RSS

Monthly Archives: June 2012

Cu Maica Domnului la Rezidenţiat

Întotdeauna am avut o reticenţă în a mă ruga pentru a-mi lua examenele. Mi se părea că acestea sunt lucruri omeneşti, prea omeneşti pentru a-l deranja pe Dumnezeu, lucruri cu care m-am descurcat onorabil de-a lungul anilor fără să mă dau peste cap. S-a rânduit ca în toţi cei şase ani de facultate să am bursă şi să fiu repartizată în cămin tip garsonieră.

De fapt, eram mândră şi Îi ziceam tacit Domnului: „Tu, Doamne, ajută-mă să îmi aranjez viaţa astfel încât să intru în Împărăţie, să crească sufletul meu. Cu examenele e suficient că mi-ai dat un intelect acceptabil. De la muncă nu mă dau înapoi şi cu sudoarea mea o să îmi dobândesc notele”.

Şi m-a lăsat Domnul uneori singură-singurică în faţa anumitor profesori care la momentul potrivit m-au smerit exemplar! (lucru nereflectat neapărat în note, ci în orgoliul meu sângerând şi în umilirea pe care eu, cea mare şi tare, a trebuit să o sufăr în faţa colegilor).

A venit şi anul VI. Vântul bătea aspru din faţă aducând tot timpul în mintea mea şi a colegilor mei spaima REZIDENŢIATULUI. La medicină dacă nu iei rezidenţiatul eşti „fiul ploii”, şomer cu şase ani de facultate.

Auzeam constant de colegi mai mari foarte buni în timpul anilor, care au picat acest examen şi ulterior mi-am dat seama de ce. Nu e vorba neapărat de cât ai învăţat, să înveţi serios e o condiţie necesară, dar nu suficientă, căci aproape toţi transpiră pe subiecte. Este mai degrabă un test psihologic: cine are nervii mai tari în ultimele 2-3 săptămâni şi se adună mai bine în cele trei ore de examen.

Am început în vervă pregătirea cu cele mai dificile subiecte, cu caiete întregi de notiţe, multă Cola şi zile în şir de stat în sala de lectură. Examenele de la facultate nu mai contau, trebuiau doar luate.

Totuşi mă trezeam din ce în ce mai des că îi chemam pe sfinţi în ajutor, căci timp de pregătire a examenelor nu îmi alocasem şi o restanţă fix acum ar fi fost mai greu de suportat ca oricînd. Aşa am reuşit să parcurg dermatologia, medicina legală şi altele într-o zi-două, cu rezultate onorabile.

Pregătirea pentru rezidenţiat mergea însă dezastruos. După un început ca un foc de paie au urmat luni în şir de chin. Îmi venea să mă dau cu capul de bancă. Mintea nu vroia să stea la cele citite cu toate ness-urile consumate cu îndârjire. Trecea câte o zi în care nu citeam decât 2-3 pagini din cele 1000.

Alteori renunţam deznădăjduită şi mergeam la bisericuţa mea dragă să ajut la făcut curat şi să mă mai destind cu o poveste. Astfel mi-am adus aminte de nişte situaţii din urmă cu şase ani. Învăţam pe atunci cu o prietenă fanatic de harnică. Venea înaintea mea în sală, pleca după mine. Totuşi la examene era varză, abia trecea.

În ultima lună mi-am pierdut orice speranţă în puterile proprii şi m-am predat cu totul Domnului. Îmi ziceam: „Ce va fi, va fi. Nu-s nici prima, nici ultima care îşi pică rezidenţiatul (pentru că la asta mă aşteptam fiindcă nu trecusem decât o dată şi jumătate prin materie, iar alţii trecuseră de 4-5 ori). Iar dacă îmi e spre mântuire să îl iau, îl voi lua.”Nu puteam să înţeleg cum se întâmpla aşa ceva, o certam şi mă supăram tare pe ea. Acum însă ajunsesem să înţeleg dureros de clar ce înseamnă pur şi simplu să nu te poţi aduna. “Nu judeca pentru a nu fi judecat!”

Cu o seară înainte de examen am primit un mesaj de la o bună prietenă: „Maica Domnului să îţi ţină mâna când îmbulinezi răspunsurile!”. Mi s-a părut genială ideea.

Maica Domnului este minunată când îţi vine în ajutor „cu mână tare şi cu braţ înalt”, lucru pe care l-am văzut clar de fiecare dată când am chemat-o. Pot spune că niciodată nu m-a refuzat. Mereu, mai devreme sau mai târziu, mi-a ascultat rugăminţile.

A doua zi, duminică în timpul Sfintei Liturghii, a avut loc examenul. Sub nişte emoţii fireşti se aşternea în mine pacea: „Va fi cum e mai bine, cum rânduieşte Domnul, eu oricum sunt varză. Să facă El ce crede de cuviinţă cu mine!”… şi linişte.

A început examenul. Dădeam constant peste întrebări despre al căror răspuns nu aveam nici o idee. „Maica Domnului, nu ştiu, ajută-mă tu!” şi puneam la întâmplare. Nu aveam nici cea mai mica idee despre cât făcusem corect.

Şi, ca emoţiile să se ridice la cote de ulcer perforat, a trebuit să fiu martor la corectarea tuturor celorlalte lucrări din sală, cel mai greu moment pentru mine. Unii ieşeau plângând, alţii zburdând de bucurie…

Oare cu mine ce va fi? Şi din nou răzbătea gândul: „Va fi cum e mai bine.” În cele din urmă, după 3 ore de la terminarea examenului, a venit şi rândul meu. Soţul meu mă aştepta afară în frig, cu inima cât un purice, iar eu nu mai ieşeam.  

Vedeam pe monitorul calculatorului cum se corecta lucrarea: Please wait… Mi s-au tăiat picioarele când am văzut rezultatul. Felicitări! 847 de puncte, mi-a spus supraveghetoarea. Fantastic! Că bine a mai învăţat Maica Domnului pentru rezidenţiatul ăsta!

Acesta este cel mai frumos cadou pe care mi l-a făcut Maica Domnului legat de examene. Restul e altă poveste. Vă urez tuturor spor la învăţat şi succes la examene în general, dar mai ales la cel care ne aşteaptă la sfârşitul acestei vieţi! Doamne ajută!

Alexandra, Cluj-Napoca, Iunie 2012

 
Leave a comment

Posted by on 06/27/2012 in Maica Domnului

 

„Lăudaţi, tineri, pe Domnul, lăudaţi numele Domnului!” (Psalmul 112)

,,Pe Sfântul Atanasie Patelarie l-am cunoscut în primăvara anului 2010, în apropierea praznicului Său (…). Îmi amintesc că parohia la care merg de obicei a organizat un scurt pelerinaj la Galaţi, pentru închinarea la Sfintele Sale Moaşte. Până atunci nu auzisem de Sfânt, cu atât mai puţin, nu ştiam că acesta a fost proclamat în anul 2009, pentru a fi cinstit de Biserica Ortodoxă Română.

M-am dus totuşi, chiar dacă mă aştepta un examen destul de greu peste câteva zile, dar îmi doream din tot sufletul să-l “cunosc” pe acest minunat dascăl al Dunării de Jos. Am ajuns la Catedrala din Galaţi exact în timpul Sfintei Liturghii. Îmi amintesc că eram foarte emoţionată şi nerăbdătoare să ajung la racla cu Sfintele Sale Moaşte, aşezată pe un baldachin în acel moment.

Înainte mă mai închinasem la Sfintele Moaşte ale mai multor Sfinţi, dar neştiind ce să le cer cu exactitate, mă rugam doar pentru lucruri trecătoare, care efectiv nu-mi foloseau sufletului şi cu atât mai puţin mântuirii. 

Când am ajuns în faţa Sfântului, nu-mi doream decât ceea ce îmi era spre folosul mântuirii şi a dobândirii Vieţii celei Veşnice. M-am rugat pentru asta mai întâi de toate apoi pentru examenul ce urma să vină. Nu ştiu cât mi-a ascultat Sfântul Atanasie prima cerere dar a doua cu siguranţă a ascultat-o şi mai mult de atât, a şi împlinit-o!

Peste examen am trecut cu bine, nici nu mă aşteptam având în vedere faptul că nu mă pregătisem îndeajuns, însă Sfântul m-a ajutat şi am obţinut o notă foarte mare. 

Iată că Sfântul Ierarh Atanasie Patelarie nu s-a dovedit a fi doar un doctor fără de plată al tuturor credincioşilor bolnavi, ci şi un sprijin la învăţătură şi un luminător al tinerilor!

Tot în aceeaşi zi, pe când eram în curtea Catedralei Arhiepiscopale, am aflat că mama se simţea foarte rău; era slăbită şi avea dureri mari. Ea nu a putut să mă însoţească la Sfintele Moaşte aşa că a decis să rămână acasă.

De îndată ce am auzit că se simţea din ce în ce mai rău, m-am rugat iarăşi Sfântului pentru a-i veni în ajutor şi pentru a-i alina suferinţa.

Seara, când am ajuns acasă, ea se simţea foarte bine şi a mărturisit cum cineva ,,nevăzut” parcă îi luase toată durerea cu “mâna”. Atunci i-am adus slavă marelui Sfânt Atanasie căci mi-a ascultat rugăciunea nevrednică!

Mărturie preluată de pe blogul:

http://voisuntetiluminalumii.blogspot.ro/2012/06/laudati-tineri-pe-domnul-laudati-numele.html

 
 

De la Urgenţă până la Bursă

Sunt studentă la Medicină în anul II. Contactul cu mediul academic a fost un şoc pentru mine, iar sesiunile din anul I, un dezastru. Eram dezamăgită de mine, pentru că eram convinsă că am învăţat şi totuşi, rezultatele nu se vedeau. Simţeam şi că îmi dezamăgisem mama, care îşi doreşte tot timpul ca al ei copil să fie premiant.

Auzisem de la studenţi din ani mai mari că prima sesiune din anul II e, dacă nu cea mai grea, atunci măcar a doua pe podium. Am început să mă panichez şi în primele zile din sesiune nu am reuşit să mă adun. Am început să am atacuri de panică, nu puteam să dorm noaptea, să învăţ, să dau randament, tremuram pur şi simplu când trebuia să mă apuc de învăţat.

Într-o noapte, mama m-a dus şi la urgenţe, de aşa amploare a fost atacul de panică. Eram foarte tulburată. Simţeam că trebuie să fac ceva să ies din această stare.

Am fost sfătuită să citesc Psaltirea Maicii Domnului. Am început să citesc în fiecare dimineaţa, înainte de a învăţa. Alta îmi era puterea de concentrare, alta atitudinea, parcă nici nu mai eram aşa stresată.

Maica Domnului m-a ajutat de am reuşit să învăţ. Am avut rezultate bune şi la examene, am luat chiar şi bursă. Îi mulţumesc pentru că m-a ajutat să mă ridic!

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi!

Maria, studentă la Cluj

 
1 Comment

Posted by on 06/21/2012 in Maica Domnului

 

Parcă cineva îmi şoptea

După ce două zile am învăţat, în condiţiile în care simţeam că sunt pierdut în spatiu şi nu ştiu nimic, iar în faţa mea au căzut foarte, foarte mulţi colegi examenul, eram sigur că voi pica şi eu, mai ales că era la Noul Testament cu Părintele Tofană, unul dintre cei mai exigenţi profesori din Facultate.

Cu toate astea, parcă ceva îmi spunea că va fi bine şi nu voi cădea. Dimineaţa, înainte de examen,  am fost la biserică şi m-am rugat la Părintele Arsenie Boca şi la Mărturisitorul Valeriu Gafencu (pe care îi cinstesc ca pe sfinţii lui Dumnezeu), şi nu în ultimul rând Măicuţei mele, Născătoarea de Dumnezeu (care m-a ajutat ORI DE CÂTE ORI i-am cerut ajutorul ei).

Intru la examen, trag biletul şi ca prin minune îmi dau seama că ştiu, parcă cineva îmi şoptea. Am luat 7. Acest lucru se datorează în mod clar Stăpânei Născatoare de Dumnezeu, Părintelui Arsenie şi lui Valeriu Gafencu. Tind să cred că m-a ajutat şi scumpa mea străbunică, ea fiind persoana la care ţin cel mai mult şi care mă veghează acum din cer.

Mare ești Doamne și minunate sunt lucrurile tale și nici un cuvânt nu e de ajuns spre lauda minunilor tale!

 Bogdan Mihanța, Cluj

 

Părintele AB

Azi am avut un examen la informatică şi aveam emoţii foarte mari, întrucât îmi doream să iau o notă bună, dar nu am avut dispoziţie să învăţ suficient.
 
M-am rugat şi, înainte de examen am fost la biserică să aprind 3 lumânări (aşa cum am citit intr-o mărturie de pe site-ul www.ortodoxiatinerilor.ro): una pentru mine, una pentru colegi, ca să fie bucuria deplină şi una pentru profesor ca să fie bun cu noi.

De asemenea, m-am rugat şi la Părintele Arsenie Boca la care mă gandesc uneori ca la “Părintele AB” şi a cărui icoană am avut-o cu mine la examen.
 
La examen, m-am lăsat aşezat în bancă de un prieten care mă voia lângă el să-l ajut. Primim subiectele care aveau un cod format din 2 litere şi cifre. Literele erau “ab”.
 
Subiectele au fost dintre cele uşoare, dl profesor a fost îngăduitor cu noi, iar în spate am avut o colegă care lucra mai repede şi mă întreba dacă e corect cum gândea ea, dându-mi astfel şi mie idei cum să rezolv subiectele. 
 
După examen am fost tare bucuros!
 
Iustin, Câmpina, 2012
 
1 Comment

Posted by on 06/19/2012 in Părintele Arsenie Boca

 

Note mult prea mari

“…Foarte multe sunt şi minunile Sfântului Spiridon în viaţa mea. M-a ajutat la fiecare examen din facultate şi după facultate. Au fost ocazii când am primit note mult prea mari faţă de cât răspunsesem eu. 
De asemenea, Sfântul Nicolae este binecunoscut ca fiind mare ajutător la examene, iar pe mine m-a ajutat să întru la facultate din prima încercare, şi cu bursă!”
Mihaela S., Bucureşti
(Din cartea Sfântul Nectarie: Noi minuni la Mănăstirea Radu Vodă, Editura Areopag, 2012, pag. 40-41)
 

Râvna nu rămâne nerăsplătită

Anul trecut am fost plecată cu bursă în altă țară, iar când am revenit urma să suțin câteva examene la materiile pe care nu le făcusem acolo. Ajunsesem acasă chiar în perioada restanțelor. Ca un imbold de bucurie al întoarcerii acasă și al timpului acordat studiului, a fost primirea unui e-mail în care se anunța un pelerinaj la Părintele Arsenie Boca. 

Primul examen era programat lunea, iar pelerinajul avea loc sâmbăta, cu două zile înainte. Mă gândeam că dacă merg, nu aș mai avea când să învăț. Dar… am mers, rugându-l pe Părinte Arsenie să mă ajute.

Precum era de aşteptat, duminica nu apucasem să citesc tot. Luni însă, cu o oră înainte de examen, am reușit să învăț încă o parte din cursuri. Mare mi-a fost bucuria când am văzut subiectul: era exact ceea ce învățasem cu o oră înainte.

Am luat 10! Cine a fost mijlocitor? Bineînțeles, Părintele Arsenie!

 
1 Comment

Posted by on 06/17/2012 in Părintele Arsenie Boca