4225805719_607448cf6f_b

Doamne ajută tuturor!

Scriu aceste rânduri pentru a mulțumi Sfintei Treimi, Maicii Domnului, sfinților și puterilor îngerești, dar și părinților duhovnicești, profesorilor, familiei, prietenilor și apropiaților că m-au ajutat să perseverez ca să ajung să iau diploma de master în arhitectură și urbanism.

În seara zilei de 24 iunie 2020, când la Suceava se termina sărbătorea aducerii cinstitelor moaște ale Sfântului Ioan ce Nou în cetate, aflam și eu că voi primi diploma de arhitect. Mai bine de un an de zile am fost fiică duhovnicească a mănăstirii Sfântul Ioan cel Nou din Suceava, născută fiind în județ, dar neapropiată de Sfânt. Sfinte Ioan cel Nou, îți mulțumesc că m-ai îndrăgit și încet m-ai adus aproape de tine cu toate că eu nu te-am cercetat multă vreme!

În 30 ianuarie 2020 am părăsit Suceava, având în gând cuvintele rostite la sărbătoarea Sfinților Trei Ierarhi: așa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor ca ei să vadă faptele voastre cele bune și să slăvească pe Tatăl vostru Cel din ceruri. Mă simțeam neîncrezătoare, dar voiam să fac ascultare. Am luat trenul și apoi avionul spre străinătate. Era sfârșitul unui an de pauză în care m-am odihnit și m-am pregătit de a finaliza ultimul semestru de master, pe care în vara lui 2018 nu l-am promovat.

În ciuda dificultăților dictate de epidemia Covid 19, semestrul s-a desfășurat într-o manieră tihnită pentru mine, dar nu foarte productivă. Finalizarea semestrului însă a fost cu mare întărire de la Dumnezeu. 

În 3 iunie am avut predarea pentru validarea semestrului, dar carantina și oboseala și-au spus cuvântul: nu am avut timp să pregătesc discursul, în timpul prezentării nu am reușit să sintetizez proiectul, iar planșele erau neterminate. Afară de E., profesorul meu coordonator, care îmi cunoștea proiectul și căruia îi mulțumesc foarte mult pentru sfaturi, încurajări, încredere și dragoste, ceilalți membrii ai juriului au avut mari dificultăți în a înțelege despre ce vorbesc. Am luat nota minimă care mi-a asigurat promovarea.

În cele două săptămâni ce au urmat, oboseala a continuat să se acumuleze și odată cu ea decizii de proiect nu foarte coerente. Vineri, 19 iunie, trebuia să predau planșele pe un site îngrijit de colegii mei, dar mai nimic nu era terminat. M-a cuprins deznădejdea. Eșecurile la facultate s-au tot repetat pentru mine din 2013, când a mers la Domnul și fratele meu mai mic. Mi-am format un soi de părere că arhitectura nu e vocația mea, mai ales că unii apropiați mi-au reproșat că ceea ce am ales e prea greu pentru mine. Nu credeam că au dreptate, pentru că m-am rugat când am ales acest domeniu și cred că Dumnezeu a binecuvântat. Doar că, fiind singură, în străinătate, cu o sănătate șubrezită, fără prea multă încredere în Dumnezeu, neîndrăznind să cer sprijin, deznădejdea mă cuprindea și cu aceste reproșuri, insuficient cântărite la momentul în care au fost rostite, mă descurajam și mai mult. Dumnezeu însă a voit să termin și slavă Ție, Doamne, că ai voit așa!

Era târziu vineri, 19 iunie, când am vorbit cu A., prietena mea de la Iași, care m-a întărit mult și îi mulțumesc pentru sprijin și Îi mulțumesc și bunului Dumnezeu că prin ea, dar și prin alte prietene, nu m-a lăsat să renunț.  Am continuat să lucrez până în momentul prezentării care a fost luni, la ora 12. Sâmbătă și duminică noaptea nu am dormit. Luni dimineața am ațipit două ore. Prezentarea s-a desfășurat mult mai bine. Am apucat să pregătesc puțin discursul și desenele erau mai finalizate. Proiectul este puțin diferit de ceea ce se întâlnește adesea în învățământul de arhitectură și a produs un anume interes și întrebări la care cu ajutorul lui Dumnezeu am reușit să răspund fără emoții și teamă. Simțeam că Dumnezeu este cu mine în acele clipe și le mulțumesc tuturor celor care s-au rugat pentru mine.

Pentru o vreme am avut timp să mă rog citind acatiste – către Sfântul Duh, către Maica Domnului, către Sfântul Nicolae, către Sfântul Efrem cel Nou, către Sfântul Ioan cel Nou, către Sfântul Ioan Maximovici, către Sfântul Luca al Crimeii, către Sfântul Pantelimon, către Sfântul Gavriil Ivireanul, către Sfinții Arhangheli, dar și către alți sfinți; însă cu cât mă apropiam de sfârșitul semestrului nu mai aveam timp de rugăciune, deoarece munca la proiect presupunea tot mai mult timp. Am vorbit însă cu părinții de la mănăstirea Sfântul Ioan cel Nou ca să mă pomenească, dar și cu părinții din parohia din străinătate, și cu alți părinți și prieteni apropiați și cu membrii familiei mele. A. a vorbit cu un grup de credincioși care citesc la psaltire ca să mă pomenească și ei, dar a fost și la Sfânta Cuvioasă Parascheva și la alte biserici și la alți sfinți a căror moaște se află în Iași. Printre aceștia și Sfântul Luca al Crimeii care în aceste ultime zile mi-a fost foarte apropiat cu rugăciunea sa.

A fost neașteptat, dar și de foarte mare ajutor. P., o prietenă de la Cluj, care a trecut printr-o experiență asemănătoare cu un an înainte m-a pomenit și ea și a dat și pomelnice pentru mine la Bisericuța Studenților din Cluj unde este papucelul Sfântului Efrem cel Nou și m-a ajutat cu desene de mână. O altă prietenă și colegă, D., m-a ajutat cu 3D-uri și, având ocazia să se închine la San Francisco, la Sfântul Ioan Maximovici, m-a pomenit și pe mine. Tinerii din Nepsis m-au pomenit și ei. Asemenea și părinții și bunicii mei, dar mai ales mama, care m-a sprijinit financiar, dar și cu rugăciune și încurajări. Sunt foarte mulți cei care m-au ajutat și s-au rugat pentru mine și tuturor le mulțumesc și mai ales Îi mulțumesc lui Dumnezeu că mi-a dăruit ajutor pentru rugăciunile lor și mă rog și eu să fie și ei ajutați din belșug ori de câte ori au nevoie. Pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Tale, ale tuturor sfinților și cetelor îngerești, Doamne Iisuse Hristoase, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi! Doamne, slavă Ție!

Gabriela, Clermont-Ferrand