RSS

Examenul sau copilul?

11 Jun

Sunt medic cu ajutorul lui Dumnezeu și aș vrea să vă relatez despre cel mai așteptat examen din viața mea (deși am avut de trecut prin multe examene și de cele mai multe ori nu le așteptam, îmi doream să se mai amâne, să mai pot învăța puțin). Este vorba despre examenul de specialitate.

În ultimul an de rezidențiat (al cincilea) am rămas însărcinată (cu al doilea copil) și știam că teoretic urma să nasc după examenul de specialitate (care, de obicei, se ține în perioada 18-20 octombrie), iar data probabilă a nașterii era 8 noiembrie.

Am început să învăț cu mai bine de un an înainte, materia fiind multă.

În septembrie, profesorul ne-a anunțat că vom da examenul la începutul lui noiembrie, să mai avem timp la dispoziție pentru repetat, iar pentru mine această amânare a fost ca și cum ar fi căzut cerul peste mine… Mă gândeam cum voi face, ce/cine va fi primul, examenul sau copilul? Voi reuși să dau examenul și dacă nu, cum voi mai învăța ulterior?

Între timp, a survenit o problemă de sănătate, care nu-mi permitea să nasc decât prin cezariană și asta complica foarte mult lucrurile…

Aveam nevoie de mult ajutor, căci era și mult de învățat, era și incertitudinea dacă pot sau nu să dau examenul, era și sarcina care te obosește și care pe cele mai multe mămici nu le prea lasă să învețe… Aveam nevoie de multă rugăciune din partea celor dragi.

M-am rugat Maicii Domnului și mai multor sfinți (sper să-i pot aminti pe toți): Luca al Crimeei, Efrem cel Nou, Ioan Rusul, Nectarie, Xenia, Parascheva, Paraschevi, Matrona, Pantelimon, Ioan Maximovici, Ilie, Serafim de Sarov, Ioan de Kronstadt, Partenie, Mina, Spiridon, Dimitrie, Nicolae, Sfinților Arhangheli, Părinților Porfirie, Paisie Aghioritul și Arsenie Boca. De asemenea, am cerut rugăciunea apropiaților: prieteni, părinți, preoți, nași, fini.

Ce s-a întâmplat? O mare minune!

Examenul s-a fixat în 6, 7, 8 noiembrie (având 3 probe). Pășeam în ultima săptămână a chinului așteptării. În 4 noiembrie a trebuit să merg să mă opereze. Copilul a vrut să se nască atunci (deși medicul mă programase la operație în data de 11 noiembrie pentru a putea ajunge la examen).

Nașa și o prietenă de-a mea, aflând că merg să nasc, m-au încurajat, zicându-mi că până în 6 dimineața (prima probă a examenului), cu ajutorul lui Dumnezeu mă voi reface și voi putea merge la examen. Eu, mă resemnasem, mă gândeam că n-am cum. Părintele duhovnic era plecat, dar l-am întrebat prin telefon cum sa procedez și mi-a dat binecuvântare să merg.

A doua zi după operație, îndoită de mijloc din cauza durerii, amețită și slăbită de nesomn (noaptea de după intervenție n-am dormit, iar cea de dinaintea examenului doar vreo 4-5 ore într-un salon cu copii nou-născuți care plângeau…) cu teama că nu voi reuși să mă adun să scriu nici măcar vreun subiect elementar, dar cu bucuria nașterii unui copil sănătos, am zis să fac ascultare.

N-aveam ce să fac decât să încerc. Dacă nu mergeam deloc, trebuia să reiau toată materia peste jumătate de an (dar cum să înveți cu doi copii?!) și la fel s-ar fi întâmplat și dacă mi se făcea rău la examen sau nu aș fi fost în stare să scriu ceva sau să mă adun. Mă gândeam că nu repetasem mai serios câteva subiecte (mi le lăsasem pe ultimele zile, să-mi fie mai proaspete în memorie), deși în nopțile de dinaintea probelor reciteam din subiecte la lumina telefonului sau la lumina de pe hol. Soțul m-a susținut și m-a dus la examen, iar apoi m-a adus la spital.

73102_mihail-gavriil

Mă gândeam că totul e o nebunie. La proba scrisă (cu 10 subiecte), nu-mi venea să cred că se umplu încetul cu încetul paginile și că am reușit să scriu atâta pe parcursul celor 3 ore. Apoi, altă zi cu 2 cazuri clinice. În ultima zi, mă durea îngrozitor coloana și îmi doream să termin cu examenul, să mă pot bucura de copilaș. Erau Sfinții Arhangheli, o zi minunată și însorită, iar eu cu ajutorul lui Dumnezeu, aveam un Mihail în brațe cu care ieșeam din spital după ce, de dimineață, treceam de o ultimă probă a examenului de specialitate.

Menționez și faptul că în toți cei cinci ani, mă gândeam cu groază cum e să dai examenul cu o doamnă profesor, care, după spusele celorlalți era tare severă. Chiar dânsa a fost în comisie, iar domnul profesor cu care am lucrat, a lipsit; și asta a fost parte din minune, căci am văzut ce minunată e și că poți învăța de la dânsa și în examen (și nu era dreaptă judecata celorlalți!).

Mare este Dumnezeu întru sfinții Lui și Slavă Ție, pentru toate!

S. P., Cluj-Napoca

Advertisements
 

Tags:

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: