RSS
Image

Maica Domnului mi-a venit în ajutor la susținerea celui mai important examen de până acum

13 Oct

Imagini pentru maica domnului bucuria celor necajitiDoresc să mărturisesc și eu minunea făcută de Maica Domnului nostru Iisus Hristos, care prin milostivirea, dragostea și răbdarea ei nesfârșită a mijlocit pentru mine, păcătoasa, într-un moment de cumpănă al vieții mele. 

Anul acesta m-am pregătit temeinic pentru susținerea unui examen riguros, care avea să-mi deschidă calea spre profesia pe care mi-o doream, pentru a cărei clădire muncisem în ultimii ani și anume cea de avocat.

Eram conștientă de dificultatea examenului, însă aveam perioade în care mă cuprindea o deznădejde de nedescris, care-mi curma și ultima fărâmă de speranță spre reușită, deși, așa cum menționasem, acordam foarte multă seriozitate pregătirii mele, cumulată cu eforturi concentrate în cinci luni intensive de studiu.

Cu toate acestea, în luna susținerii examenului m-am simțit mai nesigură ca niciodată. Drept urmare, am început să merg de câte ori puteam la biserică, să ascult predica, să mă încarc spiritual și să continui să învăț. Alocam pregătirii un interval de 10-12 ore/zi, dar în ultima săptămână îmi făcusem un obicei, pauza mea de deconectare cum o numeam eu, citind Acoperământul Maicii Domnului, Acatistul „Bucuria tuturor celor necăjiți”, iar în ultimele zile rosteam de trei ori pe zi Paraclisul. 

Am început să simt, având continuitate în rugăciune, o pace care-mi umplea sufletul, care mă liniștea în acele câteva minute, chiar dacă după ce încheiam ziua grijile, frica de eșec și cea de necunoscut și lipsă a direcției în eventualitatea nepromovării examenului mă năpădeau. Am promis Maicii că dacă voi reuși, precum și dacă această cale este spre folosul meu, am să mărturisesc, la fel cum am procedat și în trecut, primind ajutor tot de la Fecioara Maria. De asemenea am promis că voi merge la mănăstire și voi da acatist. 

Maica Domnului mi-a încercat credința, vrând să descopăr că inclusiv atunci când nu se mai poate face, teoretic nimic, iar speranța în oameni se năruiește, Dumnezeu ne ascultă și așază, după voia Lui toată lucrarea Sa. 

În dimineața examenului am citit liniștită Paraclisul și am pornit foarte încrezătoare spre facultatea unde aveam să petrec cele 4 ore, care aveau să-mi decidă viitorul. Subiectele mi s-au părut accesibile, fiind pregătită aveam să rezolv suficiente spețe necesare promovării. Pe parcursul celor 4 ore mă rugam constant Măicuței să-mi lumineze mintea, astfel încât să pot da răspunsuri corecte. Am părăsit sala la fel de încrezătoare, însă toată nădejdea mi s-a năruit când am consultat baremul de rezolvare al grilei, constatând că sunt la depărtare de un răspuns corect pentru a dobândi calitatea de avocat. Mai mult decât atât, disperarea mi-a inundat trupul când am constatat evidenta eroare și neconcordanță cu legea a câtorva dintre întrebări.

Eram conștientă că totul s-a terminat, că nu voi mai putea face nimic, că acei membri ai comisiei de examinare, cunoscând precedentul, nu vor accepta niciodată propria greșeală, corectând acele subiecte. Am conchis totuși să depun contestație, dar efectiv nu mai aveam nicio speranță. Vineri susținusem examenul, iar marți avea să fie publicat procesul verbal de soluționare a contestațiilor. Acel sfârșit de săptămână a fost crunt pentru mine. Nu am reușit să îmi revin, plângeam foarte mult, având gânduri pe care aș dori acum să le dau uitării. Chiar am cutezat să mă revolt și să întreb, în naivitatea mea, de ce efortul meu a rămas fără răspuns, insistând în rugăciune…

În ziua următoare am depus contestația, după care am plecat la mănăstirea Cernica, lângă București, unde, cu ultima putere, printre lacrimi m-am rugat la icoana Maicii Domnului să facă o minune cu mine, dacă asta este ceea ce trebuie să fac. Nu puteam păși fără să nu am ochii înlăcrimați. Mergeam abătută, cu capul în pământ. 

Am dat acatist pentru înțelepciune și ajutor în găsirea unei direcții, oricare ar fi aceasta… Mă rugam și îmi aduceam aminte de acel stih din Paraclis „Și nu ne încredința pe noi ajutorului omenesc…”

În ziua în care aveam să aflu rezultatul contestațiilor am fost puțin mai pozitivă, deși eram absolut convinsă că nu se va schimba nimic, ba chiar începusem să iau în calcul alte variante și să-mi depun CV-ul pentru angajare. 

La ora 21 nu mi-a venit a crede când am deschis pagina de internet vizualizând acel proces verbal, observând ca s-a admis mult mai mult decât contestasem eu… dublu față de așteptările mele. 

M-am bucurat enorm. Măicuța Domnului a mijlocit pentru mine, chiar atunci când eu nu îmi mai puneam speranța în bunăvoința acelor oameni de a accepta propria greșeală. Ea a lucrat prin ei și astfel mi-a mai demonstrat încă o dată că toate câte le voiește sunt cu putință, exact precum citisem în Paraclis. Dumnezeu lucrează prin oameni și aude o inimă urgisită și orice glas deznădăjduit. Recunoscătoare îi sunt în veci și slavă îi aduc. Mâhnită sunt totodată asupra faptului că ne rugăm cu atâta ardoare Maicii și Fiului său doar atunci când avem cea mai mare nevoie, iar ulterior uităm făgăduințele, uităm inclusiv uneori să mulțumim cu inimă curată… dar ea, precum o mamă, ne ia sub acoperământul ei și ne liniștește cu nemăsurata ei dragoste și pace.

Slavă ție, Maică, întru toți vecii! 

A. R., Cluj

Advertisements
 
Leave a comment

Posted by on 10/13/2018 in Maica Domnului

 

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: