RSS

Te voi ajuta să scrii licența!

08 Oct

Am tot citit pe blog mărturii despre ajutorul Sfântului Efrem cel Nou la licență și mereu îmi spuneam că va veni momentul în care voi adăuga și eu una.

Pentru studentul la Medicină, licența pare mai blândă, pentru că o comparăm cu rezidențiatul. Trăim sub impresia că o vom compune mai ușor, că o să luăm nota necesară pentru a trece la nivelul următor.

Disciplina la care m-am înscris nu era printre favoritele mele, am ajuns acolo într-o criză de timp și încurajată de alți colegi, pe același principiu al opțiunii ușoare, care să nu fure prea mult din orele necesare pentru învățat.

Nu aveam nicio tragere de inimă, tema nu îmi stimula interesul în niciun fel, dar auzeam acel: „Trebuie!” rostit de conștiința care nu voia să mă scutească de responsabilități.

Am început-o, cu mare greu, înainte cu două luni de predare, dar nu aveam nicio idee despre cum să o structurez. Scriam puțin, cu gândul doar la numărul minim de pagini din regulament, schimbam capitolele de la o zi la alta, iar la partea practică încă nu aveam demonstrația.

Îmi era teamă să nu fie respinsă și să nu modifice traseul vieții mele, așa că doar gândul la ea mă îngrozea. În consecință, eforturile depuse erau insuficiente, iar rezultatele întârziau.

Într-o seară, mi-am spus că nu se mai poate amâna așa și că trebuie să îmi impun să o termin, ca să am timp să o duc la corectat. Mi-am propus să dorm 3 ore, însă m-am trezit după o singură oră, cuprinsă de un entuziasm aparte. Mi-am zis că nu are rost să încerc să recuperez somnul pierdut și că ar fi mai bine să profit de acea energie nouă și să mă ocup de licență.

Cu pași mici, dar spre o direcție mai clară, am văzut cum tema mea prinde formă. Când simțeam vreun gând de îndoială, încercam să mă motivez citind unele dintre articolele optimiste sau încurajatoare, pe care le-am salvat tocmai pentru zile de tipul acela.

La un astfel de articol mă aflam când observ, în colțul drept, o reclamă (?) cu acatistul Sfântului Efrem cel Nou. M-am mai rugat lui, însă de data am simțit o mare bucurie și încredere când l-am văzut, de parcă ar fi vrut să îmi spună: „Eu te voi ajuta să scrii licența!”

La câteva ore după această întâmplare neobișnuită, eu reușeam să trimit profesorului coordonator prima versiune, învingându-mi rușinea legată de întârziere.

Răspunsul a fost amabil, dar mai aveam multe modificări de făcut. A urmat o săptămână grea, cu nopți scurte și tastat, în care încercam să respect indicațiile primite. Totuși, nu simțeam oboseala aproape deloc și reușeam să îmi păstrez și o stare sufletească bună.  

Licența mea a tot suferit schimbări până în seara dinaintea predării. Nu-mi venea să cred că o pot imprima, în sfârșit, m-am simțit foarte emoționată.

Depunerea licenței a fost o altă situație stresantă, pentru că verificările sunt stricte și oricând se poate strecura o greșeală care să facă imposibilă înscrierea la examen. Mulți colegi ieșeau stresați, fiind nevoiți să își retipărească lucrarea sau să caute profesorii îndrumători. 

Eu mai aveam nevoie de o aprobare, iar profesoara respectivă nu era prezentă în ziua aceea. Începeam să mă tem că voi rata înscrierea, știind că astfel de probleme nu sunt trecute cu vederea. În cel mai rău caz, mi-ar mai fi rămas 2-3 zile să o caut, cu teama că nu voi obține ultimele semnături.

M-am rugat Sfântului Efrem cu tot sufletul, spunându-mi că e imposibil să mă abandoneze acum, când el a fost cel care mi-a sprijinit orice pas (m-a ajutat să termin licența la timp, a lucrat prin intermediul oamenilor din jurul meu, care mi-au aranjat conținutul în pagină, deși erau grăbiți și ei).

Bucuria mea a fost că am avut doi îndrumători, și că unul dintre ei era prezent. Un profesor și-a asumat responsabilitatea pentru lucrarea mea, urmând ca al doilea să o semneze cu o zi mai târziu, la secretariat. Așa frumos a lucrat Dumnezeu, încât a sărit peste o regulă. 

Am depus-o la secretariat în timp util, chiar în ziua rezervată seriei mele și totul a decurs perfect. Nu aș fi reușit fără sprijinul ceresc, dar și al oamenilor trimiși de cer.

Sunt tare recunoscătoare Sfântului Efrem cel Nou; el și-a făcut simțită prezența la orice victorie sau problemă de-a mea. Într-adevăr, el e grabnic și mare ajutător al nostru!

A. S.

 
Leave a comment

Posted by on 10/08/2018 in Sfântul Efrem cel Nou

 

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: