Doamne, fie voia Ta!

Era seara dinainte de un concurs județean, iar eu mă tot gândeam ce bine ar fi să ajung la faza națională. Pentru că îmi doream tare mult acest lucru am început să intru în panică încât mi se părea că am uitat tot ce învățasem. Nu puteam nicicum să adorm în această stare și am hotărât să citesc acatistul Sfântului Efrem cel Nou.

A doua zi, după probă, când am aflat rezultatele, supriză! Nu numai că am trecut la faza națională, ci am luat și nota maximă: 10. A urmat și faza națională, unde, tot cu ajutorul Sfântului, am luat locul întâi. M-a suprins acest rezultat și nu înțelegeam cum de am luat un punctaj mai mare decât prietena mea, care era mai pregătită decât mine.

Dar am înțeles asta peste un an! E de precizat și că printre rugăciunile mele zilnice își făcea loc mereu și următorul gând: „Doamne, tare m-aș bucura dacă aș ajunge vreodată la faza internațională a acestui concurs, dar doar dacă asta e și voia Ta!”. Și am văzut cum le rânduiește Dumnezeu pe toate!

După cum spuneam, un an mai târziu, am primit un mail intitulat „surpriză” de la profesorul meu. În mail el mi-a descris detaliat cum toate criteriile de selecție pentru faza internațională (alegerea unor colegi dintr-un an mai mare sau organizarea unei probe de baraj) au fost „date peste cap” și a fost nevoie să se găsească alte criterii. Așa că au hotărât să aleagă persoana care obținuse locul întâi la faza națională din anul precedent, adică pe mine! Mail-ul se încheia cu un PS: „Să nu zici că nu ai noroc pe lumea asta!”, dar eu știam clar că acesta nu a fost noroc, ci minunata purtare de grijă a lui Dumnezeu! Totuși, acest „PS” se mai referea la ceva.

În urmă cu trei ani de la această veste, în cadrul aceluiași concurs, la etapa județeană am obținut locul 2 cu nota 9,90. Credeam cu convingere că voi trece la etapa națională, dar am aflat că pentru etapa națională este alocat doar un loc și că va trebui făcut un baraj și între cele două persoane de pe locul 1, care obținuseră nota 10. Totuși, s-a trimis o cerere ca să poată fi trimise ambele persoane care au luat 10 (eu nici nu intram în calcul). S-a primit aprobarea pentru ele. În tot acest timp, eu mă rugam zilnic dacă nu cumva ar putea Dumnezeu să facă ceva așa încât să merg și eu. Și…am putut! Profesorul meu a primit „din senin” un mail prin care se mai aproba un loc pentru participarea la națională. Acela era locul meu! Cred că dacă nu s-ar fi întâmplat asta nu mi-aș fi dat interesul să particip și în anii următori la acest concurs, dar am înțeles mai apoi că Dumnezeu a avut un plan cu mine.

Bineînțeles că asta nu mi-a ajuns și l-am rugat pe Sfântul Efrem să mă ajute să particip în fiecare an la faza națională a concursului, făcându-i promisiunea că mai apoi eu voi scrie această mărturie drept mulțumire. Sfântul nu a zăbovit să mă ajute așa că a venit rândul meu să nu mai zăbovesc în redactarea mărturiei.

Mulțumesc pentru toate Domnului, Preacuratei Sale Maici și Sfântului Efrem!

M. A.

 

Mai mult decât am cerut

Aş vrea şi eu să menționez ajutorul primit de la Dumnezeu şi de la Maica Domnului, ocrotitoarea şi ajutătoarea celor aflați în necazuri.

De-a lungul vieții am primit nenumărate binecuvântări de la Dumnezeu, cu toate că nu am ştiut să le “observ”.

Anul trecut am avut o dorință arzătoare: să particip la olimpiada de Religie, etapa națională. M-am pregătit mai bine ca în ceilalți ani, dar nu ceva extraordinar. Era ceva între binişor şi bine. Dar nu suficient.

La etapa județeană am avut un şoc: la eseul de la ultimul subiect mi-a picat chiar lecția pe care eram sigur că nu am cum să o primesc. Nu ştiu cum, dar am scris şi am luat locul I (cu toate că nu o repetasem de aproape o lună).

Apoi a venit etapa națională. Speram măcar la un premiu special, cel mult. În Craiova am mers la Icoana Făcătoare de minuni a Maicii Domnului de la biserica “Madona Dudu” şi m-am rugat pentru sănătate şi pentru toate. La proba de concurs, alt şoc: iarăşi am avut altă lecție, pe care nu o învățasem, fiind la fel de sigur că nu îmi poate cădea la subiectul ultim. Cu greu, am scris 2 pagini, minimul cerut. Nu ştiu nici acum cum. Şi chiar a fost ceva foarte naiv, dacă pot spune aşa. Nu era ceva incredibil. La afişarea rezultatelor, am văzut cu surprindere că am luat nota 9,50. Nu-mi venea să cred. Toți ceilalți aveau note mai mici. Şi uite aşa, am luat o mențiune. Nici nu visasem.

Anul acesta, iarăşi am avut aceeaşi dorință. Am învățat cât de cât şi înaintea probei județene, vineri pe la ora 21, m-am apucat şi de ultima lecție. Am învățat-o aproape bine şi mi-am dorit să o am la eseu. Sâmbătă, la olimpiadă, chiar aşa a fost. Am luat 10. Atunci mi-am dat seama de cât mă ajută Dumnezeu, Maica Domnului şi Sfinții. Acum sper să fie bine şi în continuare.

Doamne, Îți mulțumesc, căci mi-ai dat mai mult decât ți-am cerut! 

P.S. Am citit Paraclisul Maicii Domnului, m-am rugat şi Sfântului Efrem cel Nou foarte puțin.

C.M., Orăştie

 

Prima sesiune

Sesiunea pare un eveniment de speriat pentru toţi studenţii, mai ales pentru cei din anul I, aşa că şi eu gândeam la fel despre perioada examenelor. Cu toate că îmi propusesem să învăţ din timp pentru examene, lucrul acesta nu s-a întâmplat, iar materia care se adunase şi cele 6 examene care se apropiau mă îngrozeau.

La fiecare examen sau test pe care l-am avut de dat până acum m-am rugat mereu Maicii Domnului şi Sfântului Efrem cel Nou să mă ajute să reţin materia şi mai apoi să mi-o amintesc în momentul examenului pentru a lua o notă bună.

Deşi mă gândeam cu frică la fiecare examen pe care îl aveam de susţinut, ştiam că ajutorul Lui Dumnezeu este mai puternic decât orice teamă şi că totul va fi bine în final. Totodată, simţeam o presiune şi mai mare când mă gândeam că va trebui să iau note mari pentru a putea rămâne la buget în continuare. De multe ori ȋn timp ce învăţam mi se părea că nu reţin nimic şi că totul e în zadar, iar în acele momente luam o pauză şi mă rugam Sfântului Efrem cel Nou să mă ajute să nu mă descurajez.

Examenele au venit foarte repede, dar la fel au şi trecut. Deşi sunt destul de emotivă, în timpul examenelor am fost calmă, iar atunci când nu eram sigură de vreun răspuns mă rugam să fac alegerea potrivită, ceea ce s-a şi întâmplat. Emoţiile au continuat până la aflarea notelor, care au fost mai mult decât orice speram eu: 5 note de 10 şi o notă de 9. Rezultalele bune m-au ajutat să rămân la buget, dar şi să obţin bursă de studiu, un ajutor binevenit.

Ajutorul vine mereu la timpul potrivit, noi trebuie doar să credem în Dumnezeu, în Maica Domnului şi în Sfintii Părinţi, iar dacă avem credinţă, orice greutate poate fi depăşită.

E. D. 

 

În sesiune cu Sfântul Efrem

Vreau să îi mulțumesc Sfântului Efrem cel Nou pentru ajutorul pe care mi l-a dat și în sesiunea ce a trecut.

Fiind ultimul an, m-am temut de examenele care vor urma, deoarece nu doream să rămân cu restanțe. Sfântul Efrem cel Nou m-a ajutat să obțin note foarte mari, deși efortul pe care l-am depus nu a fost pe măsură, spre rușinea mea.

Îi încurajez pe toți studenții ca înainte de examen să se spovedească și să se împărtășească și să se roage Sfântului Efrem cel Nou, deoarece este grabnic ascultător, alături de Maica Domnului, de Sfântul Luca al Crimeii, de Sfânta Parascheva și de Îngerul Păzitor!

Elena, Brașov

 

 

Mărturia promisă

Încep prin a-I da Slavă lui Dumnezeu pentru toate! Slavă milostivirii sale pentru rugăciunile Sfinților Săi!

Dumnezeu atunci când vrea să ne învețe lucruri noi, ne pune înaintea faptului împlinit. Sau poate aşa cum spunea părintele Justin Pârvu, ”cu cât suntem mai încercați, cu atât suntem mai iubiți de Dumnezeu”. 

Am cerut ajutorul Maicii Domnului, al Sfântului Nicolae, Sfântului Efrem cel Nou, Sfântului Spiridon, Sfântului Mina, Sfântului Nectarie, Sfintei Parascheva şi al părintelui Justin Pârvu. Nici nu ştiu căruia dintre Sfințiile lor să le mulțumesc în mod special şi pentru care să dau această mărturie. Le-am promis tuturor că voi scrie pe acest site dacă mă vor ajuta.

Mărturia mea are legătură cu prima sesiune. Şi totodată prima restanță. Studentă în anul I (la Pedagogie), pentru prima oară plecată de acasă, trezită printre străini, mi-a fost şi cred că încă îmi este foarte greu să mă adaptez la viața de facultate. Neştiind foarte multe despre sesiune şi examene, am dat 8 dintre ele şi am picat unul. Trei note mi-au fost de 8. Cifra 8 m-a “urmărit” în sesiunea aceasta, dar am ajuns la concluzia că 8 este o cifră a infinitului, cifră ce poate simboliza dragostea infinită a lui Dumnezeu pentru noi. Iar apoi cifra 3 despre care cunoaştem deja…

La examenul de la Psihologie am avut nota 3. Dar aceasta nu a însemnat neapărat o pierdere. Pentru că prin această restanță am învățat o mulțime de lecții şi lucruri pe care le trăiam doar în teorie, nu şi practic. Pentru examenul propriu-zis am avut la dispoziție o zi în care să învăț toată materia, lucru imposibil. Iar pentru restanță o săptămână.

Un părinte apropiat sufletului meu mi-a spus cândva: ”dacă la un examen nu te-ai pregătit prea mult, pui mai multă rugăciune şi va fi bine”. Aşa am făcut. Am şi învățat, dar m-am și rugat. Am citit acatiste, paraclisul Maicii Domnului, Canonul paraclis către Stăpânul Hristos pentru elevii şi studenții ce se află în examene (Editura Renaşterea) şi rugăciunile pentru studenți de pe site-ul ascorcluj.ro. În concluzie, mi-am hrănit sufletul. Învățând am ajuns la un moment de supărare, de răzvrătire chiar. Nu îmi explicam de ce acea restanță. Dar apoi, tot prin rugăciune zic eu, am înțeles rostul a tot ceea ce se întâmplase.

I-am rugat pe Sfinți să mijlocească pentru mine la Preabunul Dumnezeu astfel încât să învăț doar cât îmi este necesar pentru a promova examenul cu nota de trecere. Şi a fost întocmai! Bucuria a fost mare ştiind că nu voi avea restanțe pe anul următor cum se întâmplă uneori.

De ce mi-am dorit 5?! Nu pentru că aş fi o studentă de nota 5 sau pentru că m-aş mulțumi cu atât, ci pentru că nu am vrut să îmi petrec timpul învățând până peste puteri şi pentru a-I putea oferi Hristosului din sufletul meu timp de prețuire şi rugăciune.

Mulți poate nu vor înțelege această mărturisire, dar eu vreau să dau slavă lui Dumnezeu pentru dragostea Sa cea mare față de mine, oaia rătăcită şi să le mulțumesc Sfinților mei dragi şi părintelui Justin Pârvu care mi-a intrat în această perioadă în suflet cu o bucurie şi o căldură de nedescris.

Ascultați-L pe Hristosul din voi! Rugați-vă Lui! Este atât de bun! Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu!

A., Cluj

 

O altă reușită cu ajutorul Sfântului Efrem

Emoții peste emoții, stres copleșitor, timp rămas puțin, teamă de eșec, incapacitate de concentrare, neliniște sufletească, toate astea mă copleșeau enorm, așa că am decis să citesc acatistul Sfântului Efrem.

Nu este prima oară când Sfântul îmi întinde o mână de ajutor. Nu a existat nicio dată în care să apelez la ajutorul său și să nu îl primesc.

Am învățat, doar că pe ultima sută de metri te copleșesc toate. Era o materie greoaie, informațiile erau multe și nu puteam fi sigură pe toate. Am plecat la examen cu speranța în suflet că Sfântul nu mă va lăsa nici de data aceasta. Așa a fost!!!

Nu am fost deloc surprinsă căci știam că va exista o cale prin care el să mă ajute să îmi cadă la examen ce știu! Așa a și fost, am luat nota 9! Mai urmează încă 2 examene grele pentru care voi învăța și mă voi ruga Sfântului!

Cu ajutorul său tot ce pare imposibil, devine realitate! Rugați-vă când simțiti că sunteți neputincioși, veți vedea că Cineva acolo sus nu vă va lăsa niciodată la greu, dar niciodată! Oricât de imposibilă ar fi reușita, în sprijinul vostru vine Sfântul Efrem!

A. I.

 

Revoltă împotriva Cerului pentru nota 8

Vreau să vă împărtășesc experiența mea din sesiunea anului III de Medicină. Cu o săptămână înainte, eram foarte stresat și am hotărât să mă rog lui Dumnezeu, Preacuratei Fecioare și Sfântului Efrem cel Nou ca să mă ajute la primul examen. Eram sigur că Cerul va face o minune și îmi va da exact nota pe care o voiam, adică 9. Dar nu a fost așa! Am luat 8.

Atunci am simțit o revoltă împotriva lui Dumnezeu și a Sfântului Efrem, crezând că m-au uitat și că Domnul nu este deloc Dumnezeul celor drepți și smeriți! ”Unde ești Tată și Preacurată Fecioară? De ce mă lași Sfinte Efrem?”, așa îmi ziceam cu revoltă, mânie și dezamăgire. Atunci, pentru câteva ore, m-am smuls din mâinile Tatălui ca un fiu neascultător.

Dar Domnul m-a salvat! Chiar în ziua aceea am citit un articol în care erau date câteva citate despre credință ale părintelui Cleopa! M-au cutremurat! Atunci am înțeles că trebuie să mă rog și cu mai multă râvnă. Așa am și făcut. Atunci Domnul, Preasfânta Maica Sa și cu Sfântul Efrem au venit grabnic la mine în ajutor! La următoarele examene totul a mers minunat de bine!

Din acel moment sufletul meu lauđă pe Hristos și tot Cerul care m-a binecuvântat și ridicat din orbirea mea și din ispita deznădejdii. Aveți răbdare și credeți în mila Domnului și fiți sinceri cu inima în rugăciune, căci ”Sfânt, Sfânt, Sfânt este Domnul”! Precum Dumnezeu nu m-a uitat pe mine, un păcătos necredincios, așa nici pe voi nu vă va uita!

Samir-Florin, Craiova