RSS

Game over!

20 May

În anul 5 am avut examenul de Neurologie. Am început facultatea gândindu-mă cum va fi acest examen, deoarece se zvonea că e cumplit de greu. Colac peste pupăză, am fost repartizată pentru îndrumare la cel mai dur profesor. Nu părea deloc promițător…

În timpul facultății, examenele luate le-am considerat daruri de la Dumnezeu puse cu grijă în cizmulițele catologului și ale carnetului de student. Mi-e rușine puțin că nu m-am ostenit și mai mult cu învățatul…

La Neuro, am citit cât mi-a fost atunci cu putință. Oricum, am încercat să învăț mai mult decât pentru alte materii.

Ziua examenului. Ultimul din sesiunea de vară. Datorită stresului și probabil oboselii, îmi spuneam: „Game over!” La scris, trei subiecte din cele cinci le știam și eu mai bine. Mi se părea incredibil că s-a „nimerit” așa…

La partea practică, am avut o pacientă cu o boală numită Hemipareză… E una dintre cele mai banale boli întâlnită la Neurologie. Ca și cum te-ar întreba cineva cum se fac cartofii pai. Era ușor, dar uneori totul ia anvergură…

Într-un final, a venit și profesorul, așa încât am început prezentarea cazului. La un moment dat, m-a oprit și m-a întrebat definiția bolii care ne-o dictase în primul curs. Îmi aminteam că se găsea pe prima pagină a caietului. Am subliniat-o, mi se părea că o știu. Cred că am zis-o în cel puțin zece feluri și nu era bine nicicum… Profesorul era iritat la maxim… Cum adică să nu știu definiția în jurul căreia mișuna Neurologia? De neconceput așa ceva!

Începea să mi se rotească mintea… Nu înțelegeam de ce nu e bine… Și atunci profesorul mi-a zis: „Domnișoară, nu vă văd prea bine… Deci, ce înseamnă «hemipareza»?” Am încercat ultima definiție…

În nebuloasa de gânduri, s-au ivit, mai clar ca oricând și decât orice, cuvintele: „Părinte Arsenie…”. Atât a fost! Profesorul s-a ridicat, mi-a zis că nu știe de ce face asta, dar îmi dă 5. Zâmbeam de parcă aș fi luat 10! I-am mulțumit. Se uita la mine ciudat, supărat, nervos… și așa a plecat.

Pacientele din salon erau îngrozite de scena la care au trebuit să asiste. Profesorul acesta nu e unul dintre cei calmi, politicoși și alte calități de acest fel… Dar eu eram bucuroasă, ca și cum aș fi fost în legătură directă cu cerul pentru o secundă!

Secunda în care s-a cuibărit în viața mea puterea lui Dumnezeu prin mijlocirea Sfântului Părinte Arsenie!

Advertisements
 
3 Comments

Posted by on 05/20/2012 in Părintele Arsenie Boca

 

3 responses to “Game over!

  1. Monica

    01/30/2014 at 9:42 AM

    Multumesc Sfantului Arsenie , care se roaga impreuna cu noi Sfintei Treimi si Maicii Preciste , pentru iertarea pacatelor noastre , pentru sanatate si pentru indrumarea pe o cale dreapta .Sa fie prea marit in veci vecilor Amin!

     
  2. mina

    02/20/2014 at 5:42 PM

    Sfinte parinte Arsenie iti multumesc pentru ca m-ai ajutat sa ajung la mormantul tau cel sfant si ca m-ai ajutat sa-mi recapat vederea.

     
  3. stancum@nipne.ro

    04/08/2014 at 12:44 PM

    Am citit citeva din minunile pe care le-ai facut Sfinte Parinte Arsenie Boca. As dori sa ajung sa ma rog si eu la mormintul tau. Iti multumesc.

     

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: