
De Sfântul Nicolae m-am apropiat sufletește în perioada studenției. M-a ajutat la o grămadă de examene, dar și în situații problematice legate de obligațiile studiului. Chiar și Biserica în care L-am cunoscut pe Dumnezeu poartă hramul Sfântului Nicolae. Dragostea sa de oameni s-a vădit în viața mea prin multe întâmplări – mai mărunte sau mai importante. De faptul că îi e milă de orice suflet – chiar foarte păcătos – m-am încredințat și încă mă încredințez.
De curând, am susținut examenul teoretic pentru obținerea permisului auto. Din cauza pandemiei, m-am temut să particip la orele de legislație și am ales să mă pregătesc singură, având la dispoziție materialele necesare.
Cu o săptămână înainte de examen, am decis să citesc acatistul sfântului zilnic. Mă mir și acum de faptul că Dumnezeu îmi oferea timp să fac acest lucru, în condițiile în care și lucram. Până să încep acatistul, mă fâstâceam cu învățatul – dacă aveam chef citeam, dacă nu, nu. Lene, în toată regula! Citind însă acatistul, mă rușinam cumva că cer ajutorul sfântului dar eu nu fac niciun efort. Așa că, sfântul m-a determinat să pun un strop de râvnă în ceea ce aveam de făcut.
Examenul aveam să-l susțin pe 26 noiembrie. Știam însă din vară că acesta e primul pas. Învățasem atunci mai mult, dar ce era mai complicat rețineam destul de greu. Spuneam tuturor că voi pica și va trebui să susțin din nou. Dacă rămâneam strict la gândirea omenească, probabil așa se și întâmpla – pentru că nu consideram că merit să trec.
M-am prezentat la examen. Eram destul de obosită și de nervoasă. Ni s-a spus că trebuie să așteptăm, nefiind personal care să ne preia dosarele. M-am îmbufnat că lucrurile nu se făceau la timp (aveam a doua zi și o inspecție la școală) și m-am și răstit la doamna care ne-a comunicat acest aspect. Cu toată revolta mea, nu-mi rămânea decât să aștept. Nu a durat prea mult și am intrat.
Cred că eram la primele 15 întrebări și eu greșisem deja 3. Dacă mai greșeam 2 din cele 26, primeam verdictul: respins. Atunci am început să-l chem serios pe Sfântul Nicolae în ajutor – ca un copil disperat. Mi-am dat seama și că greșisem față de d-na polițist. Tot ca un copil, i-am spus sfântului: „Promit… nu promit (că nu-i voie să promiți)… îți spun că dacă trec examenul, voi încerca să-i cer iertare doamnei”. Mai trec de câteva întrebări… mai greșesc una. La ultima întrebare nu știam ce să aleg, așadar m-am rugat și mai stăruitor, însă prin cuvinte simple, precum: „Te rog, te rog, te rog ajută-mă…”, iar în cele din urmă, am trimis răspunsul. Verdictul: ADMIS, cu 22 de puncte.
Ieșind din sală, m-am apropiat de doamna polițist. I-am cerut iertare, dar nu se supărase. Mi-a explicat că nu sunt oameni care să se ocupe de acest departament – unul murise de Covid19, altul avea mama bolnavă de cancer. Ca și creștin, ar fi trebuit să fiu prima care se smerește.
Învățătura și ajutorul primit de la Sfântul Nicolae vor fi, cu siguranță, călăuza propriului drum prin grijile lumești.
A.M., Deva