RSS

Am promis că nu voi mai pierde vremea!

11 Sep

88890_rugaciune4151Pe drumul spre prima restanţă din primul semestru de facultate (am fost studentă la Ingineria Informaţieibuget), eram disperată că nu ştiam mai mult decât prima dată când am dat examenul. I-am promis Maicii Domnului că dacă mă ajută să trec, n-o să mai am niciodată neajunsuri la examene datorate pierderii timpului. Am luat 8.

După ce am absolvit liceul, am dat la Medicină şi am picat. Acum, venind semestrul II de facultate, mi-am dat seama că tot după Medicină tânjesc, aşa că de prin mai nu am mai mers la cursuri şi m-am apucat din nou de anatomie şi chimie. Timpul fiind relativ scurt până la admitere, am picat din nou.

Aici merită menţionată surpriza de la înscriere, când mi-a spus doamna aceea: „Ştii că poţi candida doar pe cele 7 locuri pentru a doua facultate, nu?“. M-a lovit în moalele capului (eu crezusem că pot candida pe cele aproape 300 de locuri). De-abia m-am abţinut să nu izbucnesc în plâns acolo.

M-am hotărât să rămân acasă un an, cu toata ruşinea şi judecățile din partea celor ce mă cunosc (până la urmă toţi s-au arătat surprinzător de înţelegători) pentru că am realizat că asta vreau să fac. Nu îmi puteam imagina un alt traiect pentru viaţa mea decât Medicina. Şi nu oriunde, ci la Cluj.

În decursul acestui an am pierdut mult timp, după cum îmi stă în caracter. Nu pot să zic, am mai şi învăţat, dar a venit iulie şi eu încă aveam multe lipsuri. I-am promis Maicii Domnului că nu mai pierd vremea, şi iată-mă în preajma celui mai important examen al vieţii mele neştiind suficient, după ce avusesem un an întreg la dispoziţie.

În iulie mi-am dat seama că nu am nicio şansă să intru pe cele 5 locuri (anul ăsta n-au fost nici măcar 7). Poate pe cele 300 de locuri la buget aş fi intrat, dar ce conta? M-a cuprins disperarea, o disperare din aia cruntă. Nu mai ştiu ce părinte a zis că te rogi din toată inima doar când eşti în adâncurile disperării. 

icoana_70sf-efrem-cel-nou_0

Acum înţelegeam cu adevărat ce a vrut să spună. Doar în Dumnezeu mai aveam nădejde. Doar El putea să rânduiască să intru, printr-o minune. Am început să mă rog: întâi la Maica Domnului, apoi la Cuvioasa Parascheva, ajutătoarea mea, la Sfinţii Pantelimon, Ioan Evanghelistul, Nectarie, Efrem cel Nou (despre care am auzit de la voi; la el am insistat mai mult), Nicolae, Mina şi părintele Arsenie Boca.

Am dat examen şi la Sibiu, unde am ştiut, dar în gândul meu era doar admiterea de la Cluj. A venit examenul, a trecut. S-au pus baremele, am văzut că făcusem 38 corecte în totalitate, din 50. Anul trecut aş fi intrat, dar acum nu îndrăzneam să îmi fac speranţe.

Puteau să fie 5 cu 9.90, uşor lucru. S-au pus și rezultatele într-un final: numele meu era al treilea, pe lista aceea de 5! Am intrat! Doar Dumnezeu m-a ajutat, a fost o minune. Erau o mie de chestii care ar fi putut merge prost, mai ales că nu ştiam bine toată materia, exclusiv din vina mea.

mzl.lxgjwggg.320x480-75

Dar Dumnezeu, în marea Sa îndurare, a ascultat mijlocirile sfinţilor şi a rânduit să vină ce ştiam. Nici acum, după ce am confirmat locul, încă nu conştientizez pe deplin. Niciodată nu am crezut cu adevărat că e posibil.

Slavă Ţie, Doamne!

G. M., Alba

Advertisements
 

One response to “Am promis că nu voi mai pierde vremea!

  1. Elena

    10/21/2013 at 11:59 AM

    Reblogged this on MAICA DOMNULUI and commented:
    Grabnicul ajutor venit de la Maicuta Domnului si de Sfintii nostri dragi!

     

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: