RSS
Image

Să nu renunțăm

04 Sep

Blogul vostru mi-a făcut cunoștință cu Sfântul Efrem cel Nou și m-a îndemnat să-i cer și eu ajutorul, deși știu că sunt o persoană care își cam “neglijează” sfinții. Nu l-am visat pe acest Mare Mucenic, dar i-am simțit prezența la lumina zilei, în timpul examenelor, dar și al luptelor sufletești. 

În ultima vreme, anumite probleme interioare m-au făcut să-mi pierd încrederea în orice reușită, așa că nu m-am prezentat la aproape jumătate dintre examenele acestui an universitar. Mereu credeam că nu am organizat materia cum trebuie, că nu pot să merg dacă nu am citit totul, că voi eșua.

Aceeași scrupulozitate m-a însoțit și în viața duhovnicească; am amânat spovedania, spunându-mi că Hristos nu mă poate primi așa cum sunt (adică fără o analiză minuțioasă a greșelilor). Uneori, ajungeam chiar în fața bisericii și mă răzgândeam.

Cum ar fi putut să mă asculte Dumnezeu într-o asemenea stare? Cine ar fi putut să mă salveze? Am îndrăznit să mă rog Maicii Domnului, căci ea era singura mea nădejde. 

mzl.lxgjwggg.320x480-75

Examenele restante au fost programate în zile consecutive, așa că simțul meu de organizare și-a primit pedeapsa binemeritată. Am reușit să promovez unele module, chiar cu note bune, deși nu învățasem cât ar fi trebuit.

Ultimele două examene erau mai dificile; la unul dintre ele am eșuat, deși parcursesem materia. Am fost atât de supărată, “ceva” din mine îmi spunea să renunț la toate, că nu mai are rost.

Am stat vreo 6 ore doar să plâng și să decid dacă voi merge la proba practică de a doua zi. Mereu am avut nevoie de timp ca să procesez nereușita, însă acum îmi lipsea. Mi-am amintit de ceea ce citisem undeva: “Când ai un necaz mare, să te rogi Maicii Domnului!” și i-am promis că voi mărturisi ajutorul ei. Am încercat să mai citesc materia, în zig-zag, ba plângând, ba rugându-mă. Eram în pragul pierderii anului universitar. 

De obicei, când cer ajutorul lui Dumnezeu la examene, îl simt de la intrarea pe poarta facultății. De data aceasta, lucrurile au stat invers. Aveam o probă practică-două cazuri medicale, tip întrebare-răspuns dezvoltat și un subiect din teorie. Cele două cazuri mi-au fost străine, am “improvizat” cât am putut, am aflat și rezultatul, iar la unul dintre ele nu obținusem notă de trecere. Mi-am făcut curaj și am extras și un subiect din teorie-tot necunoscut; dacă aș fi eșuat și aici, mai aveam o singură șansă de a susține examenul. Profesorul a citit notele de la cazuri, iar eu am aflat că obținusem rezultate mai bune decât știam. Matematic, nu ar fi fost posibil. 

Am rămas printre ultimii cu subiectul teoretic; atunci profesorul ne-a dat să scriem altceva și m-am descurcat. N-am apucat să mă bucur de reușită, căci am aflat de la un coleg că media nu-mi va fi încheiată, pentru că nu am depus o cerere la secretariat. Era târziu, nu am mai găsit pe nimeni, dar am mers la grilă cu inima pe ace, așteptându-mă să fiu eliminată în orice moment din cauza birocrației. Totul a fost bine, am obținut chiar media 7, în condițiile în care m-am împărțit între atâtea materii.

Știu că m-am întins cu mărturisirea, dar am simțit nevoia să povestesc despre dragostea Născătoarei de Dumnezeu, care e mai presus de legile matematicii, de probabilități și șanse. Doar atunci când te afli într-o stare disperată, înțelegi rugăciunile adresate ei, nu le mai citești mecanic, nu ți se mai par arhaice. 

Aveți încredere în Dumnezeu, oricât de dificilă ar fi situația voastră! Nu L-am auzit vreodată sfătuindu-ne să renunțăm!

A. S.

 

 

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: