O prezență discretă

Vreau să mulțumesc pe această cale Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, Sfântului Efrem cel nou și să împărtășesc și celorlalți prezența și ajutorul acestora în viața mea. 

L-am cunoscut pe Sfântul Efrem la începutul anului VI de facultate. Fiind la Medicină, dificultatea ultimelor examene și al programului încărcat și-au spus cuvântul.

Prin citirea Acatistelor și a Paraclisului Maicii Domnului, am simțit prezența și îndrumarea de netăgăduit în decursul întregului an, promovând totodată examenul de licență și cel de rezidențiat.

Pronia Dumnezeiască veghează necontenit asupra noastră, dar numai prin răbdare și rugăciune putem răzbi în greutățile vieții.

Anca, Iași

 

Este cineva sus acolo care te ascultă

Aș dori să relatez și eu minunile pe care le-am trăit recent. Deși am primit de nenumărate ori ajutorul lui Dumnezeu (mai ales prin intermediul Sfintei Fecioare Maria), cumva în ultima perioadă mă simțeam distantă de Dumnezeu și mă rugam tot mai puțin. A urmat o perioadă dificilă pentru mine la master. Deși tot timpul am încredere în mine și știu că dacă mă pregătesc cum trebuie, o să obțin rezultatele dorite, cumva în aceasta perioadă mă simțeam obosită și pierdută. Am zis că este momentul să reiau legătura cu Dumnezeu, să mă descarc, să-i spun că mă simt neputincioasă. Am început să mă rog la Sfântul Efrem cel Nou, la Sfântul Nectarie și Sfântei Fecioara Maria. 

Primul lucru pe care l-am observat este că, deși până atunci coordonatoarea tezei mele de dizertație era mereu nemulțumită, a început să fie brusc extrem de indulgentă și înțelegătoare. Poate părea banal, dar până atunci părea imposibil să existe vreo șansă ca noi două să ajungem la un consens în legătură cu tema și structura lucrării mele (masterul îl fac în Olanda, unde profesorii sunt destul de stricți în ceea ce privește dizertația).

La primul examen din acea sesiune am întârziat, lucru care m-a stresat cumplit în timpul examenului. Mă tot uitam panicată la ceas că nu o să termin examenul (pentru care mă pregătisem destul de serios). Profesoara m-a lăsat să stau jumătate de oră în plus (deși eu întârziasem 10 minute). Am obținut o notă foarte bună. Țin să menționez că am susținut peste 50 de examene de-a lungul vieții și niciodată nu am mai întâlnit un profesor care să te lase jumătate de oră în plus (sau cât este nevoie ) ca să termini examenul.

La un alt examen, tocmai aflasem că nu se poate echivala (deși eram convinsă că nu va fi nevoie să îl dau). Am avut foarte puțin timp să mă pregătesc. Cu toate acestea, cam ce am citit am și avut la examen și nu am avut deloc probleme.

Vreau să relatez acest ajutor pe care l-am primit pentru că toate aceste mărturii pe care le-am citit pe blog mi-au amintit că Dumnezeu este acolo pentru noi, trebuie doar să ne rugăm. Este cel mai minunat sentiment, să știi că este cineva sus acolo care te ascultă și care te liniștește. Că poți să pasezi cuiva greutățile pe care le simți. Vreau să mulțumesc așadar, Sfântului Efrem cel Nou, Sfântului Nectarie, Sfintei Cuvioase Parascheva și Sfintei Fecioare Maria (dar și sfinților care veghează asupra noastră și nici nu realizăm) pentru că se roagă pentru mine și mă protejează.

Totodată vreau să îmi cer scuze, că uneori uit acest lucru și nu mulțumesc suficient. Câteodată ne frustrăm dacă nu primim cele cerute în rugăciune și uităm însă că și noi trebuie să depunem efort! Îmi cer scuze pentru asta și vă mulțumesc că nu renunțați la mine!

Patricia, București

 

 

 

Examen greu cu pace multă

În luna decembrie a anului 2015, am absolvit facultatea și în ianuarie 2016 am susținut examenul de promovare ca sa pot practica medicina. Examenul a durat 6 ore și nici nu știu unde s-au dus orele, dar îmi aduc aminte că am simțit o pace sufletească în inima mea după încheierea examenului. Mă simțeam tare fericită, deși eu încă nu aflasem că îl trecusem (am așteptat două săptămâni ca să aflu rezultatul).

Cu ajutorul Domnului nostru Iisus Hristos, a Maicii Domnului, părintelui Arsenia Boca, Sfântului Efrem cel Nou, Sfântului Nicolae și a Sfântului Vasile cel Mare, am promovat examenul și am fost admisă la rezidențiat la Spitalul de Pediatrie – secția Psihiatrie. Îmi doream foarte mult să intru la rezidențiat la acel spital și erau numai două locuri. 

Rugăciunea este salvarea sufletului, a minții și a zilei de zi cu zi! Dumnezeu și toți sfinții au grijă și totodată iubesc pe cei ce își amintesc de ei. Cu cât stăm noi mai aproape de ei, cu atât ei sunt mai aproape de sufletele noastre!

Cu mult respect,

Andreea

 

Voia Sfântului Efrem cel Nou

Am primit iarăși ajutor de la Sfântul Efrem cel Nou. Totul se întâmpla în prima săptămână de facultate. Era o mare dezorganizare legată de înscriere, taxa de plată, cozi interminabile și un frig de ar fi crăpat și pietrele. Am fost de trei ori la secretariat pentru a mă înmatricula, dar nu aveam nicio şansă. Taxa nu o aveam plătită și eram tot amânată de pe o zi pe alta. 

Așa că am decis să merg la cursuri pentru a nu face absențe. Mi-am dorit să păstrez grupa, dar aveam să aflu că locurile au fost ocupate. Acest lucru m-a descurajat foarte mult, căci ar fi însemnat o nouă grupă, colegi noi, absențe de recuperat. Nu știam cum să procedez.  

Am ajuns acasă şi m-am rugat Sfântului Efrem pentru a mă ajuta să rămân unde îmi doresc, în acea grupă, promiţându-i două lucruri. Am avut prieteni care m-au sfătuit să merg cu o atenție la secretară ca să se rezolve problema, dar nu puteam, pentru că ar fi însemnat să calc pe un principiu al meu, aşa că, mi-a rămas doar să mă rog Sfântului Efrem și să facă el cum consideră că este mai bine. 

Am ajuns a doua zi la facultate. Am stat, ca și în celelalte dăți, în frig la coadă. După ce am intrat, în timp ce doamna secretară căuta foile pentru a mă repartiza într-o grupă, am luat în mâna acatistul şi am zis: “Sfinte Efreme, după cum consideri tu că îmi va fi bine!”. 

Am fost repartizată în grupa dorită și totul s-a rezolvat.  

A. D.