Sfinții se smeresc și dau un ajutor atât de delicat

Am simțit ajutorul sfinților de-a lungul vieții. Nu au fost lucruri mari și spectaculoase poate pentru cei din jur, dar pentru mine a fost clar că acele lucruri nu erau pure întâmplări sau coincidențe care mă scoteau dintr-o situație aparent fără ieșire.

Așa au trecut studiile, cu examene la care s-a „întâmplat” să vorbesc cu o colegă despre ce subiect i-a picat ei și apoi – surpriză! – să îmi cadă și mie același subiect, despre care n-aș fi știut să scriu mare lucru dacă nu aș fi discutat despre cum l-a rezolvat colega. Sau un examen la care pur și simplu nu aveam idee cum să rezolv o problemă, dar absolut nicio idee, și mi-am amintit să înalț doar un gând spre Dumnezeu. N-a fost nimic lung și elaborat, nu mult mai mult de un „Doamne ajuta-mă” și apoi mi-a venit o idee pe care urmând-o am reușit să iau 10 la proba respectivă.

Aceste exemple sunt poate mai clare, dar au fost atâtea situații în care din perfecționism sau lene am amânat un proiect până în ultimul moment. Faptul că am reușit să termin apoi acele proiecte foarte mari, de un semestru întreg, într-o zi sau două, și să iau și note mari nu e în nici un caz meritul meu. Așa cum au mai scris și alții aici, simțeam cum îmi veneau ideile una după alta, cum multe probleme sau erori care ar fi trebuit să apară pur și simplu nu apăreau.

Și uite așa am ajuns la doctorat. Am avut probleme să găsesc un subiect care să îmi placă și mie, și profesorului coordonator. La un moment dat mi se părea chiar imposibil să găsesc ceva care să ne împace pe amândoi. Și, totuși, cu ajutorul lui Dumnezeu, am găsit o temă care era perfectă și pentru mine și pentru profesor… mai că nu-mi venea să cred cum de nu mă gândisem la aceasta până atunci, părea atât de naturală și de evidentă! Ca să nu lungesc și mai mult povestea, am să sar direct la momentul de după ce mi-am depus lucrarea de doctorat.

Și pregătindu-mă pentru susținere, am descoperit cu groază câteva greșeli! Nu greșeli care să îmi anuleze contribuțiile – le-aș fi putut corecta în varianta finală pe care trebuia să o public după susținere. În mintea mea îi vedeam deja pe profesori punând la îndoială cunoștințele mele în domeniu datorită faptului că am putut face aceste greșeli. În plus, unul dintre profesorii din comisie era cunoscut ca foarte strict; mă temusem toți anii de doctorat să nu îl am în comisie, nimeni de la coordonatorul meu nu îl avusese în comisie… și iată că a ajuns taman la mine! M-am panicat, mai ales că domeniul lui era cumva o altă perspectivă, oferea un alt mod de rezolvare al unor probleme față de domeniul pe care mă axasem eu. Nu știam foarte bine domeniul lui și acum nu aveam nici timp să învăț! Tot încercasem să mă familiarizez cu domeniul lui în anii de doctorat și pur și simplu nu am reușit: nu găseam resurse, mă apucam și mă lăsam etc. Aceste două aspecte, greșelile și necunoașterea acestui domeniu, m-au făcut să mă panichez total, să mă întreb dacă pot pica susținerea sau să mă tem că voi fi pusă să corectez greșelile și apoi să îmi mai susțin teza o dată.

M-am rugat mai multor sfinți, mai întâi Maicii Domnului, dar și Sfântului Nicolae, Sfântului Arhanghel Gavriil, Sfântului Efrem, Sfântului Nectarie, Sfintei Parascheva, Sfinților Trei Ierarhi, Sfintei Ecaterina, Sfântului Ioan Maximovici, Sfintei Irina (care mă mai ajutase și în altă situație ca cineva să nu observe un anumit lucru – deci speram să mă ajute și acum să nu fie observate greșelile mele și să le pot corecta eu după susținere), Sfinților Montanus și Maxima (prăznuiți de ziua mea) și altora…

Și așa a venit ziua mult temută. Eu de obicei am probleme să mă încadrez în timp: ori termin mult prea devreme ori prea târziu, dar acum m-am încadrat bine și am reușit să îmi controlez emoțiile (de obicei la prezentări vorbesc foarte repede și nervos). Susținerea a trecut foarte repede, întrebările membrilor comisiei au fost foarte rezonabile, mai puțin ale profesorului de care mă temeam. Totuși, a fost mult mai puțin rău decât mă așteptam și au fost discuții în principiu de teorie. Nu a remarcat nimeni greșelile de care mă temeam! Dar cea mai mare surpriză a fost calmul meu în tot timpul acesta. La sfârșit pur și simplu nu simțeam că trecusem prin prezentare și susținere. Evident, înainte să public teza am corectat toate greșelile depistate, cu foarte multă recunoștință că am putut să o fac în liniște și fără a fi făcută de rușine în fața comisiei.

Scriind acum, mi-am dat seama că poate, din afară, ajutorul nu se vede prea bine, dar cred că așa sunt multe minuni mai mici pe care le trăim. Sfinții se smeresc și dau un ajutor atât de delicat încât ai putea zice: „ei, s-a întâmplat!” sau „ai reușit și tu să te aduni că era o zi importantă!” Dar eu știu că nu am reușit asta prin puterile mele.

Și legat de asta mai am o mărturie, deși nu legată de examene. Eu am avut probleme foarte serioase cu tranzitul, trebuia să iau laxative, în cantități din ce în ce mai mari. Așa am ajuns să depășesc și normele recomandate de pe prospect și tot aveam zile întregi în care nimic nu ajuta și ajungeam să deznădăjduiesc.

Și așa am ajuns să-l rog pe Sfântul Efrem, care m-a ajutat foarte delicat. Mai întâi m-a ajutat să găsesc o alternativă naturistă „ușoară” care a funcționat. Deci fără ajutorul lui nu aș fi avut nicio șansă să trec de la un laxativ tare puternic la unul foarte slab. Și apoi după ceva timp a trebuit să călătoresc în Japonia. În primul rând, petrecând noaptea pe avion oricum digestia era dată peste cap, apoi la sosire primele mese au fost pe bază de orez. În plus n-am apucat să iau nici laxativele mai ușoare. Deci logic ar fi fost să am probleme mari. Dar nu, Sfântul Efrem mi-a ajutat și totul a decurs foarte bine – și nu numai atât, de atunci nu a mai trebuit să iau laxative (decât când și când, într-o situație specială, dar nu constant)!

Văd că m-am lungit la vorbă. Acum la final dacă aș putea să dau un sfat celor înainte de examene, ar fi: nu vă rugați doar voi, cereți rugăciunile părintelui duhovnic, ale părinților, ale prietenilor! 

Cu drag, Gabriela

 

Advertisements

 

Primul an de Medicină Generală

Există o vorbă: „Dumnezeu îți dă, dar nu îți bagă în sac”. Încep astfel, pentru că totuși mie mi-a mai și „băgat în sac”. Deși nu meritam, Dumnezeu și Sfinții Săi m-au ajutat, milostivindu-se de mine, iar eu nu le pot mulțumi destul pentru tot ajutorul primit.

Am trecut peste primul an de facultate, la Medicină Generală, un an plin de examene, emoții, dar și foarte multe bucurii. Recunosc că deși am învățat, de multe ori am și lenevit și m-am trezit panicată, pe ultima sută de metri, că aș putea pica unele examene.

Vă pot spune cu mâna pe inimă: la fiecare dintre acestea am simțit ajutorul lui Dumnezeu… și au fost foarte multe situații! Ori îmi pica fix subiectul știut, ori profesorii erau mai îngăduitori… lucruri care par mărunte, dar cu siguranță nu pot fi atât de multe coincidențe. Înainte de fiecare examen, mergeam la mănăstire și mă rugam, promiteam mereu că nu voi mai ajunge într-o situație așa disperată, dar iar greșeam și iar ajungeam rușinată în fața Sfinților.

La examenul de anatomie, deși asistenta nu era deloc amabilă, tocmai pe mine m-a ajutat, încercând chiar să-mi facă semne (nu a mai făcut pentru nimeni așa ceva), iar eu m-am gândit că numai rugăciunea și faptul că am pus-o la acatiste a ajutat.

La un alt examen, citeam subiectele și efectiv nu îmi aminteam nimic. Am început să mă rog panicată să mă lumineze Dumnezeu și, chiar în timpul rugăciunii, o rază de soare și-a făcut loc la geam și a nimerit fix pe mine, în banca în care mă aflam. Cu adevărat m-a luminat Dumnezeu, căci nu-mi venea să cred ce notă bună am obținut! Nu pe meritul meu, ci doar cu ajutorul primit de la Dumnezeu.

La ultimul examen, deși mă străduiam, efectiv nu mai puteam învăța, deoarece obosisem, iar subiectele pe care le-am avut au fost dificile. M-am rugat să-l trec, totuși, pentru a putea merge la măriri. Îmi doream enorm doar să îl iau și m-am rugat foarte mult, iar datorită lui Dumnezeu și Sfinților Săi, am reușit să iau toate examenele și să fiu integralistă.

De multe ori, am luat note mai mari decât meritam sau am trecut la limită, balanța înclinându-se în favoarea mea. Deși nu aveam rugăciune multă și nici fapte bune, îndrăzneam totuși să le cer ajutorul de fiecare dată, având încredere că totul este posibil pentru Dumnezeu și pentru Sfinții Săi.

Vă îndemn să îndrăzniți să cereți, căci rugăciunea, fie ea cât de mică, dacă este din suflet, poate înclina balanța în favoarea voastră. Atunci când omul face un pas către Dumnezeu, Dumnezeu face 10 către om, venindu-i în ajutor. Doamne ajută și aveți încredere!

Mulțumiri Maicii Domnului, Sfântului Efrem cel Nou, Sfântului Nectarie, Sfântului Mina, Sfântului Gheorghe, Sfintei Parascheva, Sfintei Filofteia, Sfântului Haralambie, Sfântului Pantelimon, Sfinților Doctori fără de arginți Cosma și Damian, Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil și Sfintei Tecla.

D.

 

Am luat examenul

Mulțumesc Bunului Dumnezeu, Maicii Domnului, Sfântului Spiridon și Sfântului Efrem cel Nou pentru sănătate și pentru tot ajutorul pe care l-am primit la examene în anul universitar 2017-2018!

Sunt studentă la Medicină Generală la Târgu Mureș. În anul II, cel mai greu dintre toți cei șase ani, am simțit foarte des ajutorul lui Dumnezeu la examene, reușind să fiu integralistă. Deși m-am străduit să învăț și în timpul anului, din cauza stresului și a fricii de a nu acumula numărul suficient de credite pentru a promova, nu reușeam să mă odihnesc în noaptea dinaintea examenelor. De obicei, dormeam puțin sau chiar deloc.

Sfătuită să îmi pun nădejdea în Dumnezeu și să fac tot ce ține de mine în privința examinărilor, din cauza lipsei de încredere în mine și în ajutorul divin, am început să citesc mărturiile altor creștini de pe acest site, dar și cartea cu minuni din România ale Sfântului Efrem cel Nou, Grabnic ajutător.

Astfel, în noaptea dinaintea unui examen foarte important, nereușind să adorm, m-am rugat și eu Sfântului Efrem, promițându-i că dacă mă va ajuta, voi scrie pe acest site despre minunea săvârșită. Cu ajutorul său și al Maicii Domnului, dimineață m-am trezit foarte odihnită, având liniște și pace. În sufletul meu simțeam că totul va fi bine. Așa a și fost, întrucât am luat examenul.

Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine, păcătoasa!

Ana-Maria, Târgu Mureș

 

 

Ajutorul nu a întârziat să apară

În sfârșit mi-am făcut curaj să scriu și eu. Poate mărturia mea va ajuta pe cineva la fel cum m-au ajutat pe mine cele citite pe site. Ajutor la examene am primit de la Bunul Dumnezeu de mai multe ori și niciodată nu am mulțumit îndeajuns, dar El m-a iertat și m-a ajutat iar ca un Părinte iubitor.

Am să încep cu examenul de Bacalaureat. Învățasem înainte destul de mult, nu doar pe ultima „sută de metri”, ci tocmai atunci am ,,lăsat-o mai moale”. Pentru că luasem note mari la simulări (tot cu ajutorul Domnului, deoarece fără El nu  putem face nimic), nu prea am mai învățat, așa că în ziua dinaintea examenelor am intrat în panică. Atunci am început să citesc „Rugăciunea pentru ajutor la examene”, pe care am citit-o și dimineața înainte de a merge la examen. Uneori am citit și acatistul Mântuitorului. Astfel am fost mai liniștită și a trecut cu bine.

În paralel făceam pregătiri pentru admiterea la UMF. Și aici la simulare a fost totul bine, dar tot nu eram sigură că o să intru, concurența fiind mare. Cu o zi înainte de examen nu am mai învățat (deși atunci am cel mai bun randament) pentru că îmi era foarte rău și nu reușeam să mă ridic din pat. L-am rugat pe Dumnezeu să mă ajute la examen, deși credeam că nu o să pot merge (Dumnezeu ne ajută chiar și atunci când noi suntem puțin credincioși). La examen a fost foarte bine și nu am avut emoţii (cum am la aproape toate examenele), prin urmare am reușit să intru chiar printre primii.

Anul I a trecut cu bine, Slavă Domnului. În anul II, în cel de-al doilea semestru am picat un examen. Atunci mi s-a părut o tragedie și nu am înțeles că uneori trebuie să trecem și prin încercări pentru a ne bucura mai mult de izbândă. Totul a început cu problemele pe care le aveam la cămin, ceea ce m-a făcut să îmi pierd concentrarea. Picasem la partea practică, ceea ce însemna că nu pot participa la acel examen în sesiune. Eram atât de dezamăgită încât mi-a fost greu să mai învăț pentru restul examenelor.

Primul îl luasem cu greu, cu 5, dar la al doilea am dat chix, pentru că nu dormisem deloc înainte. Ajunsesem într-o stare de deznădejde și nu mai vedeam ieșirea. Cu toate acestea nu am renunțat la rugăciune, iar cu ajutorul Domnului următoarele examene au trecut cu bine.

La începutul sesiunii de restanțe am căzut iar în deznădejde. Atunci am descoperit site-ul ajutorlaexamene.ro, care mi-a fost de mare folos. Am aflat din mai multe mărturii despre Sfântul Efrem cel Nou. Așa am descoperit cât de frumos lucrează Dumnezeu prin intermediul Sfinților Săi.

Cu ajutorul Sfântului Efrem, al părintelui Serafim Rose (pe care îl admir și îl consider sfânt chiar dacă nu e canonizat, iar cartea despre viața dânsului ar trebui citită de către fiecare tânăr care este în căutarea Adevărului), al părintelui Arsenie Boca și mai ales al Măicuței Domnului care au mijlocit pentru mine în fața Domnului am trecut cu bine și această încercare. Atunci am zis că voi scrie o mărturie, dar se pare că nu a fost momentul, deoarece aveam să trăiesc minuni și în următorul an.   

Pentru că auzisem că anul III este cel mai greu, am pornit cu frică, dar şi cu nădejde în Cel de Sus şi în Sfinţii Lui. În presesiune am simţit ajutorul lor la fiecare examen. Deşi pentru unele examene învăţasem tot semestrul, pentru altele îmi rezervasem doar câteva ore.

Aşa trebuia să fie şi la examenul de bromatologie, doar că nu am mai reuşit să învăţ pentru că am avut nişte probleme de familie şi am plâns mult. Atunci nu vedeam cum aș putea ieși din acea stare, dar rugăciunea ne ajută să ieșim din orice. Subiectele primite au fost dintre cele cunoscute, iar rezultatul a fost destul de bun. Cred că acest lucru nu se putea întâmpla fără ajutorul Domnului. Atunci când avem în gând rugăciunea inimii, orice obstacol pare mai ușor de trecut.

Apoi a venit sesiunea, probabil cea mai marcantă dintre toate de până acum și asta nu datorită examenelor. La cel de-al doilea examen nu am terminat de învăţat şi nici nu doream să merg, dar trebuia. O întâmplare obiectivă era pe aproape să îmi îndeplinească nefasta dorinţă. Când am mers să iau autocarul spre Cluj. cineva mi-a spus că s-a răsturnat un tir pe traseu şi e posibil să fie blocată circulaţia. M-a cuprins o stare de deznădejde, dar la sfatul tatei am urcat totuşi. La locul accidentului, şoferul autocarului ne-a anunţat că maşinile mici merg pe o străduţă, dar el nu riscă să intre pe acolo, autocarul fiind foarte mare. Am început să mă rog în gând Domnului şi Sfinţilor (în special Mamei noastre, a tuturora). Ajutorul nu a întârziat să apară.

Am întâlnit o altă fată care mergea la examen şi am bătut la geamul maşinilor, doar-doar ne va lua cineva şi pe noi. Menţionez că singură nu aş fi făcut asta. Nu a durat mult până a oprit un domn, dar care ne-a spus că merge doar până în satul de lângă. În acel sat am prins iar foarte repede ocazie. Cel care ne-a luat cu maşina ar fi putut merge pe ruta ocolitoare a oraşului, dar a ales să ne ajute să ajungem la timp şi ne-a dus în oraş până în apropierea celor două facultăţi. Ambele persoane nu au vrut să ia bani şi am ajuns chiar mai repede în Cluj (ulterior am aflat că autocarul a mai stat cam 2 ore acolo, deci am fi ratat examenul). Slăvit să fie Domnul pentru modul în care lucrează prin Sfinţi şi prin oameni. Examenul a trecut cu bine, deşi nu ştiam foarte bine materia, Dumnezeu a avut grijă să pot gândi logic răspunsurile.

A doua zi am aflat că un prieten murise într-un trist accident de maşină. Mă simţeam descumpănită şi nu aveam cu cine vorbi. Nu am plâns pentru a nu-i afecta pe cei din jurul meu, deși simțeam nevoia. Starea aceasta mi-a afectat concentrarea de care aveam nevoie pentru examene, dar a trecut cu ajutorul Domnului, deşi am fost un copil răzvrătit şi aveam prea multe ”De ce-uri” în minte.

La următorul examen eram ca un roboţel, executam totul mecanic. Când am ieşit mi-am zis în gând: ,,Fie merg la psiholog, fie la biserică, altfel eu o iau razna!’’. Nu ştiu cum, dar am ajuns la Catedrală. Nu am ales conştient nici una dintre variante. Acolo am îngenunchiat în faţa icoanei Maicii Domnului şi am început să plâng. Acolo, în acea încăpere din Catedrală m-am simţit ocrotită și mângâiată. Nu am trecut cu totul peste, dar privind în urmă, cred că pomelnicele scrise pentru sufletul lui m-au ajutat mai mult pe mine decât pe el.  

A doua sesiune din anul III a decurs cu bine, probabil pentru că am început-o citind cartea ”Sfântul Efrem cel Nou – Minuni în România” pe care mi-o cumpărase fratele meu. Aşa am aflat mai multe despre acest Sfânt şi de atunci mi-a fost aproape, ca un bun prieten. Am început să citesc acatistul Sfântului Efrem şi am zis că o să fac asta timp de 40 de zile. Nu am crezut că voi reuşi, deoarece mai încercasem, fără succes şi cu alte acatiste. Sfântul Efrem nu m-a lăsat să renunţ nici după sesiune. Iar la examene am simţit mereu ajutorul lui.

Acum sunt în anul IV şi a trecut deja prima sesiune, slavă Domnului, cu bine. În presesiune am avut probleme la examenul de toxicologie. Ştiam subiectele, dar erau două foarte asemănătoare. Când am început să scriu eram nesigură şi am scris subiectul greşit. M-am oprit şi am început să Îi rog în gând pe Domnul, pe Sfântul Efrem şi pe Buna noastră Maică să mă lumineze. Gândul bun nu s-a lăsat aşteptat, am tăiat peste ce scrisesem şi am scris răspunsul corect.

În concluzie, cred că Domnul ne ajută foarte mult la examene, iar Sfinţii mijlocesc neîncetat pentru noi, în frunte cu Maica Domnului. Asta nu înseamnă că noi nu trebuie să facem nimic, doar să ne rugăm şi să aşteptăm. Din contră, trebuie să facem partea noastră şi anume să învăţăm, iar Domnul ne va ajuta să fim liniştiţi şi să ne putem concentra. Iar adevărata minune este modul în care lucrează Dumnezeu cu noi… cum apropierea de El ne face mai buni.

Îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru toate şi Sfinţilor pentru mijlocire, în special Maicii Domnului, Sfântului Efrem de la Nea Makri, Sfântului Nicolae, Sfântului Ioan Rusul, Sfântului Nectarie, Sfântului Ioan Botezătorul, Părintelui Serafim Rose, Părintelui Arsenie Boca, Sfintei Xenia, Sfinţilor Martiri Brâncoveni, Sfinţilor Petru şi Fevronia, Părintelui Nicolae Steinhardt, Sfinţilor Apostoli, Sfinţilor Vasile, Grigore şi Ioan, Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil, Sfintei Maria Egipteanca şi altor sfinţi dragi.

Alina

 

Dumnezeu întotdeauna le rânduiește!

Această mărturie trebuia scrisă de foarte mult timp, însă, din diverse motive, am amânat… și rău am făcut!

În noiembrie am avut proba teoretică (sala) pentru școala de șoferi. M-am pregătit mai mult pe ultima sută de metri și mă temeam că nu o voi lua, dar Dumnezeu, ca întotdeauna, a fost alături de mine și am luat 24 de puncte. Surprinzător, la examenul propriu-zis mi-au picat doar întrebări ușoare și am terminat totul în  câteva minute (și nici emoțiile nu au fost așa de mari cum mă așteptam).

Apoi a urmat o serie lungă de examene, căci am întâmpinat prima sesiune la Facultatea de Medicină. Înainte de fiecare examen mă rugam la Mănăstirea ”Radu Vodă” din București, astfel că am reușit să îmi iau toate examenele.

La anatomie nu reușisem să trec prin toată materia, iar profesorul este foarte pretențios. La un moment dat m-am încurcat și, privindu-l în ochi, mă temeam că mă va pica, dar Dumnezeu prin harul Său a făcut să trec chiar cu o notă bună (atât de bună încât recunosc că într-adevăr nu o meritam).

La un alt examen, am tras niște subiecte pe care nu eram deloc sigură și mă rugam doar să nu am restanță, pentru a putea merge la mărire. Profesoara la care am nimerit a fost înțelegătoare și nu am picat examenul (dacă ar fi fost un alt profesor, sigur ar fi fost altfel, dar Dumnezeu le-a rânduit, ca întotdeauna).

La psihologie, unde era un examen destul de dificil, mare mi-a fost mirarea (fără nicio urmă de modestie) când am văzut nota de 10. Subiectele pe care le-am avut au fost fix din ceea ce știam mai bine, dar recunosc că unele grile au fost puse la nimereală (dar în viața aceasta nimic nu este întâmplător!).

Astfel, cu multă rugăciune am trecut și de aceste examene. Nu a fost niciunul la care să nu fi simțit ajutorul Celui de Sus, căci este într-adevăr așa: “Cere și ți se va da”. Tot ce este cu neputință la oameni, este cu putință la Dumnezeu!

Dumnezeu și Sfinții Săi răspund mereu când sunt chemați, așa că îndrăzniți! 

D.

 

Revoltă împotriva Cerului pentru nota 8

Vreau să vă împărtășesc experiența mea din sesiunea anului III de Medicină. Cu o săptămână înainte, eram foarte stresat și am hotărât să mă rog lui Dumnezeu, Preacuratei Fecioare și Sfântului Efrem cel Nou ca să mă ajute la primul examen. Eram sigur că Cerul va face o minune și îmi va da exact nota pe care o voiam, adică 9. Dar nu a fost așa! Am luat 8.

Atunci am simțit o revoltă împotriva lui Dumnezeu și a Sfântului Efrem, crezând că m-au uitat și că Domnul nu este deloc Dumnezeul celor drepți și smeriți! ”Unde ești Tată și Preacurată Fecioară? De ce mă lași Sfinte Efrem?”, așa îmi ziceam cu revoltă, mânie și dezamăgire. Atunci, pentru câteva ore, m-am smuls din mâinile Tatălui ca un fiu neascultător.

Dar Domnul m-a salvat! Chiar în ziua aceea am citit un articol în care erau date câteva citate despre credință ale părintelui Cleopa! M-au cutremurat! Atunci am înțeles că trebuie să mă rog și cu mai multă râvnă. Așa am și făcut. Atunci Domnul, Preasfânta Maica Sa și cu Sfântul Efrem au venit grabnic la mine în ajutor! La următoarele examene totul a mers minunat de bine!

Din acel moment sufletul meu lauđă pe Hristos și tot Cerul care m-a binecuvântat și ridicat din orbirea mea și din ispita deznădejdii. Aveți răbdare și credeți în mila Domnului și fiți sinceri cu inima în rugăciune, căci ”Sfânt, Sfânt, Sfânt este Domnul”! Precum Dumnezeu nu m-a uitat pe mine, un păcătos necredincios, așa nici pe voi nu vă va uita!

Samir-Florin, Craiova

 

Admitere și loc la buget

Către Maica Domnului „am apelat” când am avut necazuri. O prima mare minune mi-o amintesc ca fiind la admiterea la facultate. Deși luasem meditații, după examenul de admitere eram foarte speriată, căci adunându-mi punctajul, mi-am dat seama că, în cel mai rău caz, aș fi putut lua maximum nota 5 și un pic.

Aceasta era o notă prea mică pentru secția la care doream să intru. În zilele de dinainte de a se afișa rezultatele nu mă mai bucura nimic. Înainte cu o seara de aflarea notei, am citit Paraclisul Maicii Domnului plângând. Dimineața, o colega de-a mamei a sunat-o să-i spună că am intrat la taxă, iar nota pe care am luat-o m-a bucurat: era peste 8. S-a milostivit Maica Domnului.

Începuturile primului an de facultate n-au fost prea frumoase. Eram foarte speriată. Mi se părea că n-o să fac față. În plus, îmi doream să trec la buget. Mi se părea rușinos că, după ce părinții mi-au plătit meditații de-a lungul timpului, eu n-am fost în stare să intru la buget.

Am petrecut mult timp încercând să învăț, dar nu stăteam foarte bine nici cu concentrarea. Am tocit unde nu s-a putut altfel și am lăsat la Catedrală pomelnice în care îmi scriam numele, cu mențiunea că aș fi vrut să trec de la taxă la buget. Evident că o rugam și pe Maica Domnului să mă ajute pentru aceasta.

După fiecare examen în care nu mă așteptam nici la nota 8, mi se părea totul pierdut. Mă gândeam că e nevoie să am note cât mai mari pentru a putea trece la buget. Nu știam câte locuri se vor elibera la buget, adică nu puteam ști câte persoane care au intrat la buget o să abandoneze după un an.

Și uite așa, cu ajutorul lui Dumnezeu și a Maicii Domnului, am glisat de la taxă la buget. În total au fost doar cinci locuri. Cred că Dumnezeu a apreciat efortul și dorința mea aprigă, nu pentru că eram cea mai bună din cei de la taxă.

A. Z., Cluj-Napoca, 2015

Preluat de pe blogul: www.minunialemaiciidomnului.wordpress.com