RSS

Gândul cel bun

06 Jun

În perioada sesiunii, am simțit de multe ori ajutorul lui Dumnezeu, însă voi relata o întâmplare în care Dumnezeu a intervenit în mod direct – așa consider eu – iar această intervenție m-a ajutat să promovez.

Era penultimul examen, aș spune cel mai greu… Materia era frumoasă, însă aveam foarte mult de învățat într-un timp relativ scurt; se acumulase și oboseala survenită în urma celorlalte examene, stresul, nopțile nedormite…

Nu am reușit să învăț toate lecțiile, iar înaintea examenului tremuram ca o frunză din cauza emoțiilor imense. Aveam impresia ca nu știu absolut nimic, nici măcar ceea ce reușisem să citesc.

Menționez că sunt la Facultatea de Teologie, materia de examen era Istoria Bisericii Universale. Îmi place istoria, îmi place să rețin ce s-a petrecut, însă, din cauza stresului îmi era teama să nu încurc anii. Simțeam cum mă ia amețeala doar la gândul că a doua zi urma să am examen, iar eu nu reușisem să cuprind în întregime materia.

copie_de_13thcpantocrator_jpegÎnainte de a mă culca, m-am uitat peste schițe și îmi trece prin minte să citesc o lecție pe care nu m-am concentrat prea mult, așa că am ascultat de gândul acela. Am privit apoi icoana Mântuitorului și I-am zis că eu nu știu toate lecțiile, dar am încredere în El și am încheiat prin cuvintele ,,facă-Se voia Ta!”.

În ziua examenului, tot ziceam rugăciuni în gând, nefiind în stare să fac o scurtă recapitulare. Înainte de a veni Părintele care ne împărțea subiectele, un altul a făcut anumite modificări în ordinea în care eram așezați, cerându-le unor persoane să se mute la locul indicat pentru a se evita aglomerarea. Astfel, trebuia să rămână un rând liber între noi.

La un moment dat, îmi cere și mie să mă duc mai în față… Am început să mă stresez și mai tare: mă neliniștea faptul că nu voi mai fi lângă prietenele mele. Dar dacă așa s-au rânduit lucrurile, slavă Domnului!

Vine Părintele și ne dă subiectele: sunt distincte, pe rânduri. „Nimerisem” pe rândul I. Când am auzit prima cerință, am fost cum nu se poate mai fericită: îmi picase exact ce am citit înainte de a mă culca! Următoarele două cerințe, de asemenea, erau lucruri cunoscute. Subiectele dictate pentru celelalte rânduri însă nu le citisem decât o singură dată și nu știam multe despre ele. 

Atâta bucurie, atât de bine m-am simțit după examen încât nu pot descrie în cuvinte. Cred că am plâns de fericire și, bineînțeles, i-am mulțumit lui Dumnezeu și Maicii Domnului pentru ajutor.

Gligan Mihaela, Cluj-Napoca

Advertisements
 
Leave a comment

Posted by on 06/06/2013 in Dumnezeu, Maica Domnului

 

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: