RSS

Monthly Archives: April 2012

Cu Sfântul Efrem la examen

Sfinte Mare Mucenice Efrem, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Sfântul Efrem cel Nou… Un Sfânt cu care „am făcut cunoștință” abia anul trecut, când toți cei din jurul meu îl știau deja atât de bine.

Tămăduirea unor boli fără leac, purtări de grijă pentru bunăstarea familiei, ajutor la examene… toate acestea sunt minuni de care auzeam frecvent în jurul meu când se pomenea numele Sfântului…

Am trăit și eu o minune pe propria-mi piele la ultima sesiunea de examene, simțind astfel cât de vie e lucrarea sa. Și iată cum, mai mult din spusele celorlalți și din bucuria pe care o aveau pe chipul lor atunci când pomeneau numele Sfântului, i-am cerut și eu ajutorul.

Jumătate de sesiune trecuse deja cu bine, dar eram în preajma celui mai greu examen, iar colegii din anii superiori nu prea ne dădeau șanse de reușită multora. Am învățat după puterile mele și, ce nu puteam să rețin, îmi spuneam „Va pune Dumnezeu partea Lui”.

Cu o seară înainte de examen l-am sunat pe un coleg ce dăduse examenul acesta înaintea mea. Mi-a spus fiecare detaliu: ce bilet a extras (căci aveam examen oral), cum l-a rezolvat, ce a răspuns, cum ar fi bine să-l prezint, ce dimensiune a bilețelului ar fi mai bine să aleg etc.

Iată că a venit și ziua cea mare! Eram pe holul facultății, așteptându-mi „sentința”. Aveam nădejdea ca va fi bine, nu putea fi altfel. Era un examen prea mare și important. E drept, starea de agitație a colegilor era, din când în când, prezentă și la mine.

Ieșeau rând pe rând colegii cu fel de fel de note. Minutele treceau și se apropia ora la care trebuia să intru.

Am intrat în sala de examen ca la un curs obișnuit, mi-am extras subiectul, și, când să mă uit pe bilețel, din zecile de bilete de pe masă… l-am extras tocmai pe cel despre care îmi spunea cu o seară înainte colegul meu! Cât de minuntat e Dumnezeu întru Sfinții Săi!

Am început sa îmi scriu ideile (care nici măcar nu îmi aparțineau, ci erau cele auzite la telefon) și… momentul adevărului, momenul susținerii. Parcă vorbea altcineva în locul meu, atât de coerent, atât de convingător, parcă așa „cum voia profesorul din fața mea”… Trecuse doar un minut (am spus două-trei fraze, nu mai mult) când, profersorul m-a întrerupt brusc:

– Gata, e îndeajuns! Îmi va face mereu plăcere să ne întâlnim, dacă nu acum, măcar la masterat. Zece!

„Zece… zece…” A trecut examenul la care tot semestrul m-am gândit cu atâta deznădejde. „Zece…” Era peste puterile mele. Nu-mi venea să cred! Dumnezeu ne răsfață! Sunt convinsă că Sfântul Efrem (dar și Sfântul Nicolae) a citit atâtea cărți, atâtea cursuri pentru mine…

Mergeam înspre cămin, parcă neputând conștientiza ceea ce tocmai se petrecuse. Nici celor din jurul meu nu le venea să creadă. După câtva timp, venind de la un alt examen, mă întreabă colega de cameră:

– Ei, cum a fost? L-ai luat? Am auzit că au fost note foarte mici! Cât ai luat?

– Am luat 10.

– Nu-i drept! Eu am luat 7! Tu și armata ta de Sfinți!

Chiar așa și e… Dar această armată luptă pentru toți. Fiecare dintre noi avem în spatele nostru armate de Sfinți ce mijlocesc pentru noi înaintea lui Dumnezeu. Și dacă El e Conducătorul, cum pot fi rânduite toate altfel decât minunat?

Lorena, Cluj-Napoca, 2012

 
2 Comments

Posted by on 04/16/2012 in Sfântul Efrem cel Nou

 

1 din 50

În facultate am văzut cel mai bine cât de Milostivă e Preasfânta Născătoare de Dumnezeu. Picasem mai multe examene, între care și Contractele speciale (am fost studentă la Drept).  

Având în vedere că nu puteam intra în sesiunea specială cu atâtea restanțe (mai trebuia să trec doar de un singur examen pentru aceasta), mi-am luat inima în dinți şi am făcut contestație la Contracte.

Când am ajuns la facultate, am constatat că mai așteptau la rând  la contestaţii încă 50 de persoane. Mi-era groază să intru în sală, așa că am așteptat ca toți colegii mei să intre în fața mea.

Nici unuia dintre cei 50 nu i-a fost mărită nota, astfel încât să promoveze. Știam de la colegii mai mari că orice contestație la această materie era inutilă.

Am intrat și eu în sfârșit în sală, tremuram toată. Atât țin minte că am spus în gând: “Măicuță dragă, te rog, ajută-mă, sunt disperată!”

Când m-a văzut profesorul, a zâmbit și a zis: “Pentru că ești ultima, spune-mi ce vrei”. I-am întins lucrarea și l-am rugat să se uite peste ea încă o dată. S-a uitat repede, a luat pixul și a scris ceva pe ea, apoi m-a privit și a zis… 6!

Nu mi-a venit să cred, nu știam ce să fac, să-l strâng în brațe? I-am spus un ”Doamne ajută!” mare de tot și am sărit în sus de bucurie!

 
Leave a comment

Posted by on 04/09/2012 in Maica Domnului

 

Gândul cel bun

În prima sesiune din anul I, fiind studentă la Politehnică, aveam examen la Analiză matematică.

Deși nu am lipsit de la cursuri și seminarii, știam că va fi un examen ce-mi va pune probleme, impunând acumularea de multe cunoștințe într-un timp scurt: teorie și demonstrații cu duiumul…

Înainte de examen, seara, am citit cât mai mult, dar eram conștientă că nu puteam reține tot.

Îngrijorată, am luat Paraclisul Născătoarei de Dumnezeu și m-am rugat.

A doua zi, la examen, ajutorul și întărirea au vădit bunătatea Maicii Domnului. Ultimele subiecte pe care le-am citit și pe care insistam să mi le întipăresc în minte, le-am  primit la examen.

Această situație nu a fost singulară. Am simțit aceasta de nenumărate ori, la materii mult mai dificile, unde profesorii erau chiar mai exigenți. Nu de puține ori obțineam nota maximă.

Am înțeles că încercând să facem tot ce ne stă în putere, omenește vorbind, dar mai ales să ne îndreptăm cu nădăjde către Maica Domnului, e imposibil să nu simțim ajutorul de sus.

 
Leave a comment

Posted by on 04/08/2012 in Maica Domnului

 

Motive… să ai credință

Pe mine, Preasfânta Născătoare de Dumnezeu m-a ajutat tot timpul la examene.

De pildă, îmi amintesc cum mă pregăteam pentru examenul de bacalaureat la limba și literatura română, proba orală. Cu câteva zile înainte, m-am tot rugat Maicii Domnului să primesc la subiectul ”Motive în poezia eminesciană”. Acesta îl știam cel mai bine.

În ziua examinării, am intrat în sală și când am extras biletul, nu mi-a venit să cred: îmi picase chiar ce mi-am dorit!

La examenul scris, tot la literatura română, am primit un subiect despre romanul pe care îl știam cel mai bine.

 
Leave a comment

Posted by on 04/08/2012 in Maica Domnului

 

Când mama și Maica se roagă pentru tine

Mi-e greu să îmi amintesc de acea perioadă… E legată de furtunile adolescenței…

Să încep cu sfârșitul liceului. Stând la internat, am legat o frumoasă prietenie cu o fată de care m-am atașat foarte mult. Fiind singură într-un oraș străin, o prietenie însemna foarte mult. După ce s-a îndepărtat de mine într-un mod cam dureros, am suferit nespus și… m-am îndepărtat și de Dumnezeu.

Mă rugam prea puțin sau chiar deloc. Acordam importanță rugăciunii în situațiile-limită, mai ales în preajma examenului de bacalaureat și a examenului de admitere pentru care mă pregăteam de mult timp.

Nu aveam încă cetățenie română și din această cauză situația mea în ceea ce privește admiterea la facultate era neclară, deși mergeam des la Inspectoratul Școlar pentru a obține informațiile necesare. Răspunsul era de fiecare dată: ”Așteptați”.

După ce s-a încheiat Examenul de Bacalaureat, cu doar două săptămâni înainte de admitere, mi s-a spus că nu am dreptul, ca cetățean al Republicii Moldova, să optez pentru Facultatea de Medicină Generală din Târgu Mureș (pentru care mă pregăteam din clasa a X-a) și că sunt doar 3 locuri destinate nouă la Iași și 3 la București, acestea fiind singurele posibilități, dacă treceam examenul de admitere. Îmi doream să rămân în Târgu Mureș, întrucât aici urmasem și liceul, dar nu s-a putut.

Șocul a fost cu atât mai puternic, în condițiile în care (mediciniștii știu asta!) pentru a lua examenul, e necesar să te pregătești din testele de Chimie și Biologie întocmite de Facultatea respectivă, fiecare facultate din țară având teste diferite. Acestea trebuiesc rezolvate din timp ca să ai șanse de reușită. 

Ce soluții îmi rămâneau? N-aveam cum să fac rost de acele teste și nici nu ar fi fost de folos. Cum aș fi putut să le parcurg într-o săptămână? Am repetat materia, asta mi s-a părut singura opțiune.

Eram cu speranțele spulberate. La insistențele părinților, am plecat cu câteva zile înainte la Iași. Mi-am zis că totuși trebuie să încerc…

Dar mai important era că mergeam în orașul cu moaștele Sfintei Parascheva! Aveam evlavie către această minunată Sfântă de când eram mică și îmi aminteam cum în clasele primare fusesem în pelerinaj din Chișinău la Iași. 

Aș vrea să menționez că s-a rugat mai mult mama, căci eu eram sufletește, departe de Dumnezeu și mă necăjeam de situația în care mă aflam. Mi-era frică de un eșec și de faptul că în anul următor nu mă voi mai putea mobiliza pentru a-mi împlini visul meu de a deveni medic (la care aspiram de la varsta de 5 ani).

M-am înscris. Nu întâmplător, admiterea am dat-o într-un Amfiteatru din Clinica “Sfânta Parascheva”. Și… am reușit! Am fost a 6-a de la coadă, dar am intrat pe locurile bugetate. Nu cred că părinții mei și-ar fi permis să mă susțină la facultate dacă aș fi intrat la taxă. Am plâns… nu-mi venea să cred!

Acum sunt sigură că pentru rugăciunile Cuvioasei Parascheva am reușit să intru la facultatea de Medicină, să iau multe din examenele de peste ani și, inclusiv, cel de rezidențiat. Mulțumesc pentru rugăciuni, Maică!

 

Performanță în criză de timp

Mare a fost ajutorul sfinților în toți anii de școală prin care am trecut. Dintre multele întâmplări, aș vrea să redau una mai recentă, în care Sf. Nicolae a fost grabnic ajutător.

Am început să lucrez și să asist concomitent la cursurile pentru Master. De obicei, ajungeam acasă seara, obosită, iar învățatul nu se prea prindea de mine.

Urma să am un examen practic, iar tematica era destul de complexă. Nu reușisem să acopăr decât o mică parte din materie, iar în seara de dinaintea examenului nu aveam curaj să mai învăț ceva nou, așa că am repetat doar puținul deja parcurs. Mă gândeam că dacă nu e util ceea ce fac, totuși, să învăț în continuare, să fiu măcar împăcată că am încercat să fac ceva.

A venit și momentul evaluării. Era seara. După o zi de serviciu, mă simțeam cam epuizată. Fiind examen practic, pe calculator, trebuia să mă conectez la pagina de internet a profesorului pentru a vedea subiectele. La calculatorul meu, însă, nu mergea internetul. Toată lumea începuse să rezolve, eu stăteam și așteptam…

După  încercări repetate de a ma conecta, în sfârșit izbutisem, așa că m-am apucat de lucru. Doar că trecuse cam jumătate de oră și subiectul era amplu: două probleme lungi și late! Din ceea ce învățasem, însă, am observat că puteam să folosesc ceva pentru fiecare. Totuși, cu întârzierea mea, eram stresată și nu puteam să mă concentrez, încercând să fac prea multe dintr-o dată. 

Am început să mă rog Sfântului Nicolae. În condițiile acestea, am înțeles că numai rugăciunea unui sfânt mă putea ajuta, potolind haosul și neliniștea din mintea mea, așa cum odinioară Sfântul Nicolae izbăvise din furtună pe corăbierii ce se apropiau de portul Mirei.

După scurta mea rugaciune, m-am simțit mai întărită și m-a parăsit teama. Îmi venea să râd deoarece, neașteptat, o voioșie mă cuprinsese în timp ce eram la limita de a nu-mi lua examenul. Mi-am organizat puțin ideile, hotărând să mă axez pe o singură cerință. Apoi, uimitor de repede mi-am dat seama cum ar trebui să o rezolv, și aceleași idei le-am utilizat și pentru alte puncte.

Când examenul trebuia să se încheie, profesorul ne-a îngăduit încă o jumătate de oră și apoi a început să corecteze trecând pe la calculatorul fiecărui student.  Dar darul Sfântului nu s-a oprit aici.

Profesorul a ajuns la mine de-abia spre final, eu fiind printre ultimii în sală. Așa că am mai câștigat încă 40 de minute, recuperând întârzierile. După judecata mea, rezolvarea efectuată reprezenta cam jumătate din barem, și stăteam ușurată căci aveam să trec.

Însă, Dumnezeu când dă, nu se sfiiește, ci dă din belșug, boierește, cum spunea Părintele Nicolae Steinhardt. Spre marea mea uimire, profesorului i-au plăcut improvizările mele și a ținut cont și de un proiect prezentat în timpul semestrului. Mi-a dat… 10.

Eram șocată… Eu, care mă țineam de un fir de ață ca să trec peste 5. Am ieșit din sală în aceeași acută mirare pentru ajutorul primit prin rugăciunile Sfântului Nicolae.

Mare este Dumnezeu întru Sfinții Săi!