Stres… Ah, dar chiar nu-i nevoie!

Și a venit facultatea. Am ajuns în Cluj singură. Nu uitasem de Dumnezeu. Îmi plăcea în continuare să merg la vecernii (când zic asta, se subînțelege că pe lângă slujba de duminică). Și mergeam. Și mă rugam.

S-au ivit multe poveri sufletești pentru că m-am trezit singură într-un loc unde nu cunoșteam pe nimeni. M-am apropiat de Dumnezeu mai mult, așa cum facem toți când dăm de greu. Mă rugam mai mult decât atunci când eram acasă.

A venit și sesiunea cu note dezastruoase. Eram foarte stresată și mă tot gândeam că am greșit facultatea. Că nu sunt capabilă. Pe de o parte, mă bucuram pentru că, în sfârșit, vedeam toți că notele din liceu nu reflectau întotdeauna realitatea. Dar pe de altă parte, notele luate acum (printre care și un 1,4 la un examen parțial, iar din acesta 1 punct era din oficiu) îmi puneau în pericol locul în cămin.

Am plâns mult și mă rugam lui Dumnezeu și Maicii Domnului să mă ajute. Și am primit ajutorul. Am trecut examenele, dar la limită (cam la toate luasem în jur de 5). În ceea ce privește media, față de colegii mei, mă situam pe o poziție destul de precară. Eram distrusă.

Dar apoi m-a luminat Dumnezeu  și mi-a dat să înțeleg că nu e treaba mea să mă stresez de note. Eu trebuia să încerc să învăț cât pot de mult, să nu stau și să am conștiința împăcată că am parcurs toate materialele. Restul rămâne în grija Lui.

În momentul când mi-am spus asta m-am liniștit și am putut participa activ la cursurile și seminariile din semestrul II. Dar a venit vara și iar sesiunea. Totuși nu îmi mai  era teamă. Mi-am spus: „Ce-o fi, o fi!”. Iar dacă nu prind loc în cămin, are Domnul grijă să nu mă lase pe drumuri.

În mijlocul sesiunii, sora mea a avut brilianta idee (nu mă judecați, o iubesc mult de tot) de a-și fixa data nunții chiar atunci. Nunta avea loc acasă, și până acolo aveam de parcurs un drum de aproximativ 12 ore.

Și cum era nunta surorii mele, nu puteam doar să vin dimineața și să plec seara. Așa că, în mijlocul sesiunii, am fost timp de 5 zile acasă, perioadă în care nu am învățat nimic. 

Eram puțin neliniștită, dar L-am rugat pe Dumnezeu să mă ajute să parcurg măcar o dată materiile și, în rest, fie voia Lui. Examenele au fost grele, iar notele mele uriașe.

Atât de mari, încât am prins cămin printre primii.