeam că are aptitudini. Fuseseră selectaţi cam 140 din 700 de copii. Programul a fost foarte intens şi eram mulţumită că avea această experienţă, atât. Şi când m-a sunat să-mi spună că echipa lui (din încă 2 băieţi) a luat premiul cel mare, nu puteam să înţeleg! 

După acestea, mi-am spus că Sfântul pregăteşte ceva! Cât de frumos avea să fie, am aflat abia peste aproape un an.

Nu a participat la olimpiade internaţionale şi mă simt vinovată pentru că, deşi consider că ar fi fost capabil, nu am putut să îi insuflu voinţa de a se strădui pentru asta. Aşa că, atunci când am început să ne gândim la o facultate în străinătate, firesc era să nu am speranţe către marile universităţi. În plus, consideram că în Europa nu am putea face faţă financiar, iar în SUA sunt puţine facultăţi care să acopere cheltuielile. Sunt doar câţiva tineri în fiecare an care reuşesc asta. 

Totuşi, planul era să aplice la cât mai multe, să vedem nivelul lui. Au fost destule examene, eseuri care i s-au cerut. În SUA poţi aplica mai devreme la o facultate, iar până la vacanţa de iarnă, la celelalte. Pentru prima etapă, examenul de engleză la care avea rezultat bun era acceptat la o singură universitate, aşa că acolo a şi aplicat. Dar aceasta este universitatea la care au intrat eroii noştri, olimpicii după care ne uitam de când era mic! Cu ceva amărăciune, recunoşteam că nu prea avea şanse. De obicei, din ţara noastră merg acolo anual 2 tineri.

Apoi a mers în Anglia la interviuri. Imediat după întoarcerea de acolo s-a terminat şi a doua etapă de depunere a aplicaţiilor în SUA. Pentru ca să încheie aplicaţiile trebuia să lucreze cam o zi împreună cu un profesor din şcoala lui şi să trimită prin internet diverse documente. Doar că începuse vacanţa şi oamenii deja plecaseră. Aşa că am rămas cu o singura aplicaţie în SUA (ce uimire printre colegii lui, de obicei se aplică la vreo 10), şi aceasta chiar la universitatea unde ni se părea cel mai greu să intre. Da, erau rezultatele de mulţi ani, recomandările de la profesorii de la cele două universităţi unde fusese peste vară, de la şcoala lui, dar acolo se cere să fii extraordinar. Erau destule care nu merseseră cum aş fi dorit.

Dar… aţi ghicit, a intrat! Cred că e primul român care intră acolo fără olimpiade internaţionale. Cum? Păi Sfântul, printre multele lui minuni, a mai ajutat un adolescent român, l-a înviat (la propriu). Şi gândul acesta m-a alinat mereu. În fiecare seară când mai aveam destulă putere să mă îngrijorez, el mă alina. Nu poate el, cu rugăciunea lui, să aşeze lucrurile cum e mai bine pentru toţi?

Azi a plecat. Dar nu plâng. Îl încredinţez Sfântului şi Maicii Domnului să aibă grijă de el.

Lucreţia

 
1 Comment

Posted by on 08/24/2016 in Sfântul Ioan Maximovici

 

1500 de dolari în loc de 100

sfantul_ierarh_ioan_maximovici_arhiepiscop_de_shanghai_si_san_francisco_2În primăvară, fiul meu, licean, a aplicat pentru o Școală de vară la o renumită universitate americană. A fost acceptat cu bursă, ceea ce însemna că trebuia să ne facem griji doar pentru biletul de avion şi ceva bani de buzunar. A doua zi după ce am lansat întrebarea în privinţa cheltuielilor de călătorie, am şi primit răspunsul dorit din partea unei fundaţii; cât despre banii de buzunar, cineva foarte apropiat s-a oferit să ne trimită.

Au trecut lunile, mai erau doar câteva zile până la plecarea fiului meu, încă nu primisem banii de buzunar, dar mai multe griji îmi făceam pentru că nu reuşisem în acest timp să-i cumpăr decât vreo 3 tricouri şi o pereche de pantaloni scurţi. Hainele pe care le avea erau cam mici şi cam uzate şi aş fi vrut să ştiu că în luna care urma nu va duce lipsă şi nu se va simţi ruşinat.

Şi iată-mă în duminica de dinaintea plecării, în biserică, gândindu-mă: „Doamne, copilul a făcut ce a trebuit, cei de la Universitate i-au dat bursă, cei de la fundaţie i-au dat bani de avion, o să primească şi nişte bănuţi de buzunar, iar eu n-am fost în stare să-i cumpăr nici strictul necesar“. Şi gândindu-mă aşa, am tot plâns pe înfundate, încât până la urmă femeia din faţa mea s-a întors şi cu blândeţe mi-a spus să nu mai plâng, că o fac şi pe ea să plângă. Nu eram foarte îngrijorată, în cele din urmă s-ar fi dus şi aşa, dar mă durea sufletul şi pentru el, şi pentru neputinţa mea.

Nu ştiu cu cine am vorbit mai întâi, sigur i-am spus şi Sfântului Efrem, care ne-a ajutat de mai multe ori, şi Sfântului Nicolae darnicul, şi Sfântului Ioan Maximovici, ale cărui moaşte sunt la San Francisco, acolo unde se află Universitatea ce organiza Școala de vară. Şi sigur, şi Maicii Domnului!

A doua zi, luni, am primit banii de buzunar. N-au fost 100 de dolari, aşa cum îndrăznisem să cer cui ni-i promisese, ci 1500! Nu-mi venea să cred! Slavă lui Dumnezeu, care ne-a făcut aşa daruri!

Lucreţia

 

Un calculator problematic

Vreau să dau mărturie despre ajutorul pe care l-am primit de la sfinți ca un gest de mulțumire, dar și ca o promisiune pe care le-am făcut-o atunci când le-am cerut ajutorul.

Sunt studentă în anul III la o facultate ce implică, pe lângă muncă, și multă creativitate. De-a lungul fiecărui semestru avem de făcut câte un proiect în care realizăm sinteza și exercițiul aplicării practice a competențelor dobândite la alte discipline, având o pondere de circa 50% din totalul activităților didactice.

Sf%20Nectarie%20-%20foto%201Dacă în primii doi ani de facultate nu m-am rugat sfinților, ci doar Maicii Domnului și lui Dumnezeu, care m-au ajutat foarte mult, anul acesta am hotărât ca înainte să încep să lucrez la proiect să mă rog Sfinților Nectarie, Efrem Cel Nou, Ioan Maximovici și Nicolae.

Îmi doream tare mult ca la sfârșitul semestrului să mă bucur de roadele muncii și să fiu mulțumită de proiect. Mereu și mereu mă rugam sfinților să îmi dea intuiția și creativitatea de care am nevoie pentru a crea ceva minunat de care să mă bucur. Mereu mă rugam ca la finalul proiectului să zic: „Da, nu aș mai schimba nimic la el, sunt mulțumită de munca mea”. 

Îmi mai doream să mă număr și eu printre cei mai buni din grupă și să le placă și profesorilor proiectul. L-am ales pe Sfântul Nectarie călăuzitorul meu de-a lungul proiectului, iar în ultima săptămână în fiecare dimineață înainte să mă apuc de lucru făceam acatistul Sfântului Efrem cel Nou si cel al Sfântului Ioan Maximovici; uneori, seara mă rugam și Sfântului Nicolae.

Timpul a trecut, proiectul mergea bine, eram mulțumită de ideea pe care am ales să o dezvolt în proiect, însă trebuia să îl fac într-un program ce apelează mult la procesorul calculatorului, iar pentru a-mi termina proiectul, prezența unui calculator foarte puternic și rapid era esențială.

În mod normal, fiind și în garanție, computerul meu ar fi trebuit să meargă fără probleme, însă în timp ce rulam programul, „scumpul meu prieten” a început spre finalul proiectului să se stingă brusc, după care nu mai se aprindea și stăteam așteptând după el ore în șir.

Eram în criză de timp, mă întrebam dacă o să apuc să îl termin, însă mă rugam la sfinți și nădăjduiam că o sa fie bine, chiar dacă timpul rămas părea că nu o să îmi ajungă (la reparat nu puteam să îl duc pentru că atunci sigur nu aș mai fi apucat să termin, așa că trebuia să încerc cu nădejde și răbdare  să lucrez cu el în starea în care se afla).

digital-creativity-computer-dock-light-bulb-300x230

Cu o seară înainte de a preda proiectul s-a stins și nu s-a mai aprins timp de 5 ore… mai aveam o groază de muncă și îmi era teamă să nu se stingă în timpul rulării programului.

Mereu îmi venea în minte că atunci când vrem să facem ceva bun, diavolii se luptă cu noi să câștige și să ne facă să credem că Dumnezeu nu ne ascultă și nu ne ia în considerare rugăciunile.

Dumnezeu însă a rânduit să termin proiectul și să fiu și mulțumită de el… a fost o victorie.

După ceva timp au venit și notele. Eu mă rugasem să fiu și eu printre cei mai  buni din grupă, însă nu mi-a venit să cred când am văzut că am avut cea mai mare notă, împreună cu un alt coleg.

Am fost atât de fericită, mi-am dat seama atunci câți sfinți ne-a dat Dumnezeu în dar spre ajutorul nostru! Noi însă nu suntem conștienți de aceasta, lipsindu-ne de prieteni reali, ce își unesc puterile ca să-L înduplece pe Hristos, să reverse celor ce le cer ajutorul belșug de har, pace și binecuvântare.

După acest proiect a urmat sesiunea în care iarăși am primit ajutor de la sfinți și am luat note foarte bune, chiar și acolo unde nu am apucat să învăț deloc. Îmi pare rău că am tot amânat să dau această mărturie pe care am promis-o sfinților și sper să fie de folos celor care o vor citi.

Valentina

 

Ajutor la definitivat și titularizare

0405-002

Fiecăruia dintre noi i s-a întâmplat în viață cel puțin o minune. Perioada examenelor este o perioadă dificilă și de aceea am îndrăznit să cer ajutorul Sfinților dragi mie.

Anul acesta am avut de susținut două examene grele (definitivatul și titularizarea) și sfinții grabnici ajutători nu m-au lăsat. Cu mare nădejde să cereți ajutorul lor. Sfinții cărora mă rog în nevoi sunt Sfinții Ioan Maximovici, Nectarie Taumaturgul, Efrem cel Nou și mult iubitul nostru Părinte Arsenie Boca.

Încă din timpul facultății, când aveam cel puțin zece examene pe sesiune, mă rugam lui Dumnezeu să-mi lumineze mintea. Mereu mă ajuta și pot spune că luam note foarte bune, deși efortul depus de mine era minim.

11

Și parcă nu au fost de ajuns minunile ce se revarsă peste familia noastră, anul acesta am primit cadou o excursie în Grecia; tare mult îmi doream să merg acasa la Sfinți.  Când sunteți în impas nu pregetați să cereți cu nădejde ajutor, căci ”Cine este Dumnezeu, mare ca Dumnezeul nostru?”.

Iulia Teodorescu, Sibiu