La Sfântul Efrem cel Nou, bine-cunoscut ajutător tuturor celor care dau examene și care cer ajutor sfântului, m-am rugat și eu într-un moment important al vieții mele. Mai exact, în momentul în care am hotărât, după circa 8 ani de zile, să mă reîntorc în învățământ. Cu susținerea neclintită a soției mele, m-am decis să mă înscriu atât la examenul de titularizare cât și la cel de definitivat. Trebuie să recunosc că am fost destul de sceptic și șovăielnic în privința șanselor mele de reușită, având în vedere complexitatea examenelor, ce acopereau noțiuni din: chimie, biologie, geografie și fizică.
Cu toate acestea, deși îmi puneam mereu pe primul plan propriile forțe, în momentele grele, atunci când simțeam că nu mai pot învăța, că e prea mult sau prea greu, tot către Sfântul Efrem cel Nou mă întorceam și-l rugam, așa neputincios cum puteam, să mă lumineze, să mă insufle. Promisesem să-i citesc alături de soție acatistul în fiecare seară. Bineînțeles că nu m-am ținut de promisiune. Promisesem să scriu despre ajutorul pe care l-am simțit de la sfântul în toată perioada de învățare destul de asiduă, cu care mă dezobișnuisem.
Nu doar că nu m-am ținut de promisiune, dar Sfântul Efrem cel Nou a făcut cu mine o minune. Nu consider că sunt cuvinte mari acestea, chiar dacă povestind aici poate să pară doar o simplă coincidență sau o bunăvoință a profesorului corector, inima mea știe că Sfântul Efrem cel Nou a fost acolo, la corectarea lucrării mele, și a făcut posibilă minunea pe care urmează să o povestesc. Și nici măcar după ce Sfântul Efrem cel Nou a făcut cu mine minunea aceasta, eu tot nu m-am învrednicit să scriu. Exact ca un copil nerecunoscător părintelui său iubitor.
Cred că punctul principal în această minune săvârșită de Sfântul Efrem cel Nou este legată de slava deșartă a încrederii în noi înșine. Mitul american al „self-made man” a mai căzut odată, s-a dezintegrat piesă cu piesă chiar în fața ochilor mei, logica umană atât de prețuită a pălit precum un bec chior în fața soarelui atotstăpânitor, al Dumnezeului Atotstăpânitor prin sfinții Săi.
Tot ceea ce s-a întâmplat la examenul de definitivat, care din cauza (sau poate datorită) pandemiei s-a susținut prima dată înainte de examenul de titularizare, a fost atipic pentru mine. De la gestionarea foarte defectuoasă a timpului de lucru (eu de obicei, fără modestie, gestionez aproape de perfecțiune timpul de-a lungul tuturor examenelor), la hotărârea de a părăsi sala de examen în urma analizării obiective a șanselor de a lua o notă care să îmi asigure promovarea examenului și până la blocarea efectivă, de foarte multe ori de-a lungul examenului, minute în șir, ca și cum creierul se restarta în permanență. Cred că doar Sfântul Efrem cel Nou a făcut să nu ies din sala de examen, întrucât ar fi fost pentru prima dată în viața mea când abandonez un examen (de altfel filosofia mea este să scot ceva și din piatră seacă, dar nicidecum să renunț în timpul jocului).
Cu toate acestea, Sfântul Efrem cel Nou m-a ajutat să trec peste toate aceste impedimente și blocaje și într-un final am reușit să predau lucrarea, trecând prin toate subiectele. I-am mulțumit din suflet sfântului pentru tot ajutorul în momentele acelea grele, dar am plecat convins că nici o minune nu mă poate ajuta să și promovez examenul (aș fi avut nevoie de o notă apropiată de 8).
Cu toate că sfântul a făcut minuni și-n timpul examenului, eu am recăzut în logica umană, chiar într-o ușoară deznădejde, dar am continuat să mă rog sfântului, mai mult fiindcă urma un alt examen greu și important – cel de titularizare, și mai puțin din recunoștință pentru tot ajutorul dat.
Și da, minunea și mai mare s-a întâmplat după examen, când am aflat nota – 8,25 (!!!). Și da, sunt convins că Sfântul Efrem cel Nou a fost și la corectare alături de mine. Sfinții sunt atât de mari și de buni. Domnul ne iubește nețărmurit și ni i-a dat ca prieteni!
Iertare, Sfinte Efrem cel Nou că nici de această promisiune n-am fost în stare să mă țin și mulțumesc Domnului pentru soția pe care mi-a dăruit-o! Pentru că fără sprijinul ei, probabil că nici aceste cuvinte nu le-aș fi scris.
Mulțumesc Sfinte Efrem cel Nou, mulțumesc Doamne!
C., Brașov.
MĂRTURII DESPRE EXAMENE LUATE 