RSS

Dumnezeu nu uită!

26 Aug

Proba scrisă pentru examenul de licență era programată la ora 10:00. Eram aproape sigură de asta. La 8:55 stăteam liniștită și citeam. Un gând neașteptat: „Ce-ar fi să mai verific mail-ul?”

Când deschid, ce văd?! „Examenul va fi mâine de la ora 9 în sala Eminescu”. Ora 9?! Vă dați seama ce disperare m-a cuprins. Am zis: „Sfinte Efrem, trebuie să ajung!”. Am ieșit ca vântul din cămin îndreptându-mă spre stația de taxi.

Slavă Domnului, nu a fost trafic! La 9:10 ajungeam deja în sală. Toți colegii mei începuseră să scrie. Eram atât de stresată și nu mă puteam liniști.

Primul subiect conținea probleme de gramatică. Trebuia să mă concentrez, n-aveam de ales. 30 de grile, cu variante foarte apropiate. Și apoi, ce subiect dificil! Am tras de mine până la grila 20 și apoi m-am gândit să trec la subiectul de literatură.

Acesta părea chiar simplu: analiză de text pe o poezie de George Bacovia. Îmi aminteam lesne o idee de la curs și bănuiam că asta s-ar putea să fie interesant și pentru cei ce vor corecta. Aveam punctul de pornire, iar ideile continuau să vină. În mintea mea însă, haos total și fraza se lega greu.

Stresul nu dispăruse. L-am chemat din nou pe Sfântul Efrem și am zis rugăciunea Născătoare de Dumnezeu. În cele din urmă au ieșit 2 pagini pe care nici măcar nu apucasem să le recitesc pentru a vedea dacă nu cumva sunt greșeli de ortografie (printre altele, criteriu de evaluare, pentru care și fusesem avertizați).

Mai aveam 2 minute pentru încă 10 grile pe care le lăsasem mai devreme. Dumnezeu știe ce voi fi încercuit. Am încercat să le gândesc… atât cât puteai gândi în 2 minute pe niște variante pe care oricum te încurcai și mai mult analizându-le.

Ei, s-a terminat. După ce am ieșit din sală, am observat cât de deznădăjduiți erau colegii mei. Mă păștea și pe mine descumpănirea ce o simțeam în jurul meu, dar m-am dus la plimbare spunându-mi că în nici un caz nu-mi este îngăduit să mă las cuprinsă de asemenea stări.

Poate părea straiu, știu, dar căutam în plimbarea mea mormântul ce avea inscripționat un epitaf ce mă umplese de nădejde și bucurie și altădată. Erau versuri de Eminescu: „Și toate trec ca vântul ­ dar chipul tău nu trece”. Și găsindu-l, mi-am zis: „Fie ce-o fi!”.

Rezultatele le aflam a doua zi. Nota finală: 8,50!! 10 pe subiectul de literatură, 7 pe cel de gramatică. Pentru cel din urmă, se pare că profesoara noastră s-a îndurat și a mărit cu 2 puncte toate lucrările ca să fim toți admiși.

Mare este Dumnezeu! Și câtă grijă și câtă atenție primește omul. Chiar și atunci când noi suntem zăpăciți, El ne scoate.

 „Nu va lăsa să se clatine piciorul tău, nici nu va dormita Cel ce păzeşte. Iată, nu va dormita, nici nu va adormi Cel ce păzeşte pe Israel. Domnul te va păzi pe tine, Domnul este acoperământul tău, de-a dreapta ta. ” (Psalmul 120)

Ana-M, Cluj Napoca, august 2012

 
2 Comments

Posted by on 08/26/2012 in Sfântul Efrem cel Nou

 

2 responses to “Dumnezeu nu uită!

  1. Georgeta Stoenescu

    03/27/2013 at 3:00 PM

    Si eu m-am rugat Sfantului Efrem si am reusit sa promovez un examen aproape imposibil de luat.

     
    • celajutat

      04/03/2013 at 2:51 PM

      Poate ne povestiti cum s-a intamplat… Ne-am bucura.

       

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: