Toate și-au găsit rezolvarea

Am început să scriu această mărturie înainte să primesc ajutorul propriu-zis, încercând să Îl conving pe Dumnezeu să îmi fie alături. De-a lungul facultății, am întâmpinat diverse probleme, însă toate și-au găsit rezolvarea pe căi tot mai minunate, care m-au ajutat să cred mai mult în intervenția cerească.

Nu aș fi avut dreptul să mă îndoiesc de purtarea de grijă a Tatălui Ceresc, dar m-am ciocnit de o situație apăsătoare: un examen restant înainte de licență. Stresul trăit pe ultima sută de metri a fost extrem de puternic; mă speria gândul că aș putea pierde anul.

Nu am povestit nimănui despre acest incident, pentru că restanța mea era la o materie foarte simplă și nu credeam că s-ar fi regăsit cineva. Eu lipsisem de la acest examen, deși prezența era, probabil, singura condiție pentru a promova. 

Am avut nevoie de mult curaj pentru a merge la profesoara respectivă, iar când am găsit-o, mi-a spus că nu voi putea susține examenul, deoarece ea nu mai lucrează pentru facultatea mea. Tonul ei m-a intimidat, dar nu mi-am pierdut calmul. Am inspirat adânc, am sunat o persoană de încredere (de data aceasta nu mai încercam să păstrez secretul) și nu mi-am acordat nici măcar o clipă pentru plâns.

Eu nu aveam timp de irosit, așa că m-am gândit la ce aș putea face în continuare. Am mers la secretariat, unde problema mea s-a dublat în intensitate. Nimeni nu se mai confruntase cu o situație similară, nimeni nu știa ce e de făcut. În plus, toată lumea se concentra pe motivele care m-au adus în situația respectivă și nu pe soluții. Am depus o cerere, deși mi s-a spus că e aproape în zadar și am lăsat și un număr de telefon.

Am ieșit de acolo cu sufletul răvășit, deoarece primisem în mai puțin de 2 ore, critici binemeritate, dar aspre de la toate persoanele aflate în postura de a mă ajuta. Din fericire, singurul prieten care știa despre ce e vorba a încercat să mă includă în toate activitățile zilei respective și mi-a direcționat gândurile spre tărâmuri mai fericite. 

Rămasă singură, la venirea serii, am simțit curentul rece al îngrijorării, dar m-am rugat din suflet și, încet-încet, am început să am convingerea că totul se va rezolva. Regret că nu am notat acele gânduri, care mă alinau înainte să le văd îndeplinindu-se.

După 5 zile de așteptare și rugăciune, chin, dar și de pace, am primit telefonul miraculos și am aflat că pot susține examenul cu un alt cadru didactic. Nu pot descrie bucuria mea din acele clipe; încă mai am impresia că scriu despre minunea întâmplată altcuiva.

De aici, totul s-a desfășurat armonios; noul profesor a fost foarte amabil și astfel am dat examenul și am obținut nota 10.

Mi-am dat seama că Dumnezeu ne cere, uneori, să așteptăm în liniște răspunsul la rugăciuni, iar alteori, să acționăm cu rapiditate. Dacă noi începem să ne mobilizăm, cerându-I binecuvântarea, El ne va sprijini pașii și va face imposibilul pentru noi. Eu am auzit 3 de ”NU”, dar inima mea îmi spunea că e un ”DA”.

Am început mărturisirea devreme, dar o trimit târziu, spre rușinea mea. Fără Dumnezeu, m-aș fi pierdut de tot, dar El m-a strâns de mână și mi-a dat curaj. M-am rugat mult lui Hristos, Maicii Sale dragi, Sfântului Efrem cel Nou (am și citit unele minuni și am aflat că e un ajutor de nădejde atunci când avem probleme administrative), Sfântului Andrei și Cuvioasei Parascheva.

Vă îndemn să faceți lucrurile la timp, cu mult curaj, chiar dacă nu vă simțiti pregătiți în totalitate, și să priviți mereu spre cer, căci legătura dintre Dumnezeu și noi e de neînvins.

A. S.

 

 

Căutând ajutor, l-am găsit pe… Sfântul Efrem!

Sunt în anul III de facultate, la Istorie. Nu sunt o persoană foarte religioasă, dar cred și mă rog în fiecare seară lui Dumnezeu și sfinţilor mei protectori: Sfântul Ioan Rusul, Sfântul Apostol Andrei și Sfântul Efrem cel Nou descoperit recent. Le mai citesc câteodată și acatistele, mai ales în momentele grele ale vieții, în perioada examenelor, dar și în zile obișnuite.

Am terminat cu bine această sesiune și cred că Dumnezeu, Tatăl Nostru Ceresc, împreună cu sfinții m-au ajutat. Am fost foarte stresat datorită examenelor din acest an, la care am luat la aproape toate doar 10, am și o medie foarte bună pentru bursă, dar credeam că nu mai scap de o restanță din anul II.

Simțeam că totul este fără de sfârșit, un coșmar care nu se mai termină. Nu înțelegeam de ce nu îl iau, ce se întâmplă, deoarece am învățat și nu este o materie care să îmi folosească, legat de specializarea mea.

Am citit acatistele acestor sfinţi, m-am rugat lui Dumnezeu, am fost şi la biserică. Intrând pe acest site, căutând ajutor la examene, l-am descoperit pe Sfântul Efrem din Grecia, un nou sfânt care a intrat în viața mea. Eu eram apropiat încă din liceu de Sfântul Ioan Rusul, însă credeam că și-a întors fața de la mine, m-a părăsit. Începusem să-mi pierd încrederea în el, dar Sfântul Ioan Rusul nu m-a uitat.

M-am rugat, şi după atâtea încercări, am luat şi examenul din anul ll. Mi-am dat seama că a fost o încercare de la Dumnezeu, pentru a-mi testa credința. Mă bucur și le mulțumesc sfinților. Voi merge la biserică să mulțumesc pentru tot ajutorul oferit și pentru notele foarte bune luate în această sesiune.

Sfinții ne ajută și sunt alături de noi. De câte ori îi chemăm, ei nu ne uită. Doamne Iisuse Hristoase Fiul Lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi!

Anonim, Cluj

 

Singura restanţă… cel mai mare învăţător

Singura restanţă pe care am avut-o în toată facultatea pot spune că mi-a rămas în suflet… şi am ajuns în urma ei la concluzia că, într-adevăr, nimic nu este întâmplător.

După un semestru întreg de participat la cursuri, laboratoare pentru care am rezolvat şi o mulţime de teme, m-am trezit înaintea examenului că nu înțeleg nimic din toată materia. Eram pur şi simplu neputincios în a înţelege materia, nu ştiam să rezolv aproape nimic din probleme şi asta s-a văzut în nota de 3,95.

Mă mai rugasem şi altă dată pentru examene, dar niciodată ca în felul în care am făcut-o în perioada înainte de restanţă (în situaţii noi, oameni noi). Am reluat materia de la 0 şi, după cum era de aşteptat, am întâlnit de multe ori probleme la care nicicum nu observam soluţia.

Dar când ajungeam într-un astfel de impas, lăsam învăţatul pentru 5-10 minute de rugăciune către Dumnezeu, Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, Sfântul Înger păzitor al vieţii mele, Sfântul Apostol Andrei şi Sfântul Ierarh Andrei Criteanul şi, deşi niciodată nu m-am întors convins cu adevărat că voi primi ajutorul cerut, l-am primit de fiecare dată!

Aşa se face că până la ora examenului tot ceea ce înainte îmi imposibil de înţeles, acum era atât de uşor. Nu-mi amintesc să fi învăţat mai eficient vrodată decât în săptămâna aceea în care pentru orice nu ştiam, ceream ajutor. 

Aşa am învăţat că e adevărat cuvântul Sfintei Scripturi: Cereţi şi vi se va da; căutaţi şi veţi afla; bateţi şi vi se va deschide. Că oricine cere ia, cel care caută află, şi celui ce bate i se va deschide (Matei 7: 7).

O situaţie similară s-a întâmplat la examenul de competenţă lingvistică (necesar intrării în licenţă). Am ajuns la exerciţiul în care îmi puneam cele mai speranţe pentru un punctaj mare, dar, de data aceasta nu reuşeam să fac legătura între text şi variantele de răspuns, fiind iar neputincios în a înţelege cerinţele. Am procedat cum învăţasem înainte de restanţă, luând o pauză de câteva minute pe care am acordat-o Domnului, Maicii Sale şi sfinţilor amintiţi mai devreme.

I-am adăugat acum şi pe Sfântul Mucenic Efrem cel Nou (despre care doar auzisem până atunci) şi pe Sfântul Ierarh Nicolae. Am reluat examenul şi, deşi nici acum nu am crezut cu adevărat, am luat chiar punctaj maxim! Sunt convins că aici Sfântul Efrem a avut un rol mare, mă rugasem mult către el după ce citisem mărturisirile de pe blog ale altor studenţi.

De atunci, oricând întâmpin o problemă, dacă îmi întorc puţin gândul către Dumnzeu şi Sfinţii Săi, găsesc rezovare – chiar şi acum scriu după ce, în decursul zilei am primit ajutor în două rânduri în acelaşi chip (în primul caz, chiar trecuseră câteva ore bune de impas, până să-mi aduc aminte că am pe cine să întreb…).

Nici acum, după atâtea dovezi, din păcate, nu pot să cred cu adevărat atunci când cer Domnului, dar iată că El mă ajută de fiecare dată şi astfel capăt nădejde că dacă în aceste lucruri mă întâmpină cu atâta milostivire Domnul, mila Sa mă va urma în toate zilele vieţii mele (cf. Psalm 22: 7).

Slavă lui Dumnezeu!

Vlad-Andrei Fişcă, Cluj-Napoca

 

 

Șovăiala spulberată

Sfântul Apostol Andrei și Sfântul Andrei Șaguna m-au ajutat să trec cu bine de prezentarea unui text filosofic, ale cărui idei nu le puteam înțelege și nu îmi intrau nicidecum în minte. Sâmbăta și duminica se anunțase un pelerinaj, oferindu-mi-se deosebitul prilej de a mă închina Cinstitului Cap al Sfântului Andrei.

Luni urma să am o prezentare, fapt ce mă făcea să șovăi, descurajându-mi gândul de a pleca în pelerinaj. Ei, dar profesoara nici măcar nu pomenise de prezentare, nici în lunea aceea, nici în cealaltă, nici în cealaltă…

Între timp, l-am descoperit și pe Sfântul Iustin Martirul și Filosoful, căruia începusem să-i cer ajutor în acea situație. Când în sfârșit a sosit momentul să-mi prezint materialul, s-a dovedit a fi deja irelevant, căci stadiul cursului era oarecum avansat față de ceea ce pregătisem eu, informația ce doream să o transmit fiind incompletă. Cu toate acestea, am primit punctul pentru activitate la seminar. Vă mulțumesc, Sfinților!

 Iulia, Cluj-Napoca, 2012