RSS

Din pelerinaj… la Viață

13 May

Totul a început din liceu. Eram o elevă de nivel mediu.

La sfârșitul clasei a IX-a, verișoara mea m-a invitat să merg cu ea la liga ortodoxă. Părintele protopop din orașul meu natal organiza săptămânal întruniri cu tinerii unde se purtau discuții pe diverse teme. Ocazional, făceam și diferite activități: pachete pentru săraci, excursii, etc. Inițial, îmi era jenă, nu am vrut să merg. 

Și a trecut clasa a IX-a, având note din toate categoriile, ca în fiecare an. În vară, așa a rânduit Dumnezeu lucrurile, încât, într-unul dintre pelerinajele care s-au organizat cu tinerii, nu s-au ocupat toate locurile. Fiindcă s-au înscris doar 5 persoane, părintele a început să roage pe oricine să vină (inclusiv pe bătrâni). Și cum îmi plăceau excursiile, am mers și eu și sora mea.

Acolo am petrecut clipe minunate, de nedescris; nu aș avea suficient spațiu să le înșir si m-aș îndepărta mult de subiect.  Ideea este că m-am apropiat mult de Dumnezeu în urma acelui pelerinaj. Și a început clasa a X-a. Cum catedrala (căci acolo slujea părintele despre care v-am vorbit) era la 5 minute distanță de locuința mea, am început să merg în fiecare joi la discuțiile catehetice.

Cu timpul mi-am dat seama că îmi plăceau atât de mult vecerniile și Slujba Sfântului Maslu, încât mă aflam la Biserică aproape în fiecare seară.  S-au întâmplat, de asemenea, multe schimbări cu mine. 

Se apropia însă perioada cu multe teste; din păcate, profesorii noștri aveau obiceiul să lase situația neîncheiată sau parțial încheiată până în ultima lună, când ne bombardau cu lucrări, proiecte, teze etc. Dar (fapt destul de  ciudat), eu nu eram stresată. Mai mult ardeam de nerăbdare să vină seara să merg la Vecernie.

Îmi aduc aminte că, în seara de dinainte de a avea un test și dimineața în drum spre școală, îl rugam pe Dumnezeu și pe Maica Domnului să mă ajute. Nu îl rugam ca și cum aș fi avut pretenții să mă ajute pentru că eu mă duceam în schimb la Biserică sau mă rugam mai mult.

Mă rugam pur și simplu, așa cum mă rugam pentru sănătatea părinților mei sau așa cum aș fi zis una dintre cântările vecerniei. Ajutorul a venit negreșit.

Nu stiu cum, dar îmi amintesc că se sfârșea clasa a X-a și mă situam printre primii 10 din clasă. Când am terminat clasa a XI-a deja eram a treia. În clasa a XII-a… 10 pe linie!

Eu, care an de an, am fost un elev mediocru. Altii poate ar fi zis că nivelul elevilor din liceu își spunea cuvântul. E adevarat, dar aveam în clasă colegi olimpici care nu aveau notele mele. Și am știut mereu că nu sunt eu în spatele acestor note, ci lucrarea lui Dumnezeu. 

Încercam să le explic asta oamenilor, dar ei nu înțelegeau. Nici acum nu înțeleg. Am renunțat la această osteneală zadarnică. Dar, mărturisesc că, nu îmi place să mi se atribuie merite pe care nu le am!

Advertisements
 
Leave a comment

Posted by on 05/13/2012 in Maica Domnului

 

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: