RSS

Monthly Archives: March 2013

Am luat nota 10 și am fost foarte fericită…

Mă numesc Mihaela și am 45 de ani. Am fost nevoită să fac o facultate, pentru a-mi asigura locul de muncă.

18Prezența Sfântului Nectarie am simțit-o în timpul examenului de licență, pe care l-am susținut anul acesta. Învățasem, trecusem prin toată materia, dar aveam emoții și mă temeam că nu voi reuși. Mă speria și faptul că examenul trebuia susținut într-un oraș îndepărtat.

Începusem să citesc zilnic Acatistul Sfântului Nectarie, cu vreo două săptămâni înainte, și cartea Sfântul Nectarie. Minuni în România. Mă rugam sfântului să mă ajute să îmi amintesc tot ceea ce am învățat și să nu am emoții.

Când am intrat în sală, am așezat pe masă icoana Sfântului. În timpul examenului i-am simțit prezența.

Îmi aminteam totul cu ușurință, emoțiile dispăruseră, puterea de concentrare crescuse și am răspuns corect la toate subiectele. Nu știu dacă a fost doar o părere sau s-a întâmplat aievea, dar am simțit că în spatele meu se afla Sfântul Nectarie. Am luat nota 10 și am fost foarte fericită, mulțumindu-i Sfântului Nectarie pentru ajutorul dat.

Mihaela, mărturie preluată din cartea Minunile Sfântului Nectarie din Eghina românească, Editura Areopag, București, 2012, pg. 99-100

Advertisements
 
 

El este sfetnicul meu, este doctorul meu, este profesorul meu, el este totul!

sfantul-nectarie-eghinaAveam mereu cu mine iconița și acatistul său și îl citeam… Uneori la școală, când nu înțelegeam ce ne predau profesorii și părinții profesori, mă rugam sfântului și îmi lumina mintea!

Alte dăți, când vreun părinte profesor începea să ia la rând din catalog pe elevi să îi examenineze oral, iar eu nu apucasem să învăț – din motive personale de familie – luam iconița sfântului și îl rugam cu lacrimi ca, atunci când va ajunge la mine, să mă ocolească, să nu mă asculte, deoarece nu voiam să iau notă mică.

Și sfântul chiar și aici mă ajuta… Când „primejdia” trecea, cu lacrimi sărutam iconița sa și îi mulțumeam!

Toți colegii mei știau de dragostea mea față de Sfântul Nectarie! Orice era legat de el, mă întrebau pe mine, sau când aveau nevoie de vreun sfat, îi îndemnam la rugăciune către el! Evident, Sfântul lucra, și veneau și îmi mulțumeau, iar eu îi întorceam cu mulțumirea la sfântul…

[…] Pe soția mea a ajutat-o la un examen la matematică – cea mai grea materie de înțeles pentru ea. Am îndemnat-o să citească acatistul sfântului. Nu a apucat să-l facă, dar și-a ridicat mintea la el și s-a rugat în duh. Mă rugam și eu pentru ea acasă…

meditatii-matematica-1024x768Și nici nu a apucat să ajungă de la examen, că a fost sunată de o colegă, care aflase notele tuturor. Luase nota 8, cea mai mare dintre notele date, deși printre colegele ei erau unele care știau foarte bine matematica.

Așa am făcut și eu și soția mea, la toate examenele din facultate: ne rugam Sfântului Nectarie și el ne ajuta vădit!

George Cetenaș, mărturie preluată din cartea  Minunile Sfântului Nectarie din Eghina românească, Editura Areopag, București, 2012, pg. 33-34

 
1 Comment

Posted by on 03/31/2013 in Sfântul Nectarie de Eghina

 

Continuare la mărturia „Permis la susținerea doctoratului”

Sf ElefterieO altă minune consider că a fost și data susținerii tezei. În urmă cu doi ani, în lipsa câtorva lucrări esențiale, am petrecut câteva săptămâni la București. După diminețile petrecute la Biblioteca Academiei, obișnuiam să mă opresc la unele dintre bisericile Capitalei.

Într-o seară, mi-am amintit de mărturia unuia dintre cei mai de seamă poeți ai Ortodoxiei românești, Daniel Turcea. Mai exact de temelia convertirii sale: descoperirea bisericii Sfântul Elefterie – Nou.

Se întâmpla zilnic să trec prin zona Operei și să văd silueta unui lăcaș de cult ce îmi atrăgea în mod deosebit atenția. Grăbit, nu coborâsem vreodată în stație până când, într-o amiază, am avut șansa ca mijlocul de transport să aibă pană…

Am traversat strada. Și, iată-mă, în faţa bisericii. Acea bucurie nu are loc în coaja cuvintelor. Pentru că, știu că poate sună straniu, de atunci am rămas cu convingerea că este cea mai frumoasă biserică pe care am întâlnit-o.

Iar impresia nu este doar de natură estetică, de vreme ce ești întâmpinat chiar de chipul Maicii Domnului și al Pruncului în zeghe purtând amintirea Cuviosului Părinte Arsenie Boca.

Cât timp am mai stat în București, seară de seară am zăbovit în această biserică. Uneori, citind viața și acatistul Sfântului, impresionat fiind de credința sa și de strălucirea troparelor și a icoaselor, de căldura chipului din icoană, de atmosfera slujbei.

Apropiindu-se vremea susținerii tezei de doctorat, rămâBiserica Sf Elefterie Nounea doar de stabilit data. Și, spre surprinderea mea, ziua aleasă a fost praznicul Sfântului Mucenic Elefterie! Bucuria a depășit surpriza.

În dimineața dinaintea examenului, neavând acatistul Sfântului, neavând nici timp (dar, spre rușinea mea, nici răbdare) să îl parcurg, m-am mulțumit să îl scot la imprimantă și să îl pun în mapă, cu speranța că, totuși, voi avea răgaz să îl citesc.

Abia acasă mi-am amintit de el. De aceea, pe lângă sprijinul primit din partea Sfinților Ierarhi menționați deja, Nectarie și Nicolae, nu pot uita darul, delicat, bogat și discret al Sfântului Mucenic Elefterie. Și sper ca, la un moment dat, cu ajutorul Domnului, să ajung a-i fi cu adevărat recunoscător. 

 Armand, Constanța

 
1 Comment

Posted by on 03/18/2013 in Sfântul Mucenic Elefterie

 

Permis la susținerea doctoratului

Eram pe ultima sută de metri. După ani deloc ușori, urma să susțin teza de doctorat. Din păcate însă, au apărut oarece probleme birocratice. Astfel, verdictul a sunat scurt și la obiect: „Este prea târziu, trebuia să fi susținut deja lucrarea, nu mai este nimic de făcut”. Practic, tot efortul devenise inutil.

După o întristare vârtoasă, mi-am amintit de mărturia unei doamne care, aflată în dificultate privind același demers, s-a adresat Sfântului Ierarh Nectarie al Eghinei, iar ajutorul primit a fost prompt.

Door_with_gold_key

Numele sfântului îmi era cunoscut de multă vreme. Din păcate, îl considerasem până atunci doar sprijinitor al bolnavilor. Dar, când te afli la ananghie, înțelegi că asemenea descoperiri  sunt exact cheia pentru ușa pe care nu o poți deschide.

Așa încât, în drum spre universitate, m-am oprit în curtea bisericii. Și am început să citesc troparul Sfântului. De câteva ori.

Primul rezultat: o liniște ca atunci când privești pătura de omăt. Al doilea: siguranța pasului sub încredințarea că nu are cum să nu fie bine. Cel din urmă: rezolvarea chestiunii care mă hăituise. La facultate, între timp, se descoperise că a fost vorba doar de o neînțelegere. Nimic mai mult.

Sigur, poate părea o simplă întâmplare. Însă, doar cel ce se încredințează ajutorului sfinților știe cu adevărat răspunsul.

Mures_BezdinmicÎn ziua susținerii tezei: bucurie și puțină îngrijorare. Leacul: rugăciunea. De această dată către Sfântul Ierarh Nicolae al Mirei Lichiei. Pe parcursul citirii referatelor de către referenți, în gând îmi curgea lin ca o apă de câmpie, troparului Sfântului.

Mai puternic însă decât observațiile unuia dintre membrii comisiei. Și, spre confirmarea așteptărilor, Magna cum laude a încununat munca.

Armand, Constanța

 

Bunătatea Sfinților care depășește deadline-ul

lettre_internationalAveam de scris un eseu la  Metode în cercetarea științifică (e vorba de cercetarea literară) până într-o zi de vineri în sesiune. Nu-mi veneau idei. De o săptămână citeam (cursuri, critică literară) și nu mă puteam aduna să scriu, mi-era groază și, ce-i drept, nu-mi plăcea nici materia.

Joia de dimineață se slujea Sfânta Liturghie și eram nedumerită, mă temeam că voi fi destul de obosită și nu voi da randament. M-am tot socotit ce să fac și până la urmă m-am dus. Dacă nu m-aș fi dus, m-aș fi lipsit de Sfânta Împărtășanie…

După ce m-am întors, am început să scriu. O zi întreagă până seara pe la ora 19, am scris cam o pagină (în condițiile în care erau necesare 5). La un moment dat, am plecat din sala de lectură, puțin descumpănită, îmi era prea somn.

Văzând că sunt singură în camera de cămin, am luat Acatistul Sfântului Nicolae și l-am citit. I-am zis Sfântului că nu prea am șanse să o scot la capăt fără mijlocirea lui (mă mai ajutase Sfântul în situații-limită de atâtea ori).

sfantul-nicolae-facatorul-de-minuni-viata-canonul-acatistul(1)După ce am citit acest acatist, m-am odihnit cam o oră și m-am trezit, apucându-mă de lucru cu nădejde. Toată noaptea am scris până la ora 6 dimineaţa cele încă 4 pagini, când i-am trimis profesorului varianta finală.

Poate vă întrebați de ce am stat așa de mult pentru câteva pagini. Trebuia să aplic niște teorii de la curs pe un text (am ales romanul Adela de Garabet Ibrăileanu). Mi se părea constrângător să rămân într-o zonă cu conceptele și interpretările acelea. Nu credeam în ele, mi se păreau complicate și inutile.

Pe de altă parte, îmi recunosc limitele: gândesc destul de lent… Menționez că profesorul ne ceruse să încercăm să finalizăm până joi seara pentru ca el să poată corecta. Deși nu am respectat termenul limită, teama dispăruse. Eram împăcată că am terminat.

A doua zi urma susținerea orală a lucrării, însoțită de întrebări. Spre uimirea mea, profesorul venise la examen cu lucrarea mea printată și m-a acceptat. La susținere, nu am răspuns prea bine…

O parte din notă se compunea și dintr-un test dat cu o săptămână în urmă. Aici m-a ajutat Sfântul Efrem cel Nou. Deși am avut la dispoziție o oră şi jumătate, am scris o pagină în ultimele 5 minute; eram sigură că voi lua notă mică, speram chiar la un 5. Mai aveam o nădejde datorită activității de la seminar, dar asta nu făcea totul… Problema mea era aceeași: nu puteam să jonglez cu acele teorii de la curs. Cu toate acestea, când am auzit rezultatul, nu mi-a venit să cred: nota 9!

Îi mulțumesc Sfântului Nicolae că m-a întărit foarte mult. Mă impresionează blândețea sa. Ne răspunde cu grăbire! Mulțumesc și Sfântului Efrem că mi-a ascultat rugăciunea în timpul testului!

Ana-M., Cluj-Napoca

 

Sfântul Efrem cel grabnic ajutător!

Ȋn primăvara anului trecut am aflat pentru prima dată de existența acestui Sfânt atât de grabnic ajutător. M-am hotărât pentru prima dată să-i citesc acatistul la îndemnul unei prietene atunci când eu și soțul meu ne căutam cu disperare un loc de muncă.

După ce am citit acatistul de câteva ori, am fost sunată pentru interviu și după alte câteva zile de așteptare și rugăciuni, am aflat că am primit postul.

Am început să citesc cartea despre viața și minunile Sfântului și să-mi doresc foarte mult să ajung în Grecia să mă închin la Sfintele Moaște ale Sfântului Efrem, dar îmi dădeam seama că este o dorință care nu o să se realizeze în viitorul apropiat. Se pare că m-am înșelat!

manastirea-sfantul-efrem-9

Ȋn iunie am aflat că o să se facă pelerinaj în Grecia, dar acest pelerinaj urma să aibă loc exact după nuntă, în perioada în care eu și soțul meu vroiam să mergem în luna de miere. Eu eram foarte entuziasmată de idee și i-am propus soțului meu să mergem în luna de miere în pelerinaj în Grecia.

La început nu a vrut să accepte, dar după câteva zile s-a gândit că ar fi o idee bună și iată că în septembrie am ajuns să ne închinăm la moaștele Minunatului și Grabnic Ajutătorului Sfânt Efrem. Câtă bucurie și cât folos duhovnicesc am avut e greu de exprimat în cuvinte!

Trecuseră două luni de când ne întorseserăm din Grecia când Dumnezeu a îngăduit să trecem printr-o încercare: mama mea căzuse pe gresie și se lovise foarte tare la cap, astfel încât a stat două săptămâni în spital, iar eu a trebuit să merg la spital și să am grijă de ea. Ne era foarte teamă să nu i se fi adunat vreun cheag de sâng la cap.

Am apelat din nou la ajutorul Sfântului Efrem, i-am citit acatistul și am uns-o pe mama în fiecare seară cu ulei de la candela Sfântului din Grecia. Ȋn ziua în care a fost dusă la tomograf, minune, i s-a spus că nu are nimic la cap. Atât eu cât și mama mea am izbucnit în plâns și i-am mulțumit Bunului Dumnezeu și Sfântului Efrem.

O vreme nu am mai citit acatistul însă când am dat de greu, mai exact când am aflat că o să am un examen destul de greu la literatură hispanoamericană, la îndemnul unei prietene, am citit din nou acatistul cu multă nădejde.

Trebuie să recunosc că înainte de acest examen mă cam tenta să copiez, dar tot îmi ziceam că nu vreau să fac acest lucru, că e păcat și că o să mă ajute cumva Maica Domnului și Sfântul Efrem, şi totuși mă gândeam că dacă nu o să știu nimic o să încerc să copiez măcar câteva idei.

Ȋn seara dinaintea examenului, după ce am citit acatistul, m-am culcat și am visat cu Sfântul Efrem care îmi zâmbea și îmi dădea sentimentul că o să mă ajute la examen.

A doua zi dimineața m-am trezit cu un sentiment de bucurie si nădejde și înainte să plec la examen m-am rugat din nou Sfântului Efrem și Maicii Domnului, cred că cel mai mult m-am rugat să-mi ajute să nu copiez și să-mi pice unul din cei patru autori pe care îi știam foarte bine.

Când am ajuns în sala de examen, profesorul ne-a dictat subiectul, iar eu eram în culmea fericirii: mi-a picat exact subiectul pe care îl știam cel mai bine, i-am mulțumit Sfântului Efrem și am început să scriu.

Deși la început eram oarecum sceptică în privința acestui Sfânt acum pot să mărturisesc că sunt convinsă că mă va ajuta mereu și că îi ajută pe toți cei care se roagă cu nădejde.

Bucură-te, Sfinte Părinte Efrem, de-a pururi fericite!

Andreea E., Facultatea de Litere, Cluj Napoca, 2013

 
Leave a comment

Posted by on 03/07/2013 in Sfântul Efrem cel Nou

 

Rugăciunea mamei

DSCF5608Am promis că o să scriu (şi vreau să mă ţin de cuvânt), să spun la toată lumea cât de mult m-a ajutat pe mine Sfântul Efrem şi ce minuni a făcut pentru mine:

Fiul meu cel mic, nu putea să-şi termine lucrarea de disertaţie pentru masterat din cauza unui virus la stomac, care-i dă o stare de oboseală continuă.

Când începusem să-mi pierd orice speranţă, am fost îndemnată de sora mea să mă rog la Sfântul Efrem cel Nou, despre care nu ştiam nimic. 

Puţin cam sceptică, m-am rugat, şi a doua zi, chiar o minune s-a întâmplat: fiul meu m-a anunţat că a terminat-o. Am rămas uimită, nu-mi venea să cred urechilor ce aud, căci de atâta timp tergiversa şi deodată mă anunţă că a terminat-o!

Prinzând curaj, am continuat cu rugăciunile ca să-şi termine corecturile cât mai curând (ne era teamă că îi va lua mult timp), dar a terminat în 2-3 ore, apoi ca să-şi depună dosarul pentru masterat (cu toate formalităţile administrative necesare), şi în final să-şi ia examenul de disertaţie la masterat, pe care l-a trecut cu 10.

Tot Sfântul Efrem mă ajută ori de câte ori pic în deznădejde: citesc Rugăciunea celor deznădăjduiţi şi asta îmi mai dă câte un imbold.

Minunat şi grabnic ajutător este Sfântul Efrem!

Ps. Vreau doar să mai adaug că în ultima sesiune a fiului meu m-am rugat la Maica Domnului, care m-a ajutat la fel de mult şi de grabnic.

Roxana, Paris

 
1 Comment

Posted by on 03/06/2013 in Sfântul Efrem cel Nou