RSS

Săculeţul cu minuni

13 Apr

Sunt studentă la Medicină în anul IV.

Am auzit de Sfântul Luca al Crimeei în anul I, când am primit cartea “Am iubit pătimirea” de la o prietenă. Atunci nu eram foarte credincioasă, nu credeam in sfinţi. Deşi m-a fascinat povestea acestui om, care a fost cel mai bun chirurg al Rusiei în perioada celui de al Doilea Război Mondial, şi care a fost şi Episcop, o consideram totuşi doar o poveste. O socoteam un basm.

luka_krymskiyÎnsă, trecând anii, căutând mai mult Adevărul, m-am apropiat de ortodoxie şi am început să cred în Dumnezeu. În consecinţă, am început să cred şi povestea acestui Sfânt şi să mă rog lui.

Am ajuns in anul III şi aveam de susţinut un examen practic la Microbiologie. Şi tocmai pentru că era un examen uşor, am făcut greşeala de a mă pregăti cu superficialitate pentru el.

A venit ziua examinării. Trebuia să recunosc 3 poze cu 3 paraziți. M-am uitat la prima, m-am uitat la a doua, m-am uitat la a treia… nu recunoşteam nici un parazit.

M-am panicat şi m-am rugat Sfântului Luca să mă ajute să îmi amintesc ce am învăţat, iar dacă îmi este mai de folos să îl pic ca să mă învăț minte, atunci mai bine să îl pic.

Bineînţeles că l-am picat. Şi deşi mi-am propus să fiu puternică şi să o iau ca atare, nu am putut. Am ieşit din sală şi am izbucnit în plâns. Îmi era ruşine de mine însumi, îmi era ruşine de Sfântul Luca, de Dumnezeu.

Cu lacrimi în ochi, am plecat la spital să vizitez o prietenă, o doamnă de la mine de la biserică, care avea cancer şi fusese operată. Când am ajuns acolo, mi-am propus să îmi revin pentru că problemele mele erau absolut nesemnificative în faţa problemelor ei. Ei bine, m-am abţinut cât am putut, dar apoi iar am izbucnit în plâns. I-am spus toate câte s-au întâmplat. I-am spus cât sunt de supărată pe mine, că nu o să pot ajuta oamenii bolnavi ca ea, atâta timp cât eu nu reuşesc să mă adun pentru un amărât de examen. La sfârşit am oftat şi am zis că ştiu că totul se întâmplă cu un motiv şi că Sfântul Luca o să mă ajute.

În momentul acela, prietena mi-a zâmbit mirată şi m-a îmbrăţişat. S-a dus imediat la geanta ei şi a scos din ea un săculeţ micuţ de pus la gât. Mi l-a dat în mână şi mi-a zis: “Rebecca, am primit săculeţul acesta dar am simţit că nu e pentru mine. Sunt frunze de pe mormântul Sfântului Luca al Crimeei. La tine trebuia să ajungă!”

Nu pot să explic ce am simţit atunci! E ca şi cum mi-ar fi şoptit Sfântul Luca la ureche să nu îmi fac griji, că mă iubeşte şi o să mă ajute. Da, am simţit valuri mari de iubire. Iubire Dumnezeiască necondiţionată.

Ce minunat lucrează Dumnezeu! Prin Sfinţi, prin oameni, prin… frunzuliţe.

Rebecca Praţa, Cluj-Napoca

Advertisements
 
 

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: