Doresc să mărturisesc și eu ajutorul primit, prin mijlocirea Măicuței Sfinte, a Sfântului Anton și a Domnului Iisus Hristos, care, în pofida păcatelor mele și-au îndreptat îndurarea spre mine, eu fiind deja deznădăjduită.
Menționez că încerc pe cât posibil să mențin o relație cu divinitatea, iar când strâmtoarea mă încolțește simt că altă alinare în afară de puterea și sinceritatea unei rugăciuni născute din inimă și îndreptată cu lacrimi spre cer, nu aș putea să găsesc.
Înainte de examenul pe care aveam să-l susțin, deși învățasem temeinic, simțeam o oarecare neliniște, o descurajare, dar și o dorință de a încheia cu bine fiindcă nu doream să-i dezamăgesc pe cei care-și puseseră speranța în mine. Examenul avea să fie unul compus din două părți, un test eliminatoriu, iar altul oral. Cunoșteam nivelul de dificultate, știam care erau cerințele, iar în același timp eram conștientă de faptul că va trebui să fac față presiunii, fiind obișnuită la urma urmei cu această modalitate de examinare.
Cu toate acestea, înainte cu o seara de acel test eliminatoriu, am rostit scurte, dar profunde rugăciuni, aducând slavă Tatălui, Fiului și Duhului Sfânt. Am făcut acatistul Măicuței, am cerut harul înțelepciunii și l-am rugat pe Sfântul Anton să mijlocească pentru mine, dacă este spre folosul meu duhovnicesc. M-am rugat pentru un examen ușor, cu lacrimi în ochi.
Spre marea mea uimire, a doua zi am susținut cel mai accesibil examen dat vreodată în facultate, trecând cu brio de prima parte. Am mulțumit din adâncul sufletului, simțind lucrarea Domnului și Slava Sa.
Cu toate acestea, în timp ce mă întorceam spre casă, am fost oprită pe drum de un bărbat, care în ciuda faptului că a primit o cruce anevoioasă, prezentând serioase dizabilități, mi-a întins umil o bomboană, după care a plecat. În momentul acela am simțit cât de mare e slava Domnului, cum El a îndreptat calea acelui suflet greu încercat spre mine, oferindu-mi mie ceva. Am simțit îndurare, dar mai presus de toate binecuvântare, prin faptul că omul prin care Domnul își desfășoară lucrarea, s-a aplecat asupra mea și mi-a dăruit mila lui.
Ajunsă acasă, știam ca a doua zi avea să urmeze examenul oral, știam că trebuie să am o prezență foarte bună, profesorul fiind o persoană cu notorietate, un om sobru și exigent. Cu toate acestea, am adresat aceleași rugăciuni. Spre bucuria mea nespusă am obținut nota 10, cu felicitările profesorului.
Nu pot sa îndrept suficiente mulțumiri Măicuței și Sfântului Anton pentru această binecuvântare, dar cred cu tărie că Maica Domnului, oricând este chemată, vine cu dragoste de mamă și alină întristarea, sădește încrederea și ia asupra-și orice grijă a păcătosului ce o strigă cu îndurare și credință.
A.R. Cluj.
Revin cu o mărturie, în semn de mulțumire pentru ajutorul pe care l-am primit prin bunăvoința lui Dumnezeu.
Aşa că mi-am dat seama că doar Dumnezeu mă mai poate ajuta. Mi-am îndreptat rugăciunile spre El şi mi-am adus aminte şi de prietenul meu drag, Sfântul Efrem cel Nou. El a fost alături de mine în ultima perioadă, dându-mi putere şi speranţă să cred că totul va fi bine indiferent de greutăţile prin care treceam.
