RSS

Cum am devenit medic pneumolog

03 Dec

clipart-medical-doctor-cartoon_189147172Vreau să mărturisesc tuturor ajutorul pe care l-am primit la examenul de rezidenţiat din partea Sfântului Nectarie al Eghinei.

Materia stufoasă, timpul limitat şi oboseala acumulată în cei 6 ani de facultate, dar mai ales din ultimele luni dinainte de absolvire, au contribuit (pe lângă lipsa mea de mobilizare) la obţinerea unui punctaj mic la examenul de licenţă, proba scrisă – care reprezintă oarecum un preambul pentru ceea ce înseamnă rezidenţiatul.

Între cele două probe există un interval de mai puţin de două luni, în care doar cu eforturi foarte mari se mai poate urca respectivul punctaj, care să asigure apoi posibilitatea de a alege specialitatea dorită.

Este limpede aşadar că mă aflam într-un impas, de vreme ce mă hotarâsem din timp că mă voi lupta pentru un loc de muncă bun aici în ţară, ceea ce presupunea evident o notă mare la acest examen decisiv în viaţa unui medic.

Am hotărât că nu mă voi da bătută, că voi pune în voia lui Dumnezeu această experienţă, rugându-L ca punctajul pe care îl voi obţine să mă conducă exact în specialitatea medicală pe care aș fi îmbrăcat-o ca o mănuşă.

Carte Sf Nectarie (1)În timpul epuizantului învăţat, îmi plăcea să fac pauze de câteva minute şi să citesc altceva decât medicină, pentru revigorare, astfel că fără să îmi dau seama, timp de două săptămâni, am mers în fiecare zi la bibliotecă cu cartea Sfântului Nectarie în geantă.

O citeam pentru a doua oară, şi la Eghina fusesem tot de două ori în pelerinaj, dar nimic din ceea ce îmi aducea lectura nu semăna cu plictisul, ci dimpotrivă descopeream lucruri noi, şi inexplicabil îl simţeam pe Sfântul tot mai aproape de mine, iar învăţatul evident devenea tot mai puţin anevoios.

Aşa se face că m-am hotărât într-o zi, cu inima strânsă, să îl rog cu sinceritate pe Sfântul Nectarie, pe care de acum îl îndrăgeam nespus, să accepte să fie ocrotitorul acestui examen şi a ceea ce va urma, ajutându-mă cum ştie mai bine pentru a se sfârşi toate cu bine.

În schimb, îi promiteam bineînţeles că voi mărturisi şi altora ajutorul său minunat, asa cum nu o făcusem de pildă când m-a vindecat de sinuzita care nu mai trecea cu niciun medicament, sau când m-a adus la Mănăstirea Sfânta Treime din Insula Eghina, Grecia, fără să fi îndrăznit să visez vreodată că voi ajunge acolo, şi mai ales fără să fie ceva planificat, aproape de la o zi la alta.

Şi îmi mai propuneam ca imediat după aflarea rezultatului de la rezidenţiat, să dau comandă pentru o icoană care să îl înfăţişeze, chiar dacă pentru asta ar fi trebuit să cheltuiesc până la ultimul leu din primul meu salariu de rezident. Cu aceste gânduri bune, am mers mai departe şi am continuat cu învăţatul.

Înainte cu câteva zile de rezidenţiat a început să mă supere o durere de măsea şi alarmată l-am rugat pe sfântul să o potolească, ca nu cumva timpul preţios să fie irosit mergând la dentist, sau mai rău, suportând durerea şi abandonând învăţatul.

Şi ajutorul nu a întârziat să apară; cu toate că a persistat câteva zile, nu a mai fost vorba de o durere, ci doar de un ușor disconfort, nefiind nevoie să iau niciun fel de medicament. Atunci am fost pe deplin încredinţată că Sfântul mă va ajuta cu toate şi va fi cu mine până la final (şi până în clipa de faţă mă minunez cum de nu am făcut vreun abces pe măseaua respectivă, în contextul stresului prin care treceam).

A venit ziua mult aşteptată a rezidenţiatului, totul a decurs fără nici cea mai mică problemă, cu o noapte înainte am avut un somn odihnitor, ceea ce rar mi se întâmpla chiar şi înainte de examenele mici, iar deznodământul a fost unul foarte îmbucurător: am promovat examenul, şi încă cu un punctaj mare! La asta chiar nu mă aşteptam! Minunat e Dumnezeu întru sfinţii Lui!

Apoi a urmat o săptămână în care fizic şi emoțional eram absolut epuizată, şi cum nu ar fi fost de ajuns toată oboseala acumulată în ultima perioadă, am început să am şi nişte dureri abdominale cum nu mai avusesem niciodată, ce păreau la început, după cunoştinţele mele medicale, a fi o apendicită acută.

Din nou m-am panicat, deoarece la exact o săptămână după rezidenţiat trebuia să mă prezint personal pentru alegerea specialităţii, în caz contrar promovarea examenului nu ar fi avut nici cea mai mică valoare… şi mai mult, fiind în perioada dintre absolvirea facultăţii şi angajare, nici asigurare medicală nu mai aveam, deci orice spitalizare ar fi trebuit platită.

Iarăşi l-am rugat pe Sfântul Nectarie să mă ajute, să mă scape cum ştie şi din această nouă încercare şi să îmi ofere şansa de a obţine la repartiţie un loc în specialitatea şi în spitalul în care de mulţi ani îmi doream să profesez (exista riscul de a nu prinde un loc în acea specialitate, având poziţia 254 în ordinea notelor).

Aşa cum eram deja obişnuită, intervenţia Sfântului nu s-a lăsat mult aşteptată: durerile s-au diminuat considerabil cu trecerea zilelor, iar în dimineaţa programată, m-am prezentat personal la centrul de repartiţie, şi am primit ceea ce îmi dorisem atât de mult în ultimii ani de facultate: am devenit medic pneumolog!

Vreau sa fiţi încredinţaţi că preţuiesc foarte mult aceste daruri pe care Dumnezeu mi le-a trimis prin Sfântul Nectarie, şi cred cu tărie că tot ce am mărturisit mai sus nu ţine de întâmplare sau de coincidenţă, ci sunt intervenţii reale ale acestui mare sfânt; aşadar îmi asum cu toată responsabilitatea mărturia, şi nu mă ruşinez deloc de ceea ce am scris mai sus. 

Am învăţat din această experienţă că măsura cu care ţi se împlinesc cererile bune este exact măsura credinţei, că rugăciunea are un ecou mai puternic dacă vine din mai multe suflete (mulţi oameni s-au rugat pentru mine în această perioadă: părinţii, părintele duhovnic, prietenii… ). _petru_boiarski_noul_mucenic_1973-1993

Am învățat mai ales că Dumnezeu, cum spunea vrednicul de pomenire ÎPS Bartolomeu Anania, pentru toate eforturile pe care le facem şi pentru toată munca noastra cinstită, şi pentru toată încrederea cu care îi încredinţăm problemele noastre, Dumnezeu nu rămâne niciodată dator.

PS. În ziua în care am susţinut examenul, 17 noiembrie, este pomenit Părintele Petru Boiarski, Noul Mucenic, din Rusia, care a fost martirizat la vârsta de numai 20 de ani, în anul 1993. Am convingerea că şi sfinţia sa a contribuit la reuşita mea.

Adela Nistor, Cluj-Napoca, 26 noiembrie

 

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: