Căutaţi mai întâi împărăţia cerurilor şi celelalte vi se vor adauga vouă!

Aveam două date programate pentru susţinerea unui examen cu decanul facultăţii, dintre care cel de-al doilea reprezenta susţinere orală. 

Eu trăiam cu deplina convingere că ambele examene erau programate pentru duminică, în timpul Sfintei Liturghii.

Prin urmare, cu toate că îmi doream să rămân la buget şi în cel de-al doilea an şi deşi nu-mi plac deloc examenele orale, m-am decis cu greu să nu merg la proba scrisă din prima susţinere, ci să mă duc la Biserică, la liturghie.

Săptămâna următoare, vineri seara mă întreabă o colegă:

–         No, ce faci? Mergi mâine la examen?

–         Ce examen?

–         Păi, cu decanul.

–         Serios? Vorbeşti serios?! Eu credeam că e duminică!

Ideea e că la examenul scris de duminică s-au luat note mai mici decât la oral, iar eu am rămas la buget, chiar penultima. Pentru mine a fost o lecţie despre încrederea în Dumnezeu!

 

Cu 5 examene în sesiunea specială

În sesiunea specială am intrat cu 5 examene dintre care unul iar la Chirică (Succesiuni-le) şi unul la Podaru (mai picasem de 3 ori!), plus DCA, o procedură şi nici eu nu mai ştiu.

M-am rugat Măicuței Domnului să mă ajute. Am trecut toate examenele. Ţin minte că la Podaru, m-am uitat pe lista de note şi m-am văzut picată. Eram îngrozită!

Mergând la contestaţii m-am rugat: „Măicuţă Sfântă, ajută-mă!”, iar când s-a uitat profesorul pe lucrare – aveam trecut 4, a observat că nu îmi dăduse punctul din oficiu.

Slavă Ţie, Doamne!

 

Sfântul Efrem și Geometria descriptivă

Am aflat de ceva vreme de existența acestui sfânt care, încet-încet, a devenit unul din sfinții dragi familiei mele, pe lângă Sf. Nicolae, Sf. Parascheva, Sf. Arhanghel Rafail și alții.

Deși mama mea l-a descoperit în urmă cu ceva timp și ne-a tot povestit întâmplări și minuni din viața sfântului, eram impresionată, într-adevăr, însă nu mă simțeam încă atât de apropiată de Sfântul Efrem.

Aflându-mă în prima sesiune din viața de student, teama mea cea mai mare implica examenul la materia cea mai grea cu care am avut de-a face, și anume Geometria descriptivă.

Am învățat, la probleme mă descurcam, însă la partea de teorie existau încă posibile subiecte pe care nu le-aș fi putut rezolva deoarece nu înțelegeam atât cât ar fi trebuit. Din 42 de subiecte posibile, numai printr-o minune mi-ar fi putut pica exact subiectele potrivite.

M-am gândit să mă rog Sfântului Efrem, așa că în seara dinaintea examenului i-am luat acatistul și l-am citit. Pe măsură ce citeam, îl simțeam pe sfânt din ce în ce mai apropiat, ca pe un nou prieten pe care eram tare încântată să-l cunosc… L-am simțit mai aproape decât în tot acest timp în care am auzit povești despre el. Poate acum era momentul să-l descopăr cu adevărat…

A doua zi, la examen, am primit întâi problema, urmând să rezolvăm apoi partea de teorie. Îl aveam pe Sfântul Efrem lângă mine, într-o iconiță cu el în buzunar. În timp ce rezolvam problema, deși mă descurcam la astfel de probleme, la un moment dat m-am blocat pur și simplu, mă încurcasem în atâtea puncte și linii.

Atunci m-am gândit la Sfântul Efrem și vorbeam cu el în gând ca și cum ar fi fost colegul meu de planșetă: „Sfinte, dacă știi geometrie măcar puțin, ajută-mă, te rog, să ies din încurcătură!”

Nu știu cum, dar până la final am reușit să termin problema, cu puțin ajutor de la colega de lângă mine, cu o parte făcuta de mine… dar parcă totul a venit de la sine. 

Au urmat 15 minute de pauză, după care începea partea teoretică, implicând câte un bilețel pentru fiecare student cu câte două subiecte de rezolvat într-un timp relativ scurt.

Pe măsură ce asistenta împărțea bilete colegilor din fața mea, stăteam ca pe ghimpi deoarece știam că sunt șanse foarte mici să îmi pice exact ce știam. Eram totuși liniștită pentru că  în sinea mea mă gândeam că sfântul n-o să mă lase.

Când mă uit pe bilețelul meu, ce să văd? Exact două din cele mai ușoare subiecte, pe care am reușit să le rezolv chiar la timp! Parcă Sfântul Efrem mi-a ales exact biletul care trebuia și l-a pus în mâna asistentei.

Astfel, Dumnezeu mi-a demonstrat încă o dată că nu mă lasă la greu, iar sfinții, că pot fi niște prieteni de nădejde, chiar dacă, de cele mai multe ori, nu merităm. 

Cât mai multă lume trebuie să afle despre Sfântul Efrem, căci, într-adevăr, este mare făcător de minuni! Slavă lui Dumnezeu pentru toate!

Diana, București, 2013

 

O rugăciune şi pentru profesori

Din pricina unor maladii, am întâmpinat dificultăţi în ceea ce priveşte învăţatul, mai bine zis memoratul. Studiez Dreptul în Bucureşti, iar a reuşi să memorezi mult este una din condiţiile pentru a trece anumite examene, care presupun preponderent reproducerea exactă a noţiunilor.

Odată cu apariţia acestor maladii l-am descoperit pe Sfântul Nectarie din Eghina sau mai bine spus Sfântul Nectarie a venit la mine. Nici nu mai ştiu cum s-a întâmplat, probabil tot citind site-uri ortodoxe pe internet. 

Am avut o prestaţie onorabilă pe parcursul facultăţii, dar m-am trezit cu 2 examene restante la Procedură penală din cauză că nu am reuşit, datorită bolii, să mă prezint la datele stabilite. S-a apropiat momentul să dau examenele.

Mult nu am învăţat, dar chiar dacă citeam, nu reţineam mare lucru. Dificultatea examenului e notorie pentru studenţi. Timpul s-a scurs repede, astfel încât am ajuns în ajunul celor 2 examene fără să cunosc prea mult din materie. Deci, şansele să pic erau de 95%.

Am descoperit acest blog şi mi-am zis că decât să mai învăţ, mai bine ar fi să mă rog să am spor şi să primească profesorii înţelepciune în a da un subiect pe care îl stăpânesc mai bine. Zis şi făcut. Ulterior, am mai citit totuși ceva în acea noapte şi dimineaţa când m-am trezit.

Când ai credinţă dispar şi emoţiile înainte de examen. Cel puţin, aşa e la mine. Simţi că va fi bine. Am avut parte de subiecte pe care le cunoşteam, chiar pe care le repetasem înainte să plec la facultate.

La unul am luat 7, iar la celălalt 8. Deci, mai bine nici nu se putea, mai ales că exigenţa rămâne în vigoare şi la restanţe, proba fiind numărul ridicat al celor picaţi şi de această dată.

Important e să facem şi rugăciune de mulţumire, să continuăm în a ne pune speranţele în Dumnezeu şi să mergem des şi la Biserică.

În concluzie, recomand tuturor să se apropie de Sfântul Nectarie, să viziteze cu încredere Mănăstirea Radu-Vodă din Bucureşti unde se află părticele din sfintele sale moaşte şi să se menţină pe această direcţie. Succes tututor!

Constantin, Bucureşti

 

Ce nu ştie Sfântul Nicolae?!

Deşi de mică mă ducea mama la biserică, nu prea îi aveam pe sfinţi la suflet; îmi păreau tare îndepărtaţi, cu atât mai mult cu cât auzisem că ultimul sfânt care a trăit în zilele noastre ar fi Sfântul Ioan Iacob Hozevitul (care s-a mutat la Domnul în anul 1960 – tare demult pentru mine).

A fost nevoie ca sfinţii, azi dragi mie, să facă ”primul pas” spre mine. Astfel s-a înatâmplat cu Sfântul Nicolae.

Am terminat anul III la Facultatea de Litere şi nu exagerez cu nimic afirmând că toate examenele le-am luat cu ajutorul său. Am făcut cunoştinţă cu Dumnezeu abia în apropierea primei sesiuni; m-a cucerit cu totul şi numai chef de învăţat la nişte materii care promovau tot felul de idei distorsionate despre El nu aveam.

Citeam cât puteam din materia pentru examene, însă mintea mea parcă refuza să asimileze informaţiile. Atunci intervenea Sfântul Nicolae…

Nu este licenţiat numai în cunoştinte legate de limba spaniolă, cum este scris într-o mărturie de mai jos, ci şi de engleză, română, rusă. De fapt, ce nu ştie Sfântul Nicolae?

Îmi amintesc de un examen la literatura engleză din anul II, în care nu îmi puteam aminti nicicum un subiect din cele două. Vedeam ca într-o fotografie în faţa ochilor paginile cu subiectul ce trebuia redactat, dar îmi erau imposibil de citit.

Simţeam că un singur cuvânt ar fi fost suficient să-mi amintesc despre ce era vorba. L-am rugat pe Sfânt să mă ajute; dacă nu scriam ”satisfăcător” la amândouă subiectele, nu promovam examenul. I-am zis apoi: ”Sfinte Nicolae, eu ştiu că din moment ce te-am rugat, tu vei face cum e mai bine pentru mine. Voi veni în restanţă, poate că îmi este de folos aşa”.

M-am ridicat să predau foaia de examen şi în momentul când am pus-o pe catedră, am văzut ca într-un flash ceea ce scrisese colega de dinaintea mea, căreia „întâmplător” îi picase acelaşi subiect. Mi-am amintit! Ce era de făcut? Am rugat-o pe doamna profesoară să-mi permită să completez ceva şi a acceptat.

M-am aşezat la catedră şi am scris pe scurt ce am reuşit în câteva minute. Vreţi să ştiţi nota? 8! Nu era 10, însă nu l-aş fi trecut în niciun caz fără ajutorul Sfântului Nicolae.

De cele mai multe ori, asemenea lui Dumnezeu care se smereşte şi lucrează prin oameni, am văzut şi lucrarea Sfântului drag mie. Un examen din primul an, semestrul 2: domnul profesor foarte pasionat de materia pe care o preda, dar eu abia aşteptam terminarea cursului.

Se ţinea marţi, de la ora 12 la 16, iar de la ora 17 începea Liturghia Darurilor mai înainte sfinţite (era Postul Mare). Am picat! Însă aveam un motiv să mă întorc în Cluj înainte de a începe facultatea, acolo unde cunoscusem Dragostea lui Dumnezeu. Cât i-am mulţumit lui Dumnezeu pentru această restanţă!

Cu ajutorul unei prietene care terminase Litere (cu siguranţă trimisă de Sfântul Nicolae), am reuşit să pricep ceva din materia ce îmi părea imposibil de înţeles. Mi-a picat tocmai ceea ce îmi explicase cu câteva minute înainte de a merge la examen. Voiam doar să îl trec, însă Sfântul Nicolae m-a ajutat să iau 8…

Acestea sunt doar două exemple, aş mai putea da atâtea… Cine nu crede, să îl întrebe pe Sfânt. Eu l-am găsit la Bisericuţa Studenţilor din Cluj, însă vă asigur că vine la fiecare inimă ce îl cheamă sincer.

Corina B., Cluj- Napoca

 

Doamne, ce tare e Sfântul Efrem!

Sfântul Efrem cel Nou mi s-a făcut cunoscut cu adevărat în vara anului trecut. Aflasem până atunci despre viața lui miununată și neștiută pentru atâta vreme de la bisericuța studenților din Hașdeu și mai spicuiam câte ceva din discuțiile colegei mele de cameră cu o prietenă de la facultate, discuții neasemuit de entuziaste și „uimite” de puterea și repeziciunea cu care Sfântul se coboară să-i ajute pe cei aflați la vreme de încercare.

Amândouă aveau propria poveste și propria experiență minunate care dădeau mărturie pentru ajutorul pe care acest Sfânt cunoscut mie doar din cuvintele altora îl revărsa peste credincioșii care îi solicită sprijinul.

Mă simțeam stingherită ascultându-le, nu pentru că nu le credeam – încercam să alung gânduri care-mi dădeau târcoale, șoptindu-mi „poate exagerează puțin fetele” – și pe care nu le simțeam ale mele, dar poate pentru că mi-era greu să fiu părtașă întru totul la entuziasmul lor sincer, neavând nici măcar o minimală experiență a unei întâlniri personale cu Sfântul Efrem în rugăciune.

Îi spuneam, îl rugam, totuși, în gând, în acele momente, să-mi ierte atitudinea sceptică pe care nu voiam să mi-o asum, să mă ajute și pe mine să-l cunosc, căci eram încredințată, pe măsură ce fetele reveneau la acest subiect, că ele nu bat nicidecum câmpii.

Am început să-i citesc viața și acatistul, mai târziu am primit o insignă cu icoana Sfântului. Apoi a venit sesiunea. Eram stresată și obosită, aveam un examen oral la literatură engleză, mă simțeam total nepregătită și mi-era ciudă că nu puteam să mă liniștesc și să cred lui Dumnezeu că voi ieși cu folos din această situație.

Îmi așteptam rândul, aveam insigna primită în mână și mi-am dat seama că n-o s-o pot lăsa pe bancă ca la un examen scris, căci va trebui să mă deplasez în fața examinatorilor, așa că mi-am luat inima în dinți și am pus insigna în piept. Când am extras biletele, am avut inițial o reacție de panică – nu citisem cartea, ca apoi să-mi dau de rând că subiectul era foarte comun – Jane Eyre between reason and passion –  și pe lângă asta, al doilea subiect care consta în interpretare de text avea ca obiect de analiză exact textul care-mi ilustra primul subiect.

Cu alte cuvinte, am avut același subiect și la partea de teorie, și la partea de analiză. Abia când examinatorul mi-a zis ‘lucky person you are’ mi s-au trezit ochii din tensiunea examenului și mi-am dat seama cine mă ajutase. Sfântul Efrem a făcut cu mine o minune în așa fel încât să știu că mă cunoaște, mizând pe frumusețea detaliului. Și atunci am zis „Doamne, ce tare e Sfântul Efrem!”

Am ieșit cu o bucurie de nedescris, am intrat într-o altă sală de curs și-mi venea să plâng ca un copil bucuros că cineva anume, pe care sufletul său îl dorea ca prieten, a binevoit să-i țină companie. De atunci relația cu sfinții mei dragi mi-a devenit mult mai apropiată, mai personală, mai conștientă…și așa am înțeles și de ce zicea Dan Puric că „e timpul să ne punem sfinții în inimă!”

Lavinia, Facultatea de Litere din Cluj-Napoca, anul III

 

Curaj!

Mi-au dat lacrimile citind minunile care au fost scrise de voi toți. Numai suferință am avut până la vârsta aceasta, deși sunt tânără. Am 24 de ani, dar viața mi-a dat multe necazuri, pe care nu le-am trecut cu brio.
Sunt bolnavă, acum și studentă în anul III. Din păcate, nu am reușit să termin facultatea o dată cu generația mea. Repet anul III a doua oară, iar anul II l-am repetat de 2 ori. Din cauza bolii nu am reușit să ajung la examene.
Sunt deznădăjduită pentru că nu am reușit să termin facultatea. Sufăr de o boală mai grea. Uit mult. Asta datorită unor accidente avute la cap.
Recent, mi-am procurat și eu acatistul Sfântului Efrem cel nou. Am mai prins curaj după ce am citit de 2 ori acatistul. Multumesc Sfinte Efrem!
Vă rog pe cei care ați postat minunile Sfântului Efrem cel nou să vă rugați și pentru mine, pentru sănătate și reușită la examene.
Florica