RSS
Image

Toate și-au găsit rezolvarea

Am început să scriu această mărturie înainte să primesc ajutorul propriu-zis, încercând să Îl conving pe Dumnezeu să îmi fie alături. De-a lungul facultății, am întâmpinat diverse probleme, însă toate și-au găsit rezolvarea pe căi tot mai minunate, care m-au ajutat să cred mai mult în intervenția cerească.

Nu aș fi avut dreptul să mă îndoiesc de purtarea de grijă a Tatălui Ceresc, dar m-am ciocnit de o situație apăsătoare: un examen restant înainte de licență. Stresul trăit pe ultima sută de metri a fost extrem de puternic; mă speria gândul că aș putea pierde anul.

Nu am povestit nimănui despre acest incident, pentru că restanța mea era la o materie foarte simplă și nu credeam că s-ar fi regăsit cineva. Eu lipsisem de la acest examen, deși prezența era, probabil, singura condiție pentru a promova. 

Am avut nevoie de mult curaj pentru a merge la profesoara respectivă, iar când am găsit-o, mi-a spus că nu voi putea susține examenul, deoarece ea nu mai lucrează pentru facultatea mea. Tonul ei m-a intimidat, dar nu mi-am pierdut calmul. Am inspirat adânc, am sunat o persoană de încredere (de data aceasta nu mai încercam să păstrez secretul) și nu mi-am acordat nici măcar o clipă pentru plâns.

Eu nu aveam timp de irosit, așa că m-am gândit la ce aș putea face în continuare. Am mers la secretariat, unde problema mea s-a dublat în intensitate. Nimeni nu se mai confruntase cu o situație similară, nimeni nu știa ce e de făcut. În plus, toată lumea se concentra pe motivele care m-au adus în situația respectivă și nu pe soluții. Am depus o cerere, deși mi s-a spus că e aproape în zadar și am lăsat și un număr de telefon.

Am ieșit de acolo cu sufletul răvășit, deoarece primisem în mai puțin de 2 ore, critici binemeritate, dar aspre de la toate persoanele aflate în postura de a mă ajuta. Din fericire, singurul prieten care știa despre ce e vorba a încercat să mă includă în toate activitățile zilei respective și mi-a direcționat gândurile spre tărâmuri mai fericite. 

Rămasă singură, la venirea serii, am simțit curentul rece al îngrijorării, dar m-am rugat din suflet și, încet-încet, am început să am convingerea că totul se va rezolva. Regret că nu am notat acele gânduri, care mă alinau înainte să le văd îndeplinindu-se.

După 5 zile de așteptare și rugăciune, chin, dar și de pace, am primit telefonul miraculos și am aflat că pot susține examenul cu un alt cadru didactic. Nu pot descrie bucuria mea din acele clipe; încă mai am impresia că scriu despre minunea întâmplată altcuiva.

De aici, totul s-a desfășurat armonios; noul profesor a fost foarte amabil și astfel am dat examenul și am obținut nota 10.

Mi-am dat seama că Dumnezeu ne cere, uneori, să așteptăm în liniște răspunsul la rugăciuni, iar alteori, să acționăm cu rapiditate. Dacă noi începem să ne mobilizăm, cerându-I binecuvântarea, El ne va sprijini pașii și va face imposibilul pentru noi. Eu am auzit 3 de ”NU”, dar inima mea îmi spunea că e un ”DA”.

Am început mărturisirea devreme, dar o trimit târziu, spre rușinea mea. Fără Dumnezeu, m-aș fi pierdut de tot, dar El m-a strâns de mână și mi-a dat curaj. M-am rugat mult lui Hristos, Maicii Sale dragi, Sfântului Efrem cel Nou (am și citit unele minuni și am aflat că e un ajutor de nădejde atunci când avem probleme administrative), Sfântului Andrei și Cuvioasei Parascheva.

Vă îndemn să faceți lucrurile la timp, cu mult curaj, chiar dacă nu vă simțiti pregătiți în totalitate, și să priviți mereu spre cer, căci legătura dintre Dumnezeu și noi e de neînvins.

A. S.

 

Advertisements
 
Image

Nu există niciun examen de netrecut

A mai trecut o sesiune grea, aşa că revin cu o nouă mărturie!

Ajutorul lui Dumnezeu, al Maicii Domnului, al Sfântului Efrem cel Nou şi al Sfintei Cuvioase Parascheva m-a însoţit şi în această sesiune, de care am reuşit să trec cu bine şi cu note foarte mari. Le simt grija în fiecare zi şi în orice situaţie, nu numai legat de ajutorul acordat la examene. M-au ajutat să mă concentrez în timpul învăţării şi mai apoi să primesc subiectele pe care le ştiam cel mai bine, astfel luând note de 9 şi 10.

În ciuda faptului că am învăţat şi m-am pregătit cât am putut de bine pentru examene, la ultimul dintre ele nu mă simţeam deloc pregătită şi mă gândeam chiar să nu mă prezint. Având foarte puţin timp la dispoziţie pentru învăţat şi multă informaţie de asimilat, m-a cuprins frica şi deznădejdea. În tot acest timp mă rugam Sfântului Efrem să mă ajute să alung aceste gânduri şi să mă pot concentra pentru a reuşi să parcurg toată materia.

Căutând motivaţie de a învăţa şi de a mă prezenta la examen, am intrat pe acest site şi am citit cele mai recente mărturii, ultima dintre ele aducându-mi zâmbetul pe buze şi încrederea că o să reuşesc. Este vorba despre mărturia intitulată “Nu am fost uitat”, îndemnul din final, de a nu uita că rugăciunea făcută cu credinţă mută şi munții şi că nu există niciun examen de netrecut, m-a făcut să nu renunţ.

Astfel, m-am prezentat la examen, am scris tot ce ştiam, deşi subiectele pe care le-am primit nu erau dintre cele pe care le ştiam cel mai bine şi m-am rugat să iau examenul. Când am primit notele, surpriză, nota era cea maximă, 10.

În timpul sesiunii am citit zilnic acatistul Sfântului Efrem cel Nou şi m-am rugat la racla Sfintei Cuvioase Parascheva. Mă bucur că am descoperit acest site şi că atâta lume a primit ajutor de la Dumnezeu. Să nu încetaţi niciodată să credeţi, Dumnezeu are soluţii şi pentru problemele care nouă ni se par imposibil de rezolvat!

E.D.

 
Image

Am luat examenul

Mulțumesc Bunului Dumnezeu, Maicii Domnului, Sfântului Spiridon și Sfântului Efrem cel Nou pentru sănătate și pentru tot ajutorul pe care l-am primit la examene în anul universitar 2017-2018!

Sunt studentă la Medicină Generală la Târgu Mureș. În anul II, cel mai greu dintre toți cei șase ani, am simțit foarte des ajutorul lui Dumnezeu la examene, reușind să fiu integralistă. Deși m-am străduit să învăț și în timpul anului, din cauza stresului și a fricii de a nu acumula numărul suficient de credite pentru a promova, nu reușeam să mă odihnesc în noaptea dinaintea examenelor. De obicei, dormeam puțin sau chiar deloc.

Sfătuită să îmi pun nădejdea în Dumnezeu și să fac tot ce ține de mine în privința examinărilor, din cauza lipsei de încredere în mine și în ajutorul divin, am început să citesc mărturiile altor creștini de pe acest site, dar și cartea cu minuni din România ale Sfântului Efrem cel Nou, Grabnic ajutător.

Astfel, în noaptea dinaintea unui examen foarte important, nereușind să adorm, m-am rugat și eu Sfântului Efrem, promițându-i că dacă mă va ajuta, voi scrie pe acest site despre minunea săvârșită. Cu ajutorul său și al Maicii Domnului, dimineață m-am trezit foarte odihnită, având liniște și pace. În sufletul meu simțeam că totul va fi bine. Așa a și fost, întrucât am luat examenul.

Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine, păcătoasa!

Ana-Maria, Târgu Mureș

 

 
Image

Nu am fost uitat

Catedrala_Mitropolitana_Iasi_01Îi mulțumesc Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu, Cuvioasei Parascheva și tuturor sfinților lui Dumnezeu care s-au rugat înaintea tronului ceresc pentru mine, dar, mai ales, în primul și în primul rând, Domnului nostru Iisus Hristos.

Și acum să povestesc: ajuns la faza națională, am avut bucuria ca Olimpiada de Religie să se desfășoare chiar la Iași, unde îmi doream de mult să ajung, dar nu izbutisem.

În prima zi, m-am închinat Cuvioasei, destul de reticent, ca să zic așa, nici acum nu știu de ce, dar conștient de puterea lui Dumnezeu. Probabil vedeam mai întâi trupul, nu harul din el. În fine, am susținut examenul și, disperat, ceream un premiu cât de mic. Știam că efortul meu nu era atât de mare cum trebuia să fie, scăzuse mult și râvna în rugăciune, mă simțeam aproape pierdut.

La afișarea rezultatelor am avut o dezamăgire cruntă. Cu ultimele puteri m-am rugat Fecioarei și Cuvioasei, pe care o cunoscusem la Catedrală și aveam sentimentul că e un prieten de nădejde, sperând că poate nu e totul pierdut, că poate imposibilul se va produce. După o lungă așteptare, la afișarea premiilor, eram ultimul pe listă. LUASEM PREMIU!!! De emoție, simțeam că se prăbușește cerul. Nu îmi puteam reveni deloc din uimire și știam că premiul acela, ultimul, dar totuși premiu, a fost numai din milostivirea Domnului și prin mijlocirile Maicii Domnului, Cuvioasei și tuturor sfinților Săi.

Cu toate că nu am fost așa cum trebuia să fiu, nu am trudit destul, nu am fost uitat. Și credeți-mă că e mare lucru că am obținut acest premiu, pentru că reprezintă o frumoasă încununare a muncii mele. Am fost pe muchie de cuțit, dar totuși, finalul a fost fericit.

Ce vă îndemn: învățați cât puteți, nu faceți ca mine, lui Dumnezeu nu Îi plac leneșii. Rugați-vă și nu fiți naivi să vă încredeți doar în forțele proprii. Domnul este Tare, fără El suntem nimic. Poate drama elevului în general este că uită de Dumnezeu și se încrede exclusiv în forțele proprii, iar rezultatele duc de multe ori la deznădejde. Creștinismul este o religie a nădejdii, aveți credință! Dragilor, nu uitați că rugăciunea făcută cu credință mută și munții. Deci nu există absolut niciun examen de netrecut.

Succes tuturor și sus să avem inimile! În final, infinite mulțumiri Domnului Hristos, Maicii Sale, Cuvioasei Parascheva și tuturor sfinților și îngerilor Săi!

P.S. Am constatat că Dumnezeu “dă” examene, pentru că, de multe ori, unde mintea noastră e neputincioasă, vine El și ne scoate din impas.

Călin M., Orăștie

 
Image

Dumnezeu și Sfinții nu ne părăsesc niciodată

De curând am descoperit acest site, obișnuind să citesc seara mărturiile celor care au fost ajutați în diferite situații dificile, din perioadele stresante ale sesiunilor sau examenelor din diverse domenii.

Menționez că mărturiile m-au ajutat să îmi întăresc credința că Dumnezeu ne ajută și ne scapă din încercările care ne par imposibile. 

De o perioadă de timp, am avut o serie de incidente neplăcute, care mi-au slăbit credința, făcându-mă să cred că poate Dumnezeu m-a uitat. Prin bunătatea lor, Dumnezeu și Sfinții mei dragi nu S-au supărat pe aceste gânduri negre și mi-au dovedit încă o dată că ei nu ne părăsesc niciodată, atâta timp cât Îi căutăm.

Din pricina eșecurilor de care simțeam că nu mai scap, mi-am pierdut cu totul încrederea în mine și simțeam că nu mai sunt în stare să fac nimic cu viața mea. Toate încercările îmi împovărau sufletul și simțeam că nu mai am nicio scăpare. 

Anul acesta sunt nevoită să desfășor un stagiu de practică și, prin urmare, am fost nevoită să susțin o serie de interviuri și teste, iar starea mea de spirit și de pesimism nu mă ajuta deloc în atingerea țelurilor. Totuși, în adâncul sufletului, continuam să am puțină speranță că dragii mei, Sfântul Nectarie, Sfântul Efrem, Sfântul Pantelimon și Sfântul Spiridon nu mă vor părăsi. Menționez că m-am rugat și Sfintei Rita, Sfânta care îndeplinește dorințele care par imposibil de împlinit. Vă îndemn să apelați la grabnicul ei ajutor, pentru că are și o rugăciune scurtă și frumoasă, pe care o puteți citi, chiar dacă timpul nu vă permite să citiți un acatist. De asemenea, rugăciunile Sfântului Efrem, pentru cei bolnavi de depresie sunt precum un unguent  pentru suflet, fiecare cuvânt fiind o mângâiere pentru cel aflat în suferință. 

Am promis că dacă voi fi acceptată de firma la care îmi doream să desfășor practica, voi reveni cu mărturia că într-adevăr ce pare imposibil la noi, e posibil la Dumnezeu și la Sfinți.  Și asa a și fost, Dumnezeu a fost preamilostiv cu mine și  mi-a îndeplinit dorința, deși știam că am șanse extrem de mici să fiu acceptată, întrucât concurența a fost una mare. 

Revin așadar cu mărturia promisă și vă îndemn să nu vă pierdeți niciodată credința, căci Dumnezeu e Cel Care ne pune la încercare, dar și totodată Cel Care ne ajută să ieșim la liman. 

Maria, Cluj-Napoca

 
Image

Ajutorul nu a întârziat să apară

În sfârșit mi-am făcut curaj să scriu și eu. Poate mărturia mea va ajuta pe cineva la fel cum m-au ajutat pe mine cele citite pe site. Ajutor la examene am primit de la Bunul Dumnezeu de mai multe ori și niciodată nu am mulțumit îndeajuns, dar El m-a iertat și m-a ajutat iar ca un Părinte iubitor.

BacalaureatAm să încep cu examenul de Bacalaureat. Învățasem înainte destul de mult, nu doar pe ultima „sută de metri”, ci tocmai atunci am ,,lăsat-o mai moale”. Pentru că luasem note mari la simulări (tot cu ajutorul Domnului, deoarece fără El nu  putem face nimic), nu prea am mai învățat, așa că în ziua dinaintea examenelor am intrat în panică. Atunci am început să citesc „Rugăciunea pentru ajutor la examene”, pe care am citit-o și dimineața înainte de a merge la examen. Uneori am citit și acatistul Mântuitorului. Astfel am fost mai liniștită și a trecut cu bine.

În paralel făceam pregătiri pentru admiterea la UMF. Și aici la simulare a fost totul bine, dar tot nu eram sigură că o să intru, concurența fiind mare. Cu o zi înainte de examen nu am mai învățat (deși atunci am cel mai bun randament) pentru că îmi era foarte rău și nu reușeam să mă ridic din pat. L-am rugat pe Dumnezeu să mă ajute la examen, deși credeam că nu o să pot merge (Dumnezeu ne ajută chiar și atunci când noi suntem puțin credincioși). La examen a fost foarte bine și nu am avut emoţii (cum am la aproape toate examenele), prin urmare am reușit să intru chiar printre primii.

Anul I a trecut cu bine, Slavă Domnului. În anul II, în cel de-al doilea semestru am picat un examen. Atunci mi s-a părut o tragedie și nu am înțeles că uneori trebuie să trecem și prin încercări pentru a ne bucura mai mult de izbândă. Totul a început cu problemele pe care le aveam la cămin, ceea ce m-a făcut să îmi pierd concentrarea. Picasem la partea practică, ceea ce însemna că nu pot participa la acel examen în sesiune. Eram atât de dezamăgită încât mi-a fost greu să mai învăț pentru restul examenelor.

Primul îl luasem cu greu, cu 5, dar la al doilea am dat chix, pentru că nu dormisem deloc înainte. Ajunsesem într-o stare de deznădejde și nu mai vedeam ieșirea. Cu toate acestea nu am renunțat la rugăciune, iar cu ajutorul Domnului următoarele examene au trecut cu bine.

La începutul sesiunii de restanțe am căzut iar în deznădejde. Atunci am descoperit site-ul ajutorlaexamene.ro, care mi-a fost de mare folos. Am aflat din mai multe mărturii despre Sfântul Efrem cel Nou. Așa am descoperit cât de frumos lucrează Dumnezeu prin intermediul Sfinților Săi.

Cu ajutorul Sfântului Efrem, al părintelui Serafim Rose (pe care îl admir și îl consider sfânt chiar dacă nu e canonizat, iar cartea despre viața dânsului ar trebui citită de către fiecare tânăr care este în căutarea Adevărului), al părintelui Arsenie Boca și mai ales al Măicuței Domnului care au mijlocit pentru mine în fața Domnului am trecut cu bine și această încercare. Atunci am zis că voi scrie o mărturie, dar se pare că nu a fost momentul, deoarece aveam să trăiesc minuni și în următorul an.   

md bucuria tuturor celor necajiti

Pentru că auzisem că anul III este cel mai greu, am pornit cu frică, dar şi cu nădejde în Cel de Sus şi în Sfinţii Lui. În presesiune am simţit ajutorul lor la fiecare examen. Deşi pentru unele examene învăţasem tot semestrul, pentru altele îmi rezervasem doar câteva ore.

Aşa trebuia să fie şi la examenul de bromatologie, doar că nu am mai reuşit să învăţ pentru că am avut nişte probleme de familie şi am plâns mult. Atunci nu vedeam cum aș putea ieși din acea stare, dar rugăciunea ne ajută să ieșim din orice. Subiectele primite au fost dintre cele cunoscute, iar rezultatul a fost destul de bun. Cred că acest lucru nu se putea întâmpla fără ajutorul Domnului. Atunci când avem în gând rugăciunea inimii, orice obstacol pare mai ușor de trecut.

Apoi a venit sesiunea, probabil cea mai marcantă dintre toate de până acum și asta nu datorită examenelor. La cel de-al doilea examen nu am terminat de învăţat şi nici nu doream să merg, dar trebuia. O întâmplare obiectivă era pe aproape să îmi îndeplinească nefasta dorinţă. Când am mers să iau autocarul spre Cluj. cineva mi-a spus că s-a răsturnat un tir pe traseu şi e posibil să fie blocată circulaţia. M-a cuprins o stare de deznădejde, dar la sfatul tatei am urcat totuşi. La locul accidentului, şoferul autocarului ne-a anunţat că maşinile mici merg pe o străduţă, dar el nu riscă să intre pe acolo, autocarul fiind foarte mare. Am început să mă rog în gând Domnului şi Sfinţilor (în special Mamei noastre, a tuturora). Ajutorul nu a întârziat să apară.

Am întâlnit o altă fată care mergea la examen şi am bătut la geamul maşinilor, doar-doar ne va lua cineva şi pe noi. Menţionez că singură nu aş fi făcut asta. Nu a durat mult până a oprit un domn, dar care ne-a spus că merge doar până în satul de lângă. În acel sat am prins iar foarte repede ocazie. Cel care ne-a luat cu maşina ar fi putut merge pe ruta ocolitoare a oraşului, dar a ales să ne ajute să ajungem la timp şi ne-a dus în oraş până în apropierea celor două facultăţi. Ambele persoane nu au vrut să ia bani şi am ajuns chiar mai repede în Cluj (ulterior am aflat că autocarul a mai stat cam 2 ore acolo, deci am fi ratat examenul). Slăvit să fie Domnul pentru modul în care lucrează prin Sfinţi şi prin oameni. Examenul a trecut cu bine, deşi nu ştiam foarte bine materia, Dumnezeu a avut grijă să pot gândi logic răspunsurile.

A doua zi am aflat că un prieten murise într-un trist accident de maşină. Mă simţeam descumpănită şi nu aveam cu cine vorbi. Nu am plâns pentru a nu-i afecta pe cei din jurul meu, deși simțeam nevoia. Starea aceasta mi-a afectat concentrarea de care aveam nevoie pentru examene, dar a trecut cu ajutorul Domnului, deşi am fost un copil răzvrătit şi aveam prea multe ”De ce-uri” în minte.

La următorul examen eram ca un roboţel, executam totul mecanic. Când am ieşit mi-am zis în gând: ,,Fie merg la psiholog, fie la biserică, altfel eu o iau razna!’’. Nu ştiu cum, dar am ajuns la Catedrală. Nu am ales conştient nici una dintre variante. Acolo am îngenunchiat în faţa icoanei Maicii Domnului şi am început să plâng. Acolo, în acea încăpere din Catedrală m-am simţit ocrotită și mângâiată. Nu am trecut cu totul peste, dar privind în urmă, cred că pomelnicele scrise pentru sufletul lui m-au ajutat mai mult pe mine decât pe el.  

Sf-Efrem-icoana-Biserica-Studentilor-Cluj

A doua sesiune din anul III a decurs cu bine, probabil pentru că am început-o citind cartea ”Sfântul Efrem cel Nou – Minuni în România” pe care mi-o cumpărase fratele meu. Aşa am aflat mai multe despre acest Sfânt şi de atunci mi-a fost aproape, ca un bun prieten. Am început să citesc acatistul Sfântului Efrem şi am zis că o să fac asta timp de 40 de zile. Nu am crezut că voi reuşi, deoarece mai încercasem, fără succes şi cu alte acatiste. Sfântul Efrem nu m-a lăsat să renunţ nici după sesiune. Iar la examene am simţit mereu ajutorul lui.

Acum sunt în anul IV şi a trecut deja prima sesiune, slavă Domnului, cu bine. În presesiune am avut probleme la examenul de toxicologie. Ştiam subiectele, dar erau două foarte asemănătoare. Când am început să scriu eram nesigură şi am scris subiectul greşit. M-am oprit şi am început să Îi rog în gând pe Domnul, pe Sfântul Efrem şi pe Buna noastră Maică să mă lumineze. Gândul bun nu s-a lăsat aşteptat, am tăiat peste ce scrisesem şi am scris răspunsul corect.

În concluzie, cred că Domnul ne ajută foarte mult la examene, iar Sfinţii mijlocesc neîncetat pentru noi, în frunte cu Maica Domnului. Asta nu înseamnă că noi nu trebuie să facem nimic, doar să ne rugăm şi să aşteptăm. Din contră, trebuie să facem partea noastră şi anume să învăţăm, iar Domnul ne va ajuta să fim liniştiţi şi să ne putem concentra. Iar adevărata minune este modul în care lucrează Dumnezeu cu noi… cum apropierea de El ne face mai buni.

Îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru toate şi Sfinţilor pentru mijlocire, în special Maicii Domnului, Sfântului Efrem de la Nea Makri, Sfântului Nicolae, Sfântului Ioan Rusul, Sfântului Nectarie, Sfântului Ioan Botezătorul, Părintelui Serafim Rose, Părintelui Arsenie Boca, Sfintei Xenia, Sfinţilor Martiri Brâncoveni, Sfinţilor Petru şi Fevronia, Părintelui Nicolae Steinhardt, Sfinţilor Apostoli, Sfinţilor Vasile, Grigore şi Ioan, Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil, Sfintei Maria Egipteanca şi altor sfinţi dragi.

Alina

 
Image

Dumnezeu întotdeauna le rânduiește!

Această mărturie trebuia scrisă de foarte mult timp, însă, din diverse motive, am amânat… și rău am făcut!

În noiembrie am avut proba teoretică (sala) pentru școala de șoferi. M-am pregătit mai mult pe ultima sută de metri și mă temeam că nu o voi lua, dar Dumnezeu, ca întotdeauna, a fost alături de mine și am luat 24 de puncte. Surprinzător, la examenul propriu-zis mi-au picat doar întrebări ușoare și am terminat totul în  câteva minute (și nici emoțiile nu au fost așa de mari cum mă așteptam).

Apoi a urmat o serie lungă de examene, căci am întâmpinat prima sesiune la Facultatea de Medicină. Înainte de fiecare examen mă rugam la Mănăstirea ”Radu Vodă” din București, astfel că am reușit să îmi iau toate examenele.

La anatomie nu reușisem să trec prin toată materia, iar profesorul este foarte pretențios. La un moment dat m-am încurcat și, privindu-l în ochi, mă temeam că mă va pica, dar Dumnezeu prin harul Său a făcut să trec chiar cu o notă bună (atât de bună încât recunosc că într-adevăr nu o meritam).

La un alt examen, am tras niște subiecte pe care nu eram deloc sigură și mă rugam doar să nu am restanță, pentru a putea merge la mărire. Profesoara la care am nimerit a fost înțelegătoare și nu am picat examenul (dacă ar fi fost un alt profesor, sigur ar fi fost altfel, dar Dumnezeu le-a rânduit, ca întotdeauna).

La psihologie, unde era un examen destul de dificil, mare mi-a fost mirarea (fără nicio urmă de modestie) când am văzut nota de 10. Subiectele pe care le-am avut au fost fix din ceea ce știam mai bine, dar recunosc că unele grile au fost puse la nimereală (dar în viața aceasta nimic nu este întâmplător!).

Astfel, cu multă rugăciune am trecut și de aceste examene. Nu a fost niciunul la care să nu fi simțit ajutorul Celui de Sus, căci este într-adevăr așa: “Cere și ți se va da”. Tot ce este cu neputință la oameni, este cu putință la Dumnezeu!

Dumnezeu și Sfinții Săi răspund mereu când sunt chemați, așa că îndrăzniți! 

D.

 
Leave a comment

Posted by on 06/01/2018 in Dumnezeu