RSS

Monthly Archives: May 2015

Ce era să fac?

Kaplan1În urmă cu două săptămâni am susținut un examen foarte important la Anatomie. Am învățat și am citit înainte de examen acatistul Părintelui Arsenie Boca, al Sfântului Efrem, Sfântului Nectarie, către Preasfântul și de viață făcătorul Duh, rugăciunea inimii, rugăciuni către Sfântul Antonie cel Mare, Sfânta Cuvioasă Parascheva, Maica Domnului și Dumnezeu.

La examen, surpriză: când am primit subiectul, erau întrebări care efectiv nu le știam. Ce era să fac? M-am rugat și astfel am nimerit unele răspunsuri. 

Dacă vrei să primești ajutor, trebuie să demonstrezi că meriți! Adică, nu vrei să înveți, dar astepți o minune…. Să aveți credințăîncredere în voi, voință și Dumnezeu o să vă ajute!

 C.D., Suceava

 

Reușită la examenul auto

Sofer
Dragii mei, mulțumesc! Am ajuns pe site-ul vostru, am citit, și, la rândul meu m-am rugat pentru reușită la examenul de conducere auto. Am reușit cu ajutorul Sfântului Efrem Cel Nou, Sfântului Nectarie, Cuvioasei Parascheva. Nu pot explica în cuvinte bucuria mea legată de momentul reușitei. Rugăciunea face bine. Voi continua să mă rog sfinților. Sunt recunoscătoare pentru ajutorul dat și totodată îmi cer scuze sfinților pentru întârzierea acestei mărturisiri.

A.

 

Extra: Am devenit părinţi

Extra: Am devenit părinţi

Eram doi tineri căsătoriţi şi ne doream copii din rodul dragostei noastre, dar timpul trecea şi minunea nu se întâmpla. Am început să căutăm cauza, drumuri la doctori, analize, bani cheltuiţi, etc… şi nimic.

Am mers în concediu in vara anului 2008, ne-am relaxat, dar sufletul nostru era tot gol; văzând că bebe nu vine, am hotărât împreuna cu părinţii soţului să mergem în pelerinaj în Grecia, la moaştele Sfântului Nectarie şi a Sfântului Ioan Rusul (menţionez că noi ştiam despre aceşti mari sfinţi); gata, zis şi făcut bagaje, sfințim maşina şi plecăm la drum, dar ispitele nu au încetat să apară.

La intrare în Salonic, obosiţi fiind, iar din neatenţie (probabil) soțul meu a făcut un viraj greşit şi am făcut un accident: am tamponat 4 maşini, s-au deschis airbag-urile la noi, geamul spart, ieşea fum din maşină. Am ieşit speriaţi, iar eu plângeam. Doar tabla era avariată şi ziceam atunci: Doamne de ce ni se întâmplă nouă toate astea, cu ce am greşit?

Ajungem la hotel, supăraţi, îngrijoraţi şi ne întrebăm ce facem, încotro pornim? Părintele nostru duhovnic a aflat şi el isprava soţului, iar primul cuvânt a fost: sunt ispite ca să nu ajungeţi la moaşte, dar voi nu vă lăsaţi doborâţi, lipiţi geamul şi la drum, în genunchi să vă duceti şi să ajungeţi la moaşte.

A doua zi, trişti, dar convinşi că sfinţii noştri dragi nu ne lasă şi ne vor ajuta să ajungem să ne închinăm la moaştele lor, am pornit. Cu greu, ajungem seara la hotel, dar ispitele s-au ţinut scai de noi. Într-una din zile am spus, hai să mergem mai intâi la Acropole şi în următoarele zile le dedicăm numai pentru deplasări la moaşte; mergem cu maşina (aşa îmboţită), o parcăm, dar uităm farurile de ceaţă deschise. Ne întoarcem la maşină după vreo 4 ore. Nu se deschidea din telecomandă, s-a consumat bateria… Disperare, iarăşi speriaţi, ţară străină, încotro? Chemăm în cele din urmă pe cineva să ne ajute (o cunoştinţă-român, stabilit în Atena) şi cu ajutorul lui şi îndeosebi a preotului nostru duhovnic, care se ruga continuu pentru noi (am vorbit jumătate de oră la telefon cu el), am reuşit să deschidem maşina (dacă nu reuşeam să o deschidem trebuia să chemăm trailerul din Romania, să o ducă acasă, iar noi să ne întoarcem cu avionul, căci service-ul în Grecia era mult prea scump pentru buzunarul nostru). Plângeam şi spuneam toţi fericiţi: Doamne câte minuni poţi face tu, oare merităm noi?

Ajungem în cele din urmă la moaştele Sfântului Nectarie. Nu am cuvinte să pot spune ce am simţit atunci, ba chiar i-am făgăduit că dacă ma va ajuta să am un copil, îi voi da numele lui. La fel am procedat şi cu Sfântul Ioan Rusul, aceeaşi promisiune am făcut.

Bucuroşi sufleteşte căci cu ajutorul rugăciunilor, ştiam că vom deveni părinţi intr-o zi, pe care numai Domnul o ştie. Am lăsat lucrurile în voia sorţii. Timpul trecea în defavoarea noastră. Apoi am mers la Părintele Iustin Pârvu, ne-a dat un canon (dar soțul nu l-a putut îndeplini).

Am inceput iar investigatiile şi am descoperit motivul pentru care nu puteam avea copii: m-am operat- celioscopie, de ziua Sfântului Nicolae, chiar pe 6 decembrie 2008, apoi am făcut un tratament, dar tot fără rezultat. Read the rest of this entry »

 
 

LOC DE MUNCĂ

LOC DE MUNCĂ

Eram dezamăgită, tristă, căci rămăsesem fără serviciu, deşi trecuse abia o săptămână din postul Paştelui. Cei dragi mie, mi-au spus că nimic nu-i intâmplător. Este un semn de la Dumnezeu că e mai bine pentru tine şi familia ta, pentru că acel serviciu te aducea în prag de depresie (deşi aveau foarte multă dreptate, căci munca nu era plătită). Am plâns vreo două zile şi apoi mi-am revenit.

Acum, ştiu că a fost voia Sfântului Efrem, ca să îl cunosc mai bine. Deşi ştiam câte ceva despre acest sfânt, că este prăznuit pe 5 mai, chiar de ziua mea, dar nu îi dădeam prea multă atenţie… pentru că toate sunt de la Domnul.

Am primit o carticică cu Sfântul Efrem chiar în acea perioadă şi în acel moment i-am promis sfântului că o sa mă rog la el tot timpul, pentru că ştiu că nu lasă nicio rugăciune neascultată şi nicio cerere neîndeplinită. M-am apucat de învăţat şi am început să merg la diferite concursuri pentru post, am trimis CV-uri etc.

Rugăciunile mele au fost ascultate şi spun acest lucru, pentru că la cel de-al doilea concurs, m-am rugat cu lacrimi în ochi şi l-am întrebat cu o seară înainte de a merge la concurs, dacă merită să merg, pentru că simţeam că nu e ceea ce îmi place şi era pe perioadă determinată de 6 luni acest serviciu, ceea ce nu mă încânta deloc (ultimele 3 joburi au fost pe perioadă determinată şi mi-a fost cumplit de greu, e mereu o stare de incertitudine, de frică, griji). Dimineaţa când m-am trezit am simţit că cineva mi-a şoptit că merg în zadar la acest concurs şi nu e ceea ce căutam (şi aşa a şi fost, m-am dus degeaba…).

Eram epuizată psihic după două concursuri ratate (acum după atâta timp ma bucur că nu a fost să fie nici unul din acestea). M-am decis să depun dosarul pentru un ultim concurs, al treilea fiind în mai bine de o luna (nu era deloc ușor, pentru că fiecare concurs avea altă şi altă legislaţie… şi iar o luam de la capăt).

Plină de speranţă în Dumnezeu, în sfinţi, în minuni, îmi depun dosarul, al meu era singurul dosar depus până atunci, nimeni nu se mai înscrisese. Mă tot gândeam, oare ce va fi? Aflu că până la urmă eram două persoane care candidează pentru acelaşi post. Încep gândurile, dar rugăciunea către Sfântul Efrem era mai adâncă decât orice, lacrimile curgeau şiroaie pe obraji la rugăciune. Se apropia concursul.

Înainte cu două ore de a merge la examen, citesc Paraclisul Maicii Domnului pentru că mă simţeam foarte agitată şi dintr-o dată am simţit o mare uşurare, un calm divin şi ştiam că va fi bine. Minunea nu a intarziat să apară, căci cea de-a doua persoană nu s-a mai prezentat la concurs şi am rămas singură, nu mai aveam contracandidaţi. Am extras subiectele, erau din ceea cea am învăţat, am luat un punctaj foarte mare, am fost felicitată.

Când am ajuns acasă, am început să plâng de bucurie, i-am mulţumit Sfântului Nectarie, Sfântului Efrem, Preasfintei Fecioare Maria şi celorlalţi sfinţi pentru ajutorul dat şi minunea întâmplată cu mine.

Dar minunile nu au încetat, ci au continuat, pentru că a doua zi după acest concurs, primesc un telefon şi sunt chemată de o societate la un interviu, pentru un post foarte drag mie, fiind specialitatea mea de baza; m-am prezentat, şi culmea am fost singura care îndeplineam toate condiţiile impuse de angajator, dar am refuzat oferta (deşi salarizarea era puţin mai mare decât postul pe care îl luasem), din lipsă de încredere.

Toate acestea s-au intamplat în 40 zile, deci să credeți în minuni, numai să cereţi din tot sufletul.

L.M.I., Neamț

 
Leave a comment

Posted by on 05/07/2015 in Sfântul Efrem cel Nou

 

Ştiu că e imposibil, dar totuşi…

Sunt studentă la Medicină. Eram în anul 3, aveam examen la Farmacologie, iar eu nu am apucat să citesc ultimul capitol.

Vine ziua examenului. Pe lângă întrebarile grilă, am primit 2 subiecte redacţionale individuale, eliminatorii. Şi ce să vezi, una din întrebări era din ultimul capitol. Am zis gata, îmi pic examenul, aşa îmi trebuie dacă nu sunt suficient de organizată.

Totuşi, dintr-o ultimă speranţă m-am rugat  din nou Sfântului Luca al Crimeei (doctor fără de arginţi) şi Maicii Domnului. Le-am spus că ştiu că e imposibil să mă ajute, dar dacă totuşi au milă de mine, să îmi schimbe subiectele, că altfel nu văd cum aş trece examenul. În plus, dacă aveam restanţe, nu puteam pleca într-o tabără de copii, ca voluntar.

M-am ap5770_31ucat de grile, cu nădejdea că ajutorul va veni. Nu trec 5 minute că o asistentă universitară iese şi apoi intră pe uşă cu nişte foi în mână. Eram 80 de studenţi în amfiteatru. Ea vine direct la mine şi îmi spune:

– Domnişoară, ce subiecte aveţi?
– Păi, acestea (şi îi arăt subiectele).
– Vă convin?
– Nu prea…
– Ia extrage de aici altele.

Nu mi-a venit să cred! Am extras două subiecte pe care le ştiam. Maica Domnului şi Sfântul Luca, scump şi drag!

Rebecca, Cluj-Napoca