RSS

Category Archives: Părintele Arsenie Boca

23 de puncte și o speranță

61536302

Drumul meu a fost lung și plin de suferințe.

M-am apucat de școala de șoferi când am împlinit 18 ani. Pe atunci credeam că e foarte ușor să obții permisul de conducere, dar se pare că e foarte greu (mai ales în Pitești). Părinții m-au încurajat să dau pentru permis spunând că toată viața o să am nevoie de el și să dau acum pentru că mai târziu nu o să mai am timp. Nu îmi doream neapărat să am permis (mai ales că aveam de dat BAC-ul), dar am început școala de șoferi mai mult pentru că voiau ei.

Am făcut dosarul și după 3 luni m-a programat instructorul la sală. Nu acordam importanță învățatului, așa că am picat sala. Pentru mine a fost un șoc. Nu-mi venea să cred că am picat. Am venit acasă tristă și dezamagită.

Am început să învăț și să mă pregătesc mai bine, dar am picat și a doua oară sala. Nu-mi venea să cred.

A treia oară am început să învăț și să mă rog cu lacrimi la icoana Maicii Domnului și spre bucuria mea am luat. Eram așa de fericită și surprinsă.

După ce am luat nu m-am mai rugat și am picat de două ori orașul. Îmi venea să mor. Credeam că s-a sfârșit lumea, eram foarte dezamagită și plângeam în hohote de supărare (când nu mă vedea nimeni).

Imediat după ce am picat, am vorbit cu instructorul să facem al doilea dosar. În următoarea săptămână am făcut legislația, fișa medicală, fișa psihologică și din nou m-a programat la sală după 3 luni.

Istoria s-a repetat, din păcate. Nu am învățat prea mult și nici nu m-am rugat așa că, iar am picat sala de două ori și abia a treia oară am luat (după ce m-am rugat la Maica Domnului în genunchi).

Când se apropia orașul mi-am sunat instructorul și, spre uimirea mea, a zis că nu are timp să facă prea multe ore cu mine, deoarece își renovează casa. Am avut un șoc când am auzit. În fine… Mama mi-a găsit alt instructor, dar din păcate din nou am picat de două ori orașul și mi-a expirat dosarul. Parcă era un vis urât. Am vrut să renunț, dar mama și tata m-au încurajat să mai încerc.

Această situație a fost foarte dureroasă pentru mine, deoarece părinții îmi scoteau ochii mereu că n-am luat, că toți din generația mea au luat, că îi întreabă vecinii și rudele dacă l-am luat (alții spuneau vorbe urâte pe la spatele meu).

Mă simțeam foarte rău pentru că pe mine nu mă întreba nimeni ce simt, cum sunt, dacă mai pot să lupt, să sper, să continui. Nu… Pe ei îi interesa doar dacă iau sau pic.

Am stat bine și m-am gândit ce vreau să fac mai departe. Mi-am dat seama după un timp că a fost bine că n-am luat (deoarece nu am învățat suficient și nu stăpâneam volanul foarte bine). Chiar dacă la început eram supărată și mă întrebam de ce eu, în final am realizat că poate, dacă luam, cine știe ce pățeam. Am realizat că primul instructor nu era unul prea bun și abia cu al doilea știam cu adevărat să conduc. Așa că a fost mai bine că n-am luat permisul. Dumnezeu mi-a vrut binele și de asta nu mi-a dat permisul.

Îi vedeam pe toți cum râdeau de mine pe la spate, cum se dau mari, cum mă făceau să mă simt prost fără să se gândească la ceea ce este în sufletul meu. După un timp am realizat că am nevoie de permis (să nu mai fac naveta prin ploaie, vânt, zăpada, frig etc.) și că mi-l doresc cu adevărat.

Nu voiam să renunț. Mă gândeam numai la cât m-am chinuit să învăț să conduc, numai câte drumuri am făcut, câți bani am cheltuit și la toate vorbele urâte pe care le-am auzit la adresa mea (chiar de la cine nu mă așteptam). Așa că am făcut și al treilea dosar.

Al doilea instructor a fost un om deosebit. Mi-a făcut repede toate fișele și după o lună m-a programat la sală (deși eu nu credeam că e posibil așa repede).

Nici acum nu pot să spun ca mă omoram cu învățatul, dar de data asta mi-am dat silința mai mult. Cu o zi înainte de sală îmi era tare frică și credeam că iar o să se repete istoria. Am învățat toată ziua. Înainte să plec la examen am spus de trei ori rugăciunea a 3 bucurii a Maicii Domnului, rugăciunea inimii către Domnul Iisus Hristos, o rugăciune către Sfântul Efrem cel Nou și o rugăciune către Părintele Arsenie Boca. Eram foarte liniștită. Mă gândeam că dacă iau, bine, și dacă nu, asta e. Am așteptat de la 11:30 până la 14:30, timp în care tot făceam chestionare. În final, a venit rândul meu. Am intrat, m-am așezat la calculator și am pornit testul.

Primele 3 întrebări le-am greșit și eram sigură că pic. După 5 minute de panică m-am calmat și am zis în gând: „Doamne, Maica Domnului, viitorul meu e în mâinile voastre”. Apoi am început să rezolv din întrebări (în gând credeam că o să pic, dar am zis măcar să pic cu un punctaj mare).

Spre surprinderea mea, am ajuns la întrebarea 19. Mă bucuram că măcar nu o să pic cu punctaj mic și am rezolvat în continuare. Când am văzut că am 21 de întrebări corecte și 3 greșite am început să mă panichez. Am stat câteva minute și apoi am cerut iar ajutorul Maicii Domnului, după care am rezolvat următoarea întrebare. M-am uitat imediat să văd dacă e corectă și a fost. De fericire că am luat, am apăsat din întâmplare pe varianta de la ultima întrebare și la final am văzut admis cu 23 de puncte și, spre bucuria mea, am fost programată mai devreme la oraș.

Vreau să le mulțumesc din suflet Domnului Iisus Hristos, Maicii Domului, Sfântului Efrem cel Nou și părintelui Arsenie Boca pentru tot ajutorul acordat și de asemenea aș vrea să-mi cer iertare pentru că am promis că dacă iau o să scriu mărturia în ziua în care am luat, dar spre rușinea mea, am scris o după 19 zile.

Să vă rugați din tot sufletul și cu credință și sigur o să fiți ajutați în toate!

Georgiana

 

 
Image

Ajutor la rezidențiat

În primul rând vreau să mulțumesc Sfântului Efrem, Părintelui Arsenie Boca, Născătoarei de Dumnezeu și tuturor Sfinților pentru ajutorul oferit. Vreau să îmi cer iertare pentru întârziere. 

De curând am susținut examenul de rezidențiat și l-am luat numai cu ajutorul celor menționați. Deși am învățat, mi-a fost extrem de greu: materie multă – în jur de o mie de pagini și timp puțin.

Eram convinsă că voi pica, dar în urma unei discuții cu o colegă am început să mă rog, cu toate că în ultima perioadă mă îndepărtasem extrem de tare de Dumnezeu. Eram atât de disperată încât am început în ultimele săptămâni să citesc aproape în fiecare seară acatistul Sfântului Efrem și uneori Paraclisul Maicii Domnului.

M-am spovedit, împărtășit, am mers la biserică, la Sfântul Maslu și m-am rugat să iau examenul. Rugăciunea mi-a fost ascultată, dar apoi am apelat iar la ajutorul sfinților pentru că am luat o notă mică și nu credeam că voi mai prinde un loc din cele scoase la concurs, anul acesta fiind foarte mulți candidați.

Cu o zi înainte de repartiție am plecat cu părinții la Mănăstirea Prislop și m-am rugat să prind și eu un loc pe orice specializare, numai să nu stau acasă. A doua zi la repartiție nu mi-a venit să cred ce mi s-a întâmplat. În două zile se retrăseseră doar 80 de persoane, iar eu aveam nevoie de cel puțin 200. În ultimele 3-4 ore au început să se retragă din ce în ce mai mulți. În gând spuneam rugăciuni și Dumnezeu Și-a făcut milă de mine și am prins un loc pe ortopedie. Îi voi mulțumi toată viața pentru această minune. A fost cu adevărat o MINUNE.

Acum o să văd dacă mi se potrivește această specializare, iar dacă nu, voi da din nou examen anul următor. Sunt convinsă că voi primi din nou ajutor de la Dumnezeu și El îmi va călăuzi pașii mai departe.

Am promis că dacă primesc ajutor, voi povesti cele întâmplate și vreau să vă încurajez să apelați la Dumnezeu și la toți Sfinții lui pentru că El mereu ne va ajuta, oricât de mult greșim.

Slăvit fie Dumnezeu împreună cu toți Sfinții Săi! 

Ionela, Craiova

 
Image

Să chemăm ajutorul sfinţilor cu încredere

rugaciuneÎn primul rând vreau să mulțumesc Sfintei Născătoare de Dumnezeu, Părintelui Arsenie Boca, Sfântului Arhanghel Rafail și Sfântului Efrem Cel Nou, pentru îndrumare și tot ajutorul primit!

Cu ajutorul Născătoarei de Dumnezeu am reușit și am luat bacalaureatul, cu notă mare, după ani de încercări și o sarcină pierdută chiar în preajma examenului. Am cerut îndrumare Părintelui Arsenie Boca legat de orientarea pentru facultate și fără prea multă așteptare a venit și răspunsul: ”Să merg  la Mediu”.

Zis și făcut, m-am înscris, am intrat la taxă, deoarece am dat examenul în toamnă și nici nu aveam note foarte mari. Cea mai mare notă o aveam la matematică, și anume 7,10 (examen făcut de Măicuţa Domnului prin mâna mea).

Bucurie mare pe mine, am intrat exact unde m-a trimis Părintele. A trecut primul semestru, au venit examenele, am luat două, următoarele două picate, dezamăgire mare, supărare. Urma alt examen greu, analiza matematică. Eu deja mă gândeam că dacă pe acesta nu îl iau, mă las de facultate, și ”Iartă-mă Părinte”.

În ziua examenului era sărbătoarea Întâmpinării Domnului, 2 februarie. În seara dinaintea examenului  am citit acatistul și am spus “Doamne, facă-se voia Ta”. Merg cinci, șase persoane înaintea mea. Toţi au picat. Mă ridic și merg eu, iar profesorul spune la sfârșit: “Cinci”. Bucurie mare. Continui facultatea, asta este calea mea.

Urmează semestrul doi, materii mai grele, dar cu nădejde că totul va fi bine. Și așa a și fost. Eu făceam acatistul Sfântului Arhanghel Rafail din îndrumarea unui bun  preot din Chichiş și miraculos, dintr-o dată, simt nevoia să caut despre minunile Sfântului Efrem cel Nou.

Mare mi-a fost surprinderea când am găsit reușite la examene și mărturiile oamenilor. Parcă nici nu îmi venea să cred, dar m-am rugat cu încredere și a urmat în luna mai o restanţă, surprinzător luată cu nota 8. În iunie începe sesiunea de examene, note mari cu mult peste ceea ce știam eu, dar  înaintea  fiecărui  examen chemam în ajutor Sfinții dragi ai sufletului meu.

Acestă  mărturie o datorez Sfântului Efrem Cel Nou. Îmi doresc ca toți oamenii care vor citi această mărturie să aibă încredere și să îi cheme în ajutor pe toți Sfinții, dar în primul rând pe Sfânta Născătoare de Dumnezeu şi vor veni în ajutor într-o clipită, mai repede decât ați putea crede!

Niciun om pe lumea asta nu o să vă ajute mai mult decât Puterile Cerești, dar adevărat este că cerând ajutorul, o vor face prin oameni!

Dumnezeu să vă lumineze inima și mintea!

Ana, Brașov

 
Image

Un vis ciudat înainte de examenul de titularizare

diving-underwater-sunlight-1200x800

Doamne ajută,

Eram înainte cu o zi de a da un examen foarte greu, de care depindea viitorul meu loc de munca, și anume titularizarea. Lucrasem înainte doi ani ca și învățătoare, dar anul acesta m-am decis să dau examenul pentru educatori. Atunci, înainte de examen cu o zi eram foarte panicată și credeam că nu mai știu nimic din ce învățasem până atunci, mă simțeam pierdută.

În plus, în acea noapte avusesem un vis foarte ciudat, visasem că Dumnezeu îmi spusese că nu mă va ajuta la acest examen și probabil din aceasta cauză eram foarte panicată. Mă consider o persoană credincioasă, iar Dumnezeu a avut grijă de mine, tot timpul m-a ajutat de câte ori I-am cerut ajutorul, nu merg foarte des la biserică, dar încerc să mă rog mai des.

Am intrat pe internet și am încercat să găsesc răspunsuri la visul meu, dar spre surprinderea mea am găsit acest blog pe care am intrat și am început să citesc mărturisirile oamenilor despre minunile care li s-au întâmplat.

M-au năpădit lacrimile în timp ce citeam și am început să mă rog plângând la Dumnezeu, Maica Domnului, Părintelui Arsenie Boca și Sfântului Efrem despre care citisem pe acest blog, să mă ajute să iau o notă bună pentru a lua un post titularizabil. În acele momente în care plângeam fără a mă putea controla, parcă o voce îmi spunea că o să fie bine.

Îmi era foarte frică că o să iau o notă mică și aveam dubii în a mă prezenta la examen sau nu. În cele din urmă m-am dus și m-am tot rugat Lui Dumnezeu să știu la examen, să îmi pice un subiect pe care să îl știu. Subiectele au fost accesibile și am luat 8,20 la examenul scris, o nota bună cu, care aș putea să mă și titularizez, dacă ar fi posturi.

Vreau să îi mulțumesc din tot sufletul meu lui Dumnezeu, Maicii Domnului, Părintelui Arsenie Boca și Sfântului Efrem pentru tot ajutorul pe care mi l-au oferit, și la acest examen și de alte dăți când au fost alături de mine și m-au ajutat necondiționat.

Atunci când m-am rugat, am promis că dacă voi lua o notă bună, voi reveni pe acest blog pentru a scrie despre acestea și pentru a le mulțumi pentru toate câte mi-au oferit. Sper că și alți oameni care vor citi aceste rânduri să se roage și să creadă cu tărie în Dumnezeu căci El ne ajută și ne iubește pe toți.

M. D.

 
Image

Coșmarul Anatomiei

sf-efrem-cel-nouVedeam că totul se prăbuşeşte în jurul meu. Ultimul an a fost unul plin de încercări în ceea ce priveşte viața mea profesională. Am optat să fiu studentă la Medicină şi ştiam ce mă așteaptă (în mare parte). Dar fiind pus în fața faptului, urmând să susții o mulțime de examene şi să ai de învățat o groază de noțiuni şi concepte dificile, m-am văzut copleşită.

Prima sesiune nu a fost cea mai plăcută experiență, dar a trecut şi mi-am impus ca pe semestrul al doilea să mă străduiesc mai mult.

Anatomia a fost un coşmar de la început până la sfârşit, nu reuşeam să acumulez tot şi să țin minte atâtea lucruri. Nu puteam să înțeleg cum reuşeau alții, dar nu voiam să renunț. Făceam scheme peste scheme, câteodată şi desene, foloseam fel de fel de trucuri pentru a reuşi să memorez (pixuri colorate, highlightere, stick-ere lipite pe pereți etc – kit-ul de supraviețuire al unui student) şi bineînțeles repetam lecțiile de zeci de ori.

În primul semestru m-am ales cu restanță pentru că am tratat examenul superficial, m-am bazat pe informațiile pe care le mai ştiam de la admitere și credeam că pot face față să rețin ce e nou într-un timp scurt. Desigur că a fost o nebunie din partea mea.

Am avut mari emoții şi atunci, mai ales că mă simțeam nepregătită şi chiar eram şi, deşi i-am cerut ajutorul lui Dumnezeu, aşa cum fac de fiecare dată, la orice examen sau cumpănă, I-am spus să decidă cum consideră El pe măsura muncii depuse de mine şi să facă cum e voia Lui. Ştiam că nu pot să emit pretenții mari, aşa că decizia Lui nu a fost o pedeapsă atât de cruntă, ba chiar una înțeleaptă pentru că aş fi primit ce nu meritam şi ar fi fost o nedreptate.

Aşadar, semestrul acesta m-am ambiționat şi am învățat mai temeinic, cu mai multă seriozitate şi mi-am pus speranța in El şi în Sfântul Efrem cel Nou al cărui acatist l-am citit zilnic pe tot parcursul perioadei de susținere a examenelor. Cu cărticica de rugăciuni a Sfântului Efrem am avut tangență încă de anul trecut când Îl rugam să mă ajute să iau note bune la examenul de bacalaureat şi admitere. Mi-a arătat că a fost lângă mine şi mi-a îndeplinit dorința.

Rugăciunea vindecă şi dă putere, mă simțeam epuizată şi obosită, dar tot găseam un dram de concentrare şi duceam la capăt ceea ce îmi propusesem în acea zi. Rugăciunea se cuvine să fie zilnică, dar cu atât mai mult în situațiile limită când suntem atât de mici şi trebuie să ne punem speranța în El, căci El este atotputernic. Fără Dumnezeu nu facem nimic. Ori de câte ori m-am simțit singură si abandonată, știam că Dumnezeu are grijă de mine şi nu mă lasă în voia sorții. Mereu m-a ajutat şi mi-a ascultat rugămințile.

Pentru acest examen aveam mai mari emoții ca în primul semestru fiindcă îmi era frică să nu mă încurc şi să uit ce am învățat. Când panica şi frica puneau stăpânire pe mine şi nu mai puteam să dau randament, spuneam rugăciunea Sfântului Efrem şi îmi simțeam mintea mai liniştită.

În dimineața examenului am mai spus odată acatistul Sfântului Efrem, dar şi pe cel al Părintelui Arsenie Boca şi m-am rugat cu tot sufletul să am mintea clară şi să ştiu să răspund corect, asa încât eram destul de calmă.

În timpul probei, simțeam că mă blochez şi nu ştiam ce să răspund şi atunci inspiram profund şi ziceam în gând o rugăciune. După ce am predat lucrarea şi am ieşit, aveam dubii la multe întrebări, astfel că îmi era tare teamă că nu voi lua examenul nici de data asta.

Mare mi-a fost mirarea când am văzut că în dreptul numelui mei scria nota 7. Nu mă aşteptam nicio clipă, abia dacă speram la 5. Eram cea mai fericită, efortul meu a fost răsplătit, timpul pe care l-am investit nu a fost în zadar, nopțile nedormite, am renunțat la alte lucruri care să mă distragă (telefon, ieşiri cu prietenii etc) şi nu am lăsat ca lenea să mă cuprindă.

I-am mulțumit şi Sfântului Efrem şi Părintelui Arsenie Boca, dar şi lui Dumnezeu care a făcut posibilă această minune în viața mea şi mi-a demonstrat încă o dată că există.

Nu încetați să vă rugați deoarece Dumnezeu ne ascultă pe toți şi nu uitați să-I mulțumiți lui Dumnezeu pentru tot ce aveți. 

M.M, Bucureşti

 
Image

Examen greu cu pace multă

În luna decembrie a anului 2015, am absolvit facultatea și în ianuarie 2016 am susținut examenul de promovare ca sa pot practica medicina. Examenul a durat 6 ore și nici nu știu unde s-au dus orele, dar îmi aduc aminte că am simțit o pace sufletească în inima mea după încheierea examenului. Mă simțeam tare fericită, deși eu încă nu aflasem că îl trecusem (am așteptat două săptămâni ca să aflu rezultatul).

Cu ajutorul Domnului nostru Iisus Hristos, a Maicii Domnului, părintelui Arsenia Boca, Sfântului Efrem cel Nou, Sfântului Nicolae și a Sfântului Vasile cel Mare, am promovat examenul și am fost admisă la rezidențiat la Spitalul de Pediatrie – secția Psihiatrie. Îmi doream foarte mult să intru la rezidențiat la acel spital și erau numai două locuri. 

Rcredinţa ---ugăciunea este salvarea sufletului, a minții și a zilei de zi cu zi! Dumnezeu și toți sfinții au grijă și totodată iubesc pe cei ce își amintesc de ei. Cu cât stăm noi mai aproape de ei, cu atât ei sunt mai aproape de sufletele noastre!

Cu mult respect,

Andreea

 
Image

Am renunțat

asteptand_trenul_in_ploaie-1280x8001

În vară am avut de susținut examenul de admitere la master. Emoții mari, m-am pregătit mult, m-am rugat Sfântului Efrem cel Nou care mereu mi-a fost alături, Sfântului Nectarie, Maicii Domnului și Părintelui Arsenie Boca. Am mers aproape în fiecare zi la Mănăstirea Radu Vodă din București pentru a mă ruga însă în același timp mi-am pregătit și prezentarea pentru examen ca să fie cât mai bună.

Însă, surpriză după aflarea rezultatelor: intrasem printre primii la taxă ceea ce nu îmi doream deloc. Supărată și pe Sfinți că nu m-au ajutat, și pe mine că poate puteam să fac mai mult, am renunțat să mai merg la biserică și să mai citesc vreun Acatist.

În toamnă am susținut alt examen, pentru un alt master. Aici sigur intram la taxă pentru că doar acele locuri mai rămăseseră. Am intrat prima la acest master și mare mi-a fost uimirea când profesorii din comisie au spus ca se vor suplimenta locurile de la buget.

Într-un final, am reușit să intru la buget prin minunea și mila Sfinților și a Maicii Domnului. Am intrat chiar la o facultate mai bună, mai aproape de casă, ceea ce-mi și doream de fapt.

Mă simt rușinată pentru prima reacție și asta a fost o lecție prin care am învățat că Dumnezeu nu ne Lasă niciodată la greu și că trebuie să avem mereu încredere în El.

D., București, noiembrie 2016