RSS
Image

Examenul mi-a testat credinţa

09 Aug

credinţa ---

Anul trecut m-am decis să merg la examenul Cambridge de engleză.

Am  început pregătirile în forţă, dar în toamnă am avut nişte probleme de sănătate care m-au zdruncinat cu totul. Eram deprimată, incapabilă să pun mâna pe cărţi să învăţ, eram la limita deznădejdii. A fost o perioadă grea, care mi-a arătat cât de puţin credincioasă eram.

Cu ruşine mărturisesc că Îl acuzam pe Dumnezeu pentru faptul că m-a lăsat să trec prin starea aceea. Ba chiar am făcut un fel de pact cu El: I-am spus că dacă este cu adevărat prezent în viaţa mea, să îmi arate asta ajutându-mă la examen. Ştiu că astfel de lucruri nu se fac, dar aveam îndoieli și frici mari în suflet.

Venise ziua examenului oral şi eu aveam emoţii mari. Cum să vorbesc eu fluent în engleză şi să am un dialog cu celălalt candidat de lângă mine?! Apoi am aflat că partenera de conversaţie era chiar o colegă bună de clasă. Proba orala a decurs foarte bine şi comisia a fost foarte draguţă.

În ziua cu proba scrisă aveam emoţii şi mai mari… până la cer şi înapoi. Mi-am amintit de pactul făcut şi mi-am spus că acum era ocazia ca Dumnezeu să îmi arate dacă este alături de mine sau nu… Aşa că am intrat în sala de examen, mi-am făcut cruce şi am zis un “Doamne ajută”  lipsit de speranţă. Eram sigură că nu voi lua nota de trecere. Era nivel de avansaţi, cerinţele erau pretenţioase, iar timpul limitat. Acasă, când făceam simulări de examen, niciodată nu mă încadram în timp.

Însă Dumnezeu m-a ajutat şi mi-a demonstrat că minunile chiar se întâmplă! Am ştiut să rezolv exerciţiile de gramatică, la eseuri am avut inspiraţie cum nu avusesem până atunci (parcă îmi dicta cineva ce trebuie să scriu) şi m-am încadrat fără probleme în timp. Sunt sigură că Domnul a lucrat şi mi-a deschis mintea în acele momente.

Totuşi, deşi m-am descurcat, nu credeam că voi trece examenul. În ziua în care s-au afişat rezultatele am intrat pe site cu nădejdea unei minuni. Când am văzut că l-am luat cu un punctaj mai mare decât m-aş fi aşteptat, n-am sărit în sus de bucurie, n-am strigat de fericire, ci am început să plâng în faţa ecranului. Plângeam de ruşine pentru că am simţit că L-am dezamăgit pe Dumnezeu… Nu îmi venea să cred cât de mult mă iubeşte, şi cât de mult m-a ajutat pe mine, puţin credincioasa.

Doamne, îţi mulţumesc că mi-ai deschis ochii. Sfinte Efrem, prietenul meu drag, Tu m-ai ajutat atât de mult, încât nu găsesc cuvinte ca să îţi mulţumesc… Tatăl nostru a lucrat prin tine şi m-a învrednicit de ajutorul Său cel Sfânt.

I., Baia Mare

Advertisements
 

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: