RSS

Un rezultat uimitor

11 May

Parintele Ilie LacatusuMă numesc Ioana şi sunt studentă în anul II la Facultatea de Farmacie din Cluj-Napoca. Am aflat despre Sfântul Ilie Lăcătuşu din cartea cu minunile şi acatistul Sfântului procurată de la bisericuţa din campusul universitar, în urmă cu un an.

Am început să citesc din curiozitate minunile şi m-am încredinţat de sfinţenia Părintelui. Citind acatistul şi exprimându-mi greutăţile inimii, am simţit un sprijin „palpabil” pe care îl primeam în acele lucruri care îmi erau de folos.

Îmi amintesc că aveam laboratoare stresante de Chimie Analitică şi după rugăciunea adresată Sfântului am reuşit să fac în 10 minute ceea ce nu reuşisem în 3 ore.

Atunci am început să simt bucuria ajutorului acestui Prieten, care pe parcursul vieţii m-a ajutat de multe ori. Cu ajutorul Domnului, am ajuns spre finalul anului. Urmau examenele de laborator. La unul dintre acestea, am citit materia, dar m-am gândit că din cauza oboselii, fiind deja seară, nu voi reuşi să învăţ prea mult. Am hotărât să mă culc câteva ore, apoi să mă trezesc la ora 2 şi să citesc până spre dimineaţă.

Însă, voia Domnului a fost alta. Când m-am trezit era deja dimineaţă, mai era doar o oră până la examen. Când am văzut că nu mi-a sunat ceasul, am intrat în panică. Eram conştientă de faptul că timpul e prea scurt pentru a putea acoperi o cantitate atât de mare de materie într-un timp atât de scurt, pentru a citi toate acele formule şi definiţii.

Debusolată, m-am plimbat puţin prin casă încercând să găsesc o soluţie, un sprijin. Aveam de ales: fie nu mă prezint la examen, fie mă prezint şi îmi asum rezultatele. M-am gândit că neprezentându-mă îmi tai orice şansă de a promova. Astfel, m-am hotărât să mă duc la examen, punându-mi nădejdea în ajutorul Domnului şi al Sfinţilor săi.

Înainte să plec, am citit acatistul Părintelui Ilie Lăcătuşu si una dintre lucrările de laborator. Când am ajuns la facultate, toată lumea repeta formule, definiţii, metode de lucru. Eu, însă, ce să repet? Mă rugam Sfântului şi aveam emoţii mari.

Examenul a fost structurat în trei părţi. La partea scrisă, din cele 4 subiecte am reuşit să scriu la toate; unul dintre subiecte a fost chiar cel repetat în acea dimineaţă (cred că nimic nu este întâmplător).

La partea practică, am nimerit la un aparat la care nu era necesar să ştiu nici modul de lucru, nici tabele, nici prea multe detalii (celelalte lucrări implicau – toate – numeroase formule şi modalităţi de calcul). Aici trebuia să scriu o formulă, şi aceasta am auzit-o chiar înainte să intru în examen (în timp ce aşteptam pe coridor, colegele mele repetau formulele; deşi, niciodată, înainte de examene, nu pot să reţin informaţii noi, atunci Dumnezeu a rânduit ca să-mi pot aminti acea formulă).

Pentru ultima parte a examenului aveam mari reţineri din pricina doamnei care ne examina: severă, cu pretenţii la exprimăre şi, în plus, niciodată nu ştiai ce întrebare îi putea trece prin cap, astfel încât să „te închidă”.

Însă, Dumnezeu şi aici şi-a arătat marea Sa milă spre mine, păcătoasa, deoarece profesoara m-a examinat chiar din lucrarea pe care am făcut-o practic. Nu ştiam prea mult din ea, dar mă gândeam că trebuie să vorbesc ceva şi am început.

Dar, replica ei a fost: „Stai, încă nu te-am intrebat nimic!”, arătând foarte multă amabilitate în vorbele ei. Şi mare mi-a fost mirarea când am văzut că întrebările dânsei erau tot din ceea ce ştiam, parcă cineva o orienta spre punctele despre care îi puteam vorbi şi nu spre subiectele necunoscute mie.

Mare mirarea, dar şi mai mare bucuria, atunci când mi-am văzut nota 10 la oral şi practic. Cu slaba mea pregătire, fără ajutorul Domnului prin Sfinţii Săi, eu nu aş fi putut să promovez acest examen, darămite să iau cea mai mare notă. Însă, Sfântul face minuni cu oricare dintre noi, oricând îl chemăm în ajutor.

Ps. Altă dată, în vacanţa de vară, însoţită de două colege, ne-am luat rucsacii în spate şi ne-am îndreptat spre Moldova. Vroiam să ajungem la Mănăstirea Petru Vodă. Autobusul ne-a lăsat în Poiana Largului. Cine ar fi luat la ocazie 3 fete cu rucsaci cât ele de mari?

Dar prin gând mi-a trecut să-l rog pe bunul meu ocrotitor să ne ajute. Şi nu a trecut multă vreme până ce o maşină care mergea chiar la mănăstire, a oprit şi ne-a luat. Urcând în maşină, Sfântul Ilie Lăcătuşu m-a încredinţat că grabnicul ajutor este trimis de el, căci o iconiţă a Sfântului era pusă spre mărturie, în maşina şoferului care ne-a luat.

Acestea nu sunt toate minunile pe care le-a făcut părintele Ilie Lăcătuşu cu mine. I-am cerut ajutorul de câte ori am avut nevoie de protecţie atunci când stăteam la ocazie, uneori chiar şi noaptea, şi de fiecare dată mi-a arătat milostivirea sa, protejându-mă de multe rele care ar fi putut să se întâmple.

Ioana, Cluj-Napoca

Advertisements
 
 

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: