Vedeam că totul se prăbuşeşte în jurul meu. Ultimul an a fost unul plin de încercări în ceea ce priveşte viața mea profesională. Am optat să fiu studentă la Medicină şi ştiam ce mă așteaptă (în mare parte). Dar fiind pus în fața faptului, urmând să susții o mulțime de examene şi să ai de învățat o groază de noțiuni şi concepte dificile, m-am văzut copleşită.
Prima sesiune nu a fost cea mai plăcută experiență, dar a trecut şi mi-am impus ca pe semestrul al doilea să mă străduiesc mai mult.
Anatomia a fost un coşmar de la început până la sfârşit, nu reuşeam să acumulez tot şi să țin minte atâtea lucruri. Nu puteam să înțeleg cum reuşeau alții, dar nu voiam să renunț. Făceam scheme peste scheme, câteodată şi desene, foloseam fel de fel de trucuri pentru a reuşi să memorez (pixuri colorate, highlightere, stick-ere lipite pe pereți etc – kit-ul de supraviețuire al unui student) şi bineînțeles repetam lecțiile de zeci de ori.
În primul semestru m-am ales cu restanță pentru că am tratat examenul superficial, m-am bazat pe informațiile pe care le mai ştiam de la admitere și credeam că pot face față să rețin ce e nou într-un timp scurt. Desigur că a fost o nebunie din partea mea.
Am avut mari emoții şi atunci, mai ales că mă simțeam nepregătită şi chiar eram şi, deşi i-am cerut ajutorul lui Dumnezeu, aşa cum fac de fiecare dată, la orice examen sau cumpănă, I-am spus să decidă cum consideră El pe măsura muncii depuse de mine şi să facă cum e voia Lui. Ştiam că nu pot să emit pretenții mari, aşa că decizia Lui nu a fost o pedeapsă atât de cruntă, ba chiar una înțeleaptă pentru că aş fi primit ce nu meritam şi ar fi fost o nedreptate.
Aşadar, semestrul acesta m-am ambiționat şi am învățat mai temeinic, cu mai multă seriozitate şi mi-am pus speranța in El şi în Sfântul Efrem cel Nou al cărui acatist l-am citit zilnic pe tot parcursul perioadei de susținere a examenelor. Cu cărticica de rugăciuni a Sfântului Efrem am avut tangență încă de anul trecut când Îl rugam să mă ajute să iau note bune la examenul de bacalaureat şi admitere. Mi-a arătat că a fost lângă mine şi mi-a îndeplinit dorința.
Rugăciunea vindecă şi dă putere, mă simțeam epuizată şi obosită, dar tot găseam un dram de concentrare şi duceam la capăt ceea ce îmi propusesem în acea zi. Rugăciunea se cuvine să fie zilnică, dar cu atât mai mult în situațiile limită când suntem atât de mici şi trebuie să ne punem speranța în El, căci El este atotputernic. Fără Dumnezeu nu facem nimic. Ori de câte ori m-am simțit singură si abandonată, știam că Dumnezeu are grijă de mine şi nu mă lasă în voia sorții. Mereu m-a ajutat şi mi-a ascultat rugămințile.
Pentru acest examen aveam mai mari emoții ca în primul semestru fiindcă îmi era frică să nu mă încurc şi să uit ce am învățat. Când panica şi frica puneau stăpânire pe mine şi nu mai puteam să dau randament, spuneam rugăciunea Sfântului Efrem şi îmi simțeam mintea mai liniştită.
În dimineața examenului am mai spus odată acatistul Sfântului Efrem, dar şi pe cel al Părintelui Arsenie Boca şi m-am rugat cu tot sufletul să am mintea clară şi să ştiu să răspund corect, asa încât eram destul de calmă.
În timpul probei, simțeam că mă blochez şi nu ştiam ce să răspund şi atunci inspiram profund şi ziceam în gând o rugăciune. După ce am predat lucrarea şi am ieşit, aveam dubii la multe întrebări, astfel că îmi era tare teamă că nu voi lua examenul nici de data asta.
Mare mi-a fost mirarea când am văzut că în dreptul numelui mei scria nota 7. Nu mă aşteptam nicio clipă, abia dacă speram la 5. Eram cea mai fericită, efortul meu a fost răsplătit, timpul pe care l-am investit nu a fost în zadar, nopțile nedormite, am renunțat la alte lucruri care să mă distragă (telefon, ieşiri cu prietenii etc) şi nu am lăsat ca lenea să mă cuprindă.
I-am mulțumit şi Sfântului Efrem şi Părintelui Arsenie Boca, dar şi lui Dumnezeu care a făcut posibilă această minune în viața mea şi mi-a demonstrat încă o dată că există.
Nu încetați să vă rugați deoarece Dumnezeu ne ascultă pe toți şi nu uitați să-I mulțumiți lui Dumnezeu pentru tot ce aveți.
M.M, Bucureşti
Sunt studentă în anul II la Facultatea de Medicină, un an nu tocmai ușor, cu examene care, de multe ori, indiferent cât de mult te-ai pregăti pentru ele, te aduc pe culmea deznădejdii.
Pe 5 iunie, de praznicul Sfintei Treimi, am avut ocazia să particip la hramul unei biserici din orașul meu, de care mă simt foarte apropiată, iar apoi am fost la Mânăstirea Nicula, unde am ajuns “întâmplător”.