RSS

L-am redescoperit pe Dumnezeu printr-un examen auto

22 Sep

Vă scriu aceste rânduri pentru a vă povesti cum mi-au fost îndeplinite rugăciunile sincere, o dorinţă uriaşă, aceea de a lua permisul de conducere.

Am început şcoala de şoferi în urmă cu un an de zile. M-am pregătit temeinic pentru proba teoretică, am trecut-o fără probleme, însă proba de traseu mi-a rezervat multe emoţii şi dezamăgiri. În timpul orelor de condus instructorul îmî spunea că mă descurc şi voi deveni un şofer bun, însă în momentul în care susţineam examenul, cu poliţistul alături de mine, deveneam de nerecunoscut. Din şoferul bun deveneam unul timorat, nu reuşeam să îmi stăpânesc emoţiile, eram neatentă şi evident aceste lucruri duceau la calificativul “respins”. Am repetat acelaşi scenariu de 4 ori, cu emoţii imense de fiecare dată.

Eram preocupată şi cu facultatea, fiind studentă în Bucureşti, mă întorceam în oraşul meu să iau ore suplimentare de condus în timpul în care ar fi trebuit să fiu la cursuri. Eram stresată mai tot timpul, iar când reuşeam pentru câteva clipe să îmi iau gândul de la „marea mea ratare”, căci aşa o consideram, imediat ceva sau cineva îmi readucea aminte. Eram deznădăjduită şi mă gândeam că nu voi reuşi să trec examenul acesta nicidodată. Pe langă dezamăgirea sufletească, era şi cea financiară, întrucât eram nevoită să îmi supun părinţii la cheltuieli suplimentare.

Însă, înaintea ultimului examen pe care îl mai puteam da, înainte de a-mi expira dosarul, m-am rugat din toată inima Sfântului Efrem cel Nou, am citit Acatistul Maicii Domnului Grabnic Ajutătoare, Acatistul Sfântului Duh şi al Sfântului Ierarh Nicolae, am participat la slujbele de la biserică şi le-am ascultat cu sufletul deschis. Ştiind că este ultima mea şansă de a obţine permisul, am plecat în dimineaţa examenului cu emoţii de nedescris, dezamăgită şi timorată că am fost distribuită şi unui poliţist exigent. Mi-am spus că va fi voia Domnului indiferent de rezultat.

Când poliţistul a considerat că examenul s-a încheiat, m-a felicitat şi calificativul meu a fost „admis”. Nu pot descrie în cuvinte bucuria pe care am simţit-o atunci, fiind sigură că reuşita mea s-a datorat rugăciunilor care m-au mobilizat. Până la momentul acela, spre rușinea mea, nu citisem acatiste şi nici nu mă rugasem atât de sincer şi de puternic.

news__cropped_134573982Această întâmplare este o minune pentru mine şi morala ei îmi spune că îi voi purta recunoştință Domnului si sfinţilor pentru ajutorul dat, pentru bucuria pe care mi-au oferit-o mie şi părinţilor mei.

Deşi drumul către reuşită a fost lung si anevoios, nu regret toate încercările mele, ci mă bucur că nu am renunţat, deoarece în modul acesta L-am redescoperit pe Dumnezeu.

Şi acum când scriu acest mesaj, Îl simt alături şi sper ca şi voi, cei ce citiţi aceste rânduri, să vă încredeţi în puterea Sa!

Mădălina

Advertisements
 

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: