RSS

Monthly Archives: September 2019

Minunat este Dumnezeu întru sfinții Lui

Povestea mea începe cu un mic dar pe care i l-am făcut unei prietene dragi în al 2-lea an de facultate, cu gândul că o va ajuta în problemele ei – o cărticică cu Sfântul Efrem, pentru cei aflați în nevoi și examene. Ei bine, nici nu bănuiam vreodată că simpla alegere a unei cărți avea să devină o cale de legătură cu cel ce mi-a fost mai mult decât ocrotitor. Timpul a trecut și desigur că am uitat de cartea pe care o făcusem cadou și de Sfântul ce privea cu ochi blânzi de pe coperta cărții.

Însă, un an mai târziu, am început să am multe probleme. Ultimul an de facultate a fost extrem de dificil, motiv pentru care am rămas cu 3 restanțe, pe care trebuia să le refac complet în anul următor, iar licența nici măcar începută nu era.

Într-una din zile, mi-am adus aminte de cartea cu Sfântul Efrem pentru cei aflați în nevoi și examene. Am cumpărat-o și am citit-o. Citind mărturiile, am prins curaj și m-am rugat și eu să mă ajute, promițând că, dacă voi primi ajutor, voi da și eu mărturie despre cele întâmplate.

Ajutorul nu a întârziat să apară. Am luat în anul următor două dintre materiile restante și mai rămăsesem cu una. Desigur, la fiecare temă pe care am avut-o de prezentat și la fiecare examen, am simțit că Sfântul Efrem îmi este alături. Mai aveam de trecut o materie, și licența mi se părea aproape imposibil de dus la bun sfârșit, întrucât îmi petreceam cea mai mare parte a timpului la serviciu. Eram atât de panicată că nu voi reuși să termin totul la timp și că voi fi nevoită să o mai amân cu încă un an încât nu puteam să mă concentrez deloc să lucrez la ea.

Astfel am decis să fac tot ce îmi stă în putință să termin acest capitol din viața mea. Cu ajutorul Sfântului Efrem am reușit să iau și ultima restanță, iar singurul lucru pe care îl mai aveam de făcut pentru a-mi atinge obiectivul era să dau licența. 

Ultima lună dinainte de prezentare a fost cea mai solicitantă. Cu cât trecea timpul, cu atât credeam că îmi va fi și mai imposibil să-mi ating țelul. Aplicația nu funcționa și eram îngrijorată, pentru că nici profesorul de licență nu prea părea să fie interesat să mă ajute să ies din impas. Însă, într-o zi în care am fost să discut cu profesorul, îi vine brusc o idee și își aduce aminte că există o eroare și că aceea ar putea fi motivul pentru care nu mergea aplicația. Într-adevăr, așa a fost. Mi-am dat seama că sigur fusese Sfântul Efrem cel care îi insuflase acea idee.

Acum mai aveam doar 2 săptămâni la dispoziție și trebuia să fac documentația aplicației (trebuia să cuprindă măcar 30 de pagini scrise).

Am început să scriu, iar ideile curgeau de la sine. Când simțeam că nu mai pot, mă rugam Sfântului și pacea se așternea din nou în sufletul meu. Am lucrat până în ultima clipă la licență, dar am reușit să depun dosarul și să mă înscriu.

Cel mai mare ajutor l-am primit în ziua în care am prezentat licența. Aveam atât o parte teoretică cât și una practică. Trebuia să răspund la 2 întrebări trase la sorți din teorie. Desigur că eram îngrijorată, pentru că nu avusesem suficient timp să parcurg toate cursurile, iar materiile din care urma să trag la sorți întrebările erau alese de profesorii din comisie. Au ales materiile la care eram cea mai sigură pe mine. Iar în ceea ce privește întrebările… am tras 2 întrebări pe care le repetasem cu un coleg, exact înainte de a intra în sală. Am luat licența cu o notă mare și am intrat mai departe la masterul pe care îmi doream să îl urmez.

Nimic nu ar fi fost posibil fără ajutorul Sfântului Efrem, al Maicii Domnului și Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru că le-a ascultat rugăciunile și S-a îndurat de mine!

M. – Iași

 
 

„Reflexul Sfântul Efrem”

Am întârziat destul de mult cu mărturia ajutorului primit de la Sfântul Efrem cel Nou în sesiunea trecută, dar sper că nu e niciodată prea târziu.

Deși nu mai sunt la prima sesiune, examenele tot îmi provoacă un anumit nivel de frică şi de stres. Pe lângă asta, în acea perioadă m-am simțit şi destul de rău fizic, probabil din cauza oboselii, dar la fel ca întotdeauna, un scurt gând către Sfântul Efrem cel Nou m-a ajutat să mă simt mai bine şi să pot continua învățatul. Citisem o mărturie intitulată „Reflexul Sfântul Efrem” şi mi-am dat seama că așa procedez şi eu: îl chem pe Sfânt în ajutor dintr-un fel de reflex, iar el mereu mă ajută.

M-am rugat Sfântului Efrem şi Maicii Domnului și înainte de examene, să mă ajute să îmi aduc aminte ce am învățat şi să mă pot concentra, iar totul a decurs bine și mai ușor decât speram. Cred că așa se întâmplă întotdeauna când ai aproape prieteni de nădejde. Deși n-am meritat întotdeauna, notele au fost foarte mari şi consider că ele îi aparțin Sfântului Efrem.

Să nu încetați niciodată să credeți, cineva acolo Sus ne veghează mereu.

E.D. 

 

Sfântul Spiridon, un prieten de nădejde

Cu câteva zile în urmă, am susținut o probă a unui concurs de anvergură în raport cu domeniul vizat, precum și cu materia care trebuia însușită și cu numărul candidaților.

Noaptea dinaintea concursului nu am reușit să dorm, astfel că în ziua concursului, oboseala combinată cu emoțiile, mi-au provocat stări de rău. Pentru rezolvarea întrebărilor aveam la dispoziție 4 ore. Din cele 4 ore, aproximativ o oră și jumătate am pierdut-o cu mersul la baie și cu consultația medicului, care a intervenit la solicitarea comisiei. Nu am reușit să mă concentrez să rezolv subiectele. Cu toate acestea, am înconjurat variantele pe care le-am considerat, fără nicio minimă analiză.

Pe toată perioada concursului m-am rugat continuu Domnului și Sfântului Spiridon. Numai cu ajutorul divin am reușit să trec de prima probă a concursului și nu oricum, ci cu o notă foarte mare.

L-am descoperit pe Sfântul Spiridon prin intermediul mărturiilor persoanelor care au postat minunile săvârșite de acest sfânt drag nouă tuturor. Vă sfătuiesc să-l chemați pe Sfântul Spiridon să vă sprijine în nevoile și neputințele voastre deoarece este un prieten de nădejde care face ca imposibilul să devină posibil.

7 iunie, 2019

 
Leave a comment

Posted by on 09/11/2019 in Dumnezeu, Sfântul Spiridon

 

Mulțumesc, Sfinte Efrem cel Nou, am reușit la examen!

Pe Sfântul Efrem cel Nou l-am cunoscut, la fel ca mulți alții, prin vis. Nu știam cine este și mare mi-a fost mirarea să îl recunosc în icoană. Am început să îi citesc acatistul, dar spre rușinea mea, după ceva timp m-am oprit, deoarece nu simțeam că mă trăgea inima. Timp de 2 ani de zile Sfântul a stat cuminte în bibliotecă așteptând să vin la el. Acest moment a sosit anul trecut, când dintr-o dată am simțit nevoia să-i citesc acatistul, viața, minunile. Sfântul a venit iar la mine în vis și din acel moment am stabilit o legătură foarte strânsă cu el, considerându-l ocrotitorul meu și citindu-i zilnic acatistul și aproape zilnic paraclisul. Mai precizez că eu am evlavie și la Maica Domnului, citindu-i zilnic acatistul Bunei Vestiri și Paraclisul.

Confirm și eu, la fel ca mulți alții, că Sfântul este ultra-super-grabnic ajutător și multifuncțional. De fiecare dată când i-am cerut ajutorul, am văzut apoi intervenția sa, rezolvându-se în chip minunat diverse probleme care păreau a fi fără ieșire sau foarte dificile.

Referitor la examenul din titlu, precizez că este un examen extrem de greu, tip grilă, cu materia foarte vastă din toți anii de facultate (pe care eu am terminat-o acum 15 ani, astfel că nu mă compar ca ritm și capacitate de asimilare cu un student) – unul dintre cele mai grele examene care se dau în țară. Am învățat susținut aproape 1 an și pot să spun că am „muncit” cărțile, dar ce l-am „muncit” pe Sfântul!!! Zi de zi a auzit și aude de la mine, în esență: „Sfinte, examenul, sfinte, examenul”. I-am promis că dacă mă va ajuta să reușesc voi face cunoscut pe internet ajutorul lui. Dragul meu sfânt drag mi-a auzit rugile, mi-a alinat spaimele, mi-a domolit gândurile tumultoase, m-a ridicat din deznădejde și mi-a îndeplinit rugăciunea de a trece de această probă cu un punctaj foarte bun, la care nici nu visam.

Mulțumesc lui Dumnezeu, Maicii Domnului, Sfântului Efrem cel Nou, Sfântului Nectarie și Arhanghelului Mihail pentru că mi-au ascultat și îndeplinit rugăciunile!

Pentru toți cei care au examene: învățați cât puteți de mult, rugați-vă nu numai în sufletul vostru, ci și în mod organizat, citind acatistele si paraclisele Maicii Domnului și ale Sfântului Efrem și veți vedea ce daruri veți primi. Aveți credință!!!

Iunie 2019, F.

 

Toată suferința a fost spre folos

Salutare tuturor!

În următoarele rânduri, voi mărturisi ajutorul primit din partea Mântuitorului, a Maicii Domnului, a Sfântului Efrem cel Nou și a Sfântului Nectarie, ajutor primit în cea mai neagră perioadă din viața mea. Având alături de mine icoana Maicii Domnului și cartea Sfântului Efrem cel Nou, scriu cu lacrimi în ochi, cu recunoștință și bucurie că astăzi (10 iunie) m-am reînnoit sufletește și am început să cred după atâta timp, timp în care m-am îndepărtat de Dumnezeu fără să vreau.

Clasa a 9-a, pentru mine, a fost o schimbare majoră: mi-a fost puțin greu să mă obișnuiesc cu noul sistem al profesorilor și cu cerințele lor. Sunt elevă la profil real, specializarea științe ale naturii și anul acesta, cum am zis, a fost unul dificil. Am fost în situație de corigență la matematică și chimie, ceea ce pentru mine a fost un șoc imens – în toți anii precedenți de școală am avut note mari. Matematica pentru mine este o fobie: devin anxioasă și mă panichez, am o problemă psihologică la această materie. Nu vreau să pară că găsesc scuze, dar acesta este adevărul; voința mea este mare, dar când deschid cartea mă panichez și simt scârbă (în școala generală am avut o profesoară de matematică care mi-a transmis aceste sentimente).

Am avut o perioadă în care am suferit mult, plângeam zi de zi, mă învinovățeam mereu și începusem să mă urăsc; simțeam că deznădejdea și neîncrederea mă copleșesc. Nu mai aveam încredere în oameni, în nimeni și mi-am zis în gând: „Singura mea salvare este Hristos și Maica Sa. Așa cum Hristos a biruit moartea, păcătul și porțile iadului, împreună cu Ei, voi birui această perioadă, iar Ei îmi vor pune lucrurile din viață în ordine”.

Uneori, după ore, mergeam la Mănăstirea Radu-Vodă din București și mă rugam Maicii Domnului, dar participam și la slujba Sfântului Maslu. Mănăstirea aceasta este un colț de Rai, iar orice om deznădăjduit care merge acolo, va simți cum povara i se ușurează (cel puțin eu așa am simțit) și va simți prezența Domnului. Mă rugam cu propriile cuvinte, dar citeam și Paraclisele Maicii Domnului – erau perioade în care le citeam zilnic, de mai multe ori pe zi. Ea mi-a ușurat mâhnirea, simțeam că doar ea mă înțelege și simțeam cum mă protejează. Cu timpul, cu mici pași de bebeluș, am reușit să depășesc mâhnirea.

Apoi, i-am descoperit pe Sfântul Efrem cel Nou și pe Sfântul Nectarie. Despre Sfântul Efrem cel Nou aflasem acum un an, am citit mărturiile de pe acest site și aveam respect față de acest Sfânt, însă nu știam de ce nu mă simt atașată față de el, spre rușinea mea. Am citit cărțile „Sfântul Mare Mucenic și Cuvios Efrem cel Nou – Mărturii ale minunilor săvârșite în zilele noastre”, „Sfântul Nectarie – Minuni în România” și „Despre ajutorul Maicii Domnului”. Mărturiile mi-au fost de mare folos și am rămas uimită de ajutorul pe care îl dăruiesc oamenilor care cred cu adevărat în puterea Domnului. După atâta timp, am simțit speranță și mi-am pus toată nădejdea în ei.

Ziua de azi, 10 iunie, a fost decisivă pentru mine. Nu știam dacă voi promova sau nu și inima îmi bătea puternic. Am îndeplinit cerințele doamnei profesoare, iar înainte de a ajunge la liceu, am citit Paraclisul Sfântului Efrem cel Nou și mă rugam tot timpul lui, în gând. Spre marea mea uimire, mi-a dăruit o liniște de nedescris și, când am aflat că am promovat, am plâns de bucurie. După puțin timp, am realizat că am promovat datorită celor menționați mai sus.

Tot astăzi, am fost ascultată la istorie și cerințele profesorului sunt mari (trebuie să facem noi rezumatul lecțiilor dintr-un manual, iar volumul lecțiilor este destul de mare). Am reușit să învăț puțin, mi-am repetat în pauze, până să intru în sală, pentru a fi ascultată. Tot atunci l-am chemat pe Sfântul Efrem cel Nou și i-am zis să aibă el grijă de tot. În timp ce eram ascultată, țineam în mână iconița sa. El a avut grijă și profesorul m-a întrebat din lecțiile pe care le-am învățat, obținând o notă bună.

Dacă nu mă ajutau Maica Domnului, Fiul ei și Sfinții menționați, nu promovam și nu depășeam această perioadă, cu siguranță. Credeam că totul va fi rău, dar m-am înșelat. Acum înțeleg cu adevărat, că la Dumnezeu totul este cu putință. Am realizat că orice este posibil cu Hristos și că toată suferința a fost spre folos: m-am apropiat din nou de Dumnezeu și m-am reînnoit sufletește.

Vă mulțumesc Sfinte Efrem, Maică Sfântă, Doamne Iisuse, Sfinte Nectarie, că ați avut grijă de mine azi și că m-ați ajutat să promovez și să cred, deși „mulțumesc” este prea puțin. Menționez că am mai citit Acatistul Mântuitorului, Acatistele Maicii Domnului (Bucurie neașteptată, Bucuria celor necăjiți, Grabnic ajutătoare și al Sfântului Acoperământ), Acatistul și Paraclisul Sfântului Nectarie, Acatistul și Paraclisul Sfântului Efrem cel Nou, care au fost pentru mine cele mai frumoase rugăciuni.

Credeți, rugați-vă și nu deznădăjduiți!

București, A.R