RSS
Image

M-am lăsat convinsă să merg la concurs

Spre sfârșitul facultății am renunțat la serviciu, mi-am dat demisia, gândindu-mă că voi mai găsi vreun loc de muncă după ce voi termin eu facultatea. Am regretat mult această decizie și, după aproape un an, timp în care am realizat cât de greu era să găsești un loc de muncă, mi-am călcat pe mândrie și m-am întors la Clinica la care am lucrat, dar pe un post temporar. Aveam salariu mai mic și nesiguranța postului.

După câteva luni au apărut două posturi definitive. Eram trei persoane care lucrau pe un post temporar, eu fiind cea mai nouă, în plus mai veneau și din afară. Celelalte două colege erau de câțiva ani pe post temporar și erau mai îndreptățite să ocupe un post permanent. Eu eram mai veche în clinică, dar renunțasem de bunăvoie la postul meu.

buna_vestire

Nu am vrut cu niciun chip să merg la concurs, pentru că știam că nu e pentru mine acel post. Cu mare greutate m-am lăsat convinsă de o colegă care concura și ea. Chiar și în ziua concursului am vrut să renunț, dar am dat totuși proba scrisă. Urma interviul și în acea dimineață eram acasă, hotărâtă să nu mai merg. M-a sunat colega mea și „de gura ei” am mers cu mare greutate.

Am intrat, lucrările erau corectate, sigilate. Medicul din comisie a deschis colțul cu numele și s-a dovedit că aveam cea mai mare notă. Am fost surprinsă, fericită, dar neîmpăcată pentru colegele mele. Era ziua Bunei Vestiri!

Am mers în baie, am plâns și am mulțumit Maicii Domnului. A fost cadoul nemeritat pe care l-am primit în aceea minunată zi. Pentru mine a fost o minune!

Preluat de pe blogul: www.minunialemaiciidomnului.wordpress.com

Advertisements
 
Leave a comment

Posted by on 11/30/2017 in Maica Domnului

 
Image

Ceea ce eu nu gândeam, dar îmi doream cu adevărat

Terminasem facultatea și mă întorsesem acasă pentru câteva luni în care urma să iau o pauză, înainte de a fi nevoită să dau piept cu realitatea dură şi cu necazurile vieţii. Lipsa de perspectivă cu privire la obţinerea unui loc de muncă şi conştientizarea dezorientării şi a slăbiciunilor mele de tot felul mă umpleau de groază.

Plănuiam ca în toamna ce urma acelei veri să dau admitere la masterat și să mai câștig un an-doi de amânare a înfruntării directe cu viața. Îmi spuneam că în cei doi ani de masterat puteam să îmi găsesc de lucru fără să fie extrem de presant pentru mine să mă angajez undeva. Acesta era un plan care mă liniștea oarecum.

În această stare fiind, în acea vacanță de vară care trecea destul de monoton și de șters, am răspuns cu bucurie invitației unui amic de-al surorii mele de a participa la un concert de chitară pe care el urma să îl susțină împreună cu încă un băiat la un muzeu cu specific etnografic din Gura Humorului. Am vrut să fim acolo cu atât mai mult cu cât știam că amicul surorii mele era un om foarte sensibil și avea nevoie de suportul prietenilor. Și așa, într-o dimineață ploioasă și mohorâtă, am coborât în gara din Gura Humorului.

Concertul urma să aibă loc numai după-amiază, iar până atunci eu, sora mea și încă niște fete, care fuseseră şi ele invitate, am rămas în casa bunicii celui pe care venisem să îl susținem. Bunica acestuia ne așteptase cu ceai cald și o masă plină de bunătăți gătite de ea. Am văzut-o o singură dată în viață, dar mi-a rămas întipărită în minte bunătatea care se degaja din trăsăturile ei, din fiecare gest al ei.

Pentru că băieții care urmau să cânte la muzeu tot repetau piesele lor în casa acelei bunici cu chip şi gesturi pline de blândeţe, iar noi nu aveam altceva de făcut decât să-i ascultăm exersând ori să povestim între noi, am luat-o pe sora mea și pe încă o fată și am ieșit să ne plimbăm puțin prin oraș, chiar și așa, pe ploaie, cum era.

Știam că în Gura Humorului este o biserică cu o icoană făcătoare de minuni a Maicii Domnului, și am rugat-o pe fata care era localnică să mă ducă acolo. În urmă cu mai mulți ani începuse să se răspândească vestea despre acea icoană și ajutorul pe care l-au dobândit mai mulți oameni prin mijlocirea ei.

ss1

Ajunsesem mai demult la icoană, pe când eram în liceu, în timpul unei excursii organizate de diriginta clasei. M-a impresionat atunci faptul că icoana era aşezată în absida din dreapta a bisericii, care avea o intrare îngustă şi unde era mai întuneric.

La prima mea întâlnire cu icoana, aceasta m-a impresionat mult şi am căzut în genunchi înaintea ei, chiar în mijlocul colegilor mei de clasă. Acum, voiam mult să mă întâlnesc a doua oară cu ea şi mă bazam mult pe ajutorul Maicii Domnului.

Am ajuns la biserica în care este adăpostită icoana şi am scris pe un bileţel dorinţa mea: ”Maica Domnului, te rog, fă să intru la master la fără taxă”. Am împăturit bileţelul şi l-am lăsat undeva în rama icoanei, printre zeci de alte bileţele. Am plecat cu inima mai uşoară.

În toamnă, am ales să dau admitere la un master care nu mă interesa. Era un master care pentru prima dată se organiza în acel an la facultatea pe care o absolvisem şi care nu mă atrăgea în niciun chip. Singura raţiune pentru care dădeam admitere acolo era să am loc în cămin şi să obţin o amânare în problema de a-mi găsi unde să lucrez.

La admiterea la acel master, 50% conta media de la licenţă sau cea din anii de facultate, iar eu îmi dădeam şanse mari, pentru că aveam cea mai bună sau a doua cea mai bună notă dintre toţi candidaţii. Totuşi, planul de proiect prezentat de mine, care conta celelalte 50% din nota finală, a fost punctat mai slab şi în final am fost a doua admisă în regim cu taxă.

Dezamăgirea mea a fost foarte mare. Dintr-o dată rămăsesem, mi se părea, fără niciun sprijin. M-am învârtoşat şi mult L-am supărat pe Dumnezeu cu multe gânduri şi alegeri ale mele din perioada care a urmat acestui “eşec”, cum îl numeam eu.

A urmat o căutare dificilă şi destul de lungă a unui loc de muncă, dar Dumnezeu mi-a ajutat chiar şi în învârtoşarea şi revolta mea şi mi-am găsit la jumătatea lunii noiembrie un serviciu. Apoi am decis să urmez nişte cursuri pentru care toţi participanţii plăteau taxă, care se desfăşurau în regim “la distanţă” şi aveau un profil similar facultăţii pe care o absolvisem.

La vreo trei ani de la aceste evenimente, nu mai ştiu din ce motiv, am ajuns pe holurile Facultăţii de Litere. M-a cuprins o nostalgie foarte mare că nu studiasem la Litere şi am avut înţelegerea clară a faptului că mă ratez nedezvoltându-mă în această direcţie. Mi s-a lămurit atunci fără dubiu că vocaţia cu care îl înzestrează Dumnezeu pe om, dacă nu e urmată, îl urmăreşte pe acel om toată viaţa, nu poate scăpa de ea.

Conştientizarea acestor lucruri a fost atât de intensă şi dureroasă, încât mi-a stârnit gândul: “Dar ce ar fi dacă aş face un master aici, la Litere?”. Am început să evaluez posibilităţile. Dintre programele de master care se ofereau în acel an, unul îmi atrăgea interesul în mod deosebit: un master de literatură comparată, Istoria imaginilor – istoria ideilor.

Auzisem însă deja că era foarte greu să fii admis la acel masterat, şi când am început să împărtăşesc unor prietene de-ale mele filoloage această dorinţă a mea, ele mi-au spus la unison că nu e de mine, că nu sunt admişi nici absolvenţi de la Litere la masteratul dorit de mine, darămite alţii ca mine, care veneau de la alte facultăţi!

M-am gândit că voi fi mulţumită totuşi chiar şi dacă aş intra ultima în regim cu taxă şi am hotărât să încerc. Am scris proiectul care se cerea pentru admitere, dar nu eram sigură de el, din niciun punct de vedere. M-am rugat mult să intru şi ultima în regim cu taxă, numai să intru. În mintea mea era continuu această rugăciune: “Doamne, ultima, ultima, dar să intru!”. Aveam emoţii că nu va fi aşa.

Am susţinut proiectul în faţa comisiei şi la scurt timp după aceea, la afişarea rezultatelor, am avut o surpriză foarte mare. Au fost trei persoane admise la master cu nota 10 (zece). Una dintre acelea eram eu. Am fost uluită şi foarte bucuroasă!

Dat fiind că nu făcusem un alt master în regim bugetat, am beneficiat de acest master gratuit, ba cred că am primit şi bursă. Atunci am înţeles că dacă aş fi intrat la buget la acel master care nu mă interesa, la care dădusem admitere îndată după terminarea facultăţii, acum nu aş mai fi putut urma acest master de la Litere, care mă interesa foarte mult, decât dacă îl plăteam. Iar eu o rugasem pe Maica Domnului: “Ajută-mă să intru la master fără taxă”. Şi Maica Domnului a ascultat întocmai rugăciunea mea, dar nu mi-a încurajat alegerea falsă, ci pe cea sinceră.

Cursurile pe care le-am urmat în timpul masteratului mi-au plăcut mult şi, în plus, mi-au dat ocazia în câteva rânduri să împărtăşesc colegilor şi profesorilor din ceea ce învăţam eu însămi de la Biserică despre Dumnezeu. A fost o perioadă binecuvântată şi împlinitoare pentru mine. În plus, proiectul cu care candidasem la admitere s-a concretizat într-o lucrare de dizertaţie pe care apoi mi s-a cerut să o dezvolt şi să o public.

Ştiu că Maica Domnului m-a ajutat. Nici acum nu sunt sigură cât de bun a fost proiectul cu care m-am prezentat la admitere la Masterul de Istoria imaginilor – istoria ideilor –este oricum o chestiune relativă. Dar am experimentat, am descoperit ce înseamnă ajutorul Maicii Domnului, ce înseamnă puterea Ei.

De atunci, aproape de fiecare dată când trec prin Gura Humorului mă duc la icoana Maicii Domnului. Niciodată rama icoanei nu e goală, în ea oamenii înghesuie mereu şi mereu bileţele în care îşi scriu dorinţele şi necazurile lor. Faptul că nu încetează să facă acest lucru, e semn că şi alţii au primit răspuns la rugăciunile pe care le-au făcut înaintea acestei icoane.

Maria-Magdalena, Cluj-Napoca, 2017

Preluare de pe blogul: www.minunialemaiciidomnului.wordpress.com

 
Image

Fără loc în cămin

rugaciuneDoresc să vă povestesc cum rugăciunile îndreptate spre Domnul nostru Iisus Hristos n-au fost rușinate și ajutorul a venit într-un mod atât de frumos!

Sunt studentă în anul II. Și deși am avut o medie destul de mare, nu am reușit să prind loc în cămin la prima repartizare. Am fost foarte supărată. Eram convinsă că voi prinde loc, dar Cineva avea alte planuri pentru mine.

Nu am prins loc nici la contestații. Eram prima sub lista celor admiși în cămine. Am fost descurajată. Am continuat să mă rog către Tatăl Ceresc și către Sfântul Efrem cel Nou, de care știam că îi ajută pe cei împovărați de griji.

Au trecut câteva zile, eu am tot depus cereri. După aproape cinci zile, am aflat că intrasem într-un cămin cu condiții mai bune. Când am aflat vestea, mi-au dat lacrimile și am repetat în neștire: ”Mulțumesc, Doamne, că mi-ai arătat marea Ta milă și iubire!”

Aveți răbdare și credeți! Și nu vă pierdeți speranța! 

Ioana, Baia Mare

 

 
Image

Dorință îndeplinită: loc la buget

Sf%20Efrem%20cel%20Nou%201b[1]

Revin cu o mărturie despre ajutorul primit de la Sfântul meu drag, Efrem cel Nou! Prin mijlocirea Sfântului Efrem cel Nou către Maica Domnului am fost ajutată să intru la buget.

Obținerea unui loc la buget era imposibilă, întrucât numărul creditelor nu îmi permitea să fiu inclusă pe lista celor bugetați, așa că la prima afișare a listelor mă aflam la taxă. Am început să mă rog Sfântului și l-am rugat să mă ajute cum crede el.

A doua zi am fost anunțați de către cei de la Secretariatul Universității că s-a făcut o cerere și s-au adăugat mult mai multe locuri la buget anul acesta comparativ cu anii precedenți. Astfel, când s-au afișat a doua oară listele cu situația studenților am constatat cu uimire și fericire că nu mai eram la taxă.

Sunt convinsă că Sfântul Efrem cel Nou, prin rugăciunile sale, a fost cel care a avut grijă ca dorința mea să se îndeplinească. Îmi cer iertare Sfântului că deși am simțit de multe ori intervenția lui, tot am amânat să scriu despre minunile Acestuia.

Mulțumesc Bunului Dumnezeu, Maicii Domnului, Sfântului Efrem cel Nou, îngerului păzitor că m-au ajutat în orice moment al vieții mele!

Elena, Brașov

 
Image

Implinirea celui mai mare vis al vietii mele

multumesc

De fiecare data cand am avut nevoie si m-am rugatm mai ales cand a fost vorba de examene, Dumnezeu si Sfintii Sai m-au ajutat si pe toate le consider minuni, caci am simtit sufleteste ajutorul si s-au vazut rezultatele. Cu toate acestea, in aceste clipe tind sa afirm ca cea mai mare minune si cea mai mare milostivire de sus a fost cand Dumnezeu a ingaduit ca printre admisii de anul acesta la Facultatea de Medicina Generala din Bucuresti sa ma regasesc si eu.

Acesta a fost, poate, cel mai mare vis al vietii mele de pana acum, insa in ciuda eforturilor, undeva in pregatirea mea a fost ceva gresit, caci stiindu-mi lacunele din cunostinte, eram convinsa ca doar o minune ma poate ajuta si ma temeam foarte tare ca nu voi intra, si aceasta nu doar din cauza emotiilor, ci pentru ca nu reusisem sa stapanesc toata materia.

In timpul admiterii, stiu ca spuneam: ”Doamne, nu am nici fapte bune, nici rugaciuni multe, nici alte lucruri pentru care as merita, dar cred in Tine si pentru aceasta, te rog ajuta-ma! Dintre toate locurile disponibile, unul sa fie al meu, oricare, numai sa fiu intrata. M-ai ajutat tot timpul, nu ma poti lasa acum, cand am cea mai mare nevoie, eu cred in Tine! Pentru ca eu cred in tine, ajuta-ma!”

Si celui care cere, Dumnezeu ii ofera. In marea lui dragoste, mi-a dat sa fiu intrata, si inca cu un punctaj destul de bun. De partea de chimie ma temeam cel mai tare, dar acolo a mers foarte bine, incat si eu eram surprinsa cat de usor gaseam raspunsurile.

Acum sunt studenta, de aproximativ 5 saptamani, si marturisesc, din dorinta de a-i ajuta sau motiva si pe altii care citesc -inainte de admitere, dar si dupa, zilnic imi venea in gand: ”În dar ati luat, in dar sa dati”- ca nimic nu se compara cu ajutorul lui Dumnezeu. Credeti si nu indrazniti sa sperati, caci Dumnezeu si Sfintii Sai ii iubesc pe oameni si mare e puterea lor!

D.

 
Leave a comment

Posted by on 11/03/2017 in Dumnezeu

 
Image

Reușită cu Spovedanie și Împărtășanie

L-am cunoscut pe Sfântul Efrem cel Nou în 2015 și mi-a fost de mare ajutor când am susținut examenul de Bacalaureat, dar și la examenele pe care le-am avut în cadrul facultății. 

iisus-hristos-in-potir

Menționez faptul că înainte de susținerea unor examene obișnuiam să mă spovedesc și să mă împărtășesc. În anul II, înainte de sesiunea din iarna nu mă spovedisem deoarece tot amânam momentul. Drept urmare am picat la examene.

M-am rugat Sfântului Efrem cel Nou și mi-am dat seama de ce nu mergeau lucrurile bine și unde greșisem, așa că mi-am promis că înainte de sesiunea din vară să mă spovedesc pentru a nu mai ajunge în acea stare de deznădejde și de panică. Sesiunea din vară a trecut cu bine, unde am simțit ajutorul Sfântului Efrem cel nou la fiecare examen.

S-a apropiat și sesiunea din toamnă, însă la fel ca în cea din iarnă tot am amânat spovedania cu gândul că o voi face când voi avea timp, adică după ce dădeam restanțele. Am încercat de trei ori să le dau însă fără succes, fapt ce m-a demoralizat și m-a făcut să înțeleg că nu era bine cum procedam.

Și de data asta, la fel ca în multe momente, Sfântul Efrem cel Nou mi-a îndreptat pașii la Biserică pentru a mă spovedi și împărtăși. Îi sunt recunoscătoare, deoarece ulterior m-a ajutat să le promovez cu note mari și astfel am speranța că aș putea obține un loc chiar la buget.

Sper să vă încurajeze mărturia mea și să vă ajute în cazul în care o să vă aflați într-o situație familiară. Să știți că Sfânta Spovedanie și Sfânta Împărtășanie reprezintă un real ajutor pentru fiecare student care se află înaintea unor examene. 

Voi mulțumi întotdeauna pentru că au avut milă de mine și m-au ajutat Bunului Dumnezeu, Maicii Domnului și tuturor Sfinților la care m-am rugat să mă însoțească la examene: Sfântului Efrem cel Nou, Sfinților Trei Ierarhi, Sfintei Cuvioase Parascheva, Sfântului Ierarh Nicolae, Sfântului Spiridon, Părintelui Nicolae Steinhardt, Părintelui Arsenie Boca.

Elena, Brașov

 
Leave a comment

Posted by on 10/06/2017 in Sfântul Efrem cel Nou

 
Image

Ceva s-a reaprins în sufletul meu

imagesÎn primul an de facultate, mi-a fost foarte greu să mă acomodez, așa că am picat majoritatea examenelor (țin să menționez că atunci era o perioadă în care mă cam îndepărtasem de Dumnezeu).

În sesiunea din toamna, am avut 8 examene de dat. Trebuia sa iau cel puțin 3 examene ca să pot promova anul. Bineînțeles, nu aveam nicio speranță. Eram 99% convinsă că voi rămâne pe dinafară.

Dar într-o excursie, trecând împreună cu familia mea pe la Biserica Sfântul Efrem cel Nou, am cumpărat o carte cu rugăciuni pentru ajutor la examene. Am simțit că ceva s-a reaprins efectiv în sufletul meu.

Înainte de ziua examenului am citit acatistul sfântului și în seara respectiva am visat cum profesoara zâmbește și îmi dă nota 8.

Exact așa s-a și întâmplat. Într-adevăr am învățat bine pentru examenul respectiv, dar acum știam că Dumnezeu lucrează.

Pentru următoarele 7 examene am făcut la fel. La ultimele două nu am mai apucat să învăț aproape deloc și deja îmi spuneam că o să pic. Totuși aveam credință și nu am vrut să las baltă totul, mi-am dat seama că era o ispită. Am citit de fiecare dată acatistul, și spre surprinderea mea, am luat chiar note mari, deși sigur nu făcusem corect anumite lucruri. Chiar și în timpul examenului mă rugam la Sfântul Efrem cel Nou. Mi-am luat toate examenele. Nici acum nu îmi vine să cred. Am zis clar, a fost un miracol, pe care nu am să îl uit niciodată și pentru care voi mulțumi întotdeauna.

Zilele următoare am de dat examen pentru permisul de conducere. Îi voi mulțumi lui Dumnezeu și Sfântului Efrem cel Nou pentru tot și mă voi ruga să pot trece și peste acest hop. 

Simona-Isabella, București

 
Leave a comment

Posted by on 10/03/2017 in Sfântul Efrem cel Nou