RSS

A învăța încredințarea

10 Nov

Anul acesta am terminat Facultatea de Drept în Bucureşti. A fost un an greu, dar Sfântul Nectarie m-a ajutat tot timpul, deşi nu eram vrednic. Am avut examene încă din ianuarie, dar am promovat cu toate că nu reuşisem să învăţ din cauza unor probleme personale deosebit de grave.

drept procesualAm avut şi examen la Drept Procesual Civil, o materie complexă, cu profesori exigenţi. Mi-a căzut un subiect pe care nu-l citisem, doar l-am trecut în revistă înainte cu 2 ore de examen. Am umplut 2 pagini, dar învârtidu-mă pe lângă subiect. Speţa am greşit-o, iar la grile situaţia era la fel de negativă.

Nu aveam nicio speranţă, am fost foarte supărat după examen, fiind sigur că va veni o restanţă foarte complicată unde şansele de a trece erau la fel de mici. A fost chiar o răzvrătire interioară, mă simţeam abandonat după acel examen.

Însă, la o săptămână aflasem rezultatul chiar de la profesor… 5, în condițiile în care 60% dintre colegi picaseră. Nu mi-a venit să cred până când n-am văzut nota la secretariat.

M-am ruşinat şi am tras următoarea concluzie: indiferent de impresiile noastre pe moment, nu trebuie să fim ireverenţioşi în momentele grele şi să nu căutăm vina la sfinţi. Vina este la noi, pentru că nu suntem încredinţaţi suficient. Asta a fost o minune cu adevărat – faptul că la examen am reuşit să scriu ceva, deşi nu eram pregătit şi profesorul cel intransigent mi-a acordat nota 5 , când, de fapt, poate meritam 2, 3 sau 4.

Au urmat şi alte examene în sesiunea din semestrul II, pe care le-am trecut cu foarte mari emoţii. Însă, am constatat că Sfântul Nectarie a avut o influenţă consistentă, chiar fundamentală asupra profesorilor. Am trecut chiar şi de un examen oral greu, cu toate că învăţasem doar 7 ore la acea materie, iar şansele de a trece erau nule – 90% dintre colegi au picat după prima tranșă.

A urmat şi examenul de licenţă – acolo chiar nu aveam speranţe; fiind un an cu probleme pe plan personal, n-am avut timp să citesc nimic din materia pentru examen. Am învăţat 3 zile la 2 materii din cele 4 de examen.

La examen nu am avut emoţii, însă la finalul acestuia nu aveam certitudinea că am rezolvat corect 50 din cele 100 de grile, astfel încât îmi puneam problema promovării. Am rămas surprins să constat că exact la obiectele la care nu învăţasem, am rezolvat corect mai multe grile decât la materiile prin care trecusem în cele 3 zile.

Practic, doar cu cunoştinţele dobândite în facultate am reuşit să obţin o notă neaşteptată – 7. Cei care nu înţeleg cele întâmplate, pot găsi diverse explicații, considerând că a fost ceva natural și firesc să iau această notă, însă pentru mine situaţia este fără urmă de echivoc o minune, drept pentru care dau această mărturie.

A mai urmat şi un examen pentru admiterea la master. Eram chiar supărat pentru că nu am reuşit să parcurg tematica de examen, decât parţial. Nu aveam certitudinea că voi face faţă examenului, lucrurile fiind complet întortocheate în capul meu – și asta doar în ceea ce priveşte partea din materie citită, întrucât pentru o mare parte din materie eram complet descoperit.

În final, după emoţii, pentru a mă verifica pe barem, am intrat la buget. Şi aici, nu mai rămâne nimic de comentat. Pentru cine are ochi de văzut, lucrurile sunt foarte limpezi.

Două menţiuni rămân de precizat:

1. Din cele spuse, s-ar putea trage concluzia că nu am fost un student silitor. Nu este tocmai adevărat, existând anumite probleme care m-au împiedicat în demersurile mele, însă Sfântul Nectarie a contribuit decisiv şi a suplimentat lipsa cunoştinţelor şi a hotărârii mele.incredere

2. E clar că nu meritam acest ajutor de-a lungul anilor. Fiecare poate găsi unul sau mai multe motive, doar dacă s-ar gândi la propria persoană în acest sens. Cu toate acestea, e suficient un mic grăunte de credință, de aplecare a noastră către sfinţi, iar situaţia poate fi remediată decisiv. Important este să conştientizăm că trebuie să ne îndreptăm în scopul dobândirii virtuţiilor şi să mărturisim ajutorul primit spre încredinţarea celor sceptici.

Desigur, mulţi aşteptăm minuni. Cel mai important este să ne schimbăm noi înşine, iar după aceasta vor veni şi rezultatele pe care ni le dorim, exact când nu ne aşteptăm. Deci, să nu aşteptăm minuni sau doar minuni. Nu acesta trebuie să fie scopul final: să alergăm după minuni, să le primim, ca după aceea să abandonăm drumul bun pe care l-am început. Să continuăm în a persevera spre lucrarea cea bună şi folositoare a mântuirii sufletului nostru!

Constantin, București

Advertisements
 
 

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: